Anatomie

Curs 11. Cavitatea toracica. Sistemul respirator

Cavitatea toracică imprumuta forma toracelui osos, fiind delimitată de

abdomen prin diafragm (peretele inferior al cavitatiii toracice). Forma boltita cu

convexitatea superioara a acesteia determina o patrundere a organelor din cavitatea

abdominala spre torace. ConŃine organe de importanŃă vitală: plămânii, cordul,

vasele mari de sânge, esofagul, timusul, cuprinse in 3 regiuni topografice viscerale :

2 regiuni laterale (regiunile pleuropulmonare) si o regiune mediana, incadrata de

precedentele (regiunea mediastinala). Fiecare din aceste regiuni isi are limitele,

raporturile si continutul ei si intra in relatii topografice importante cu peretii cavitatii

toracice.

Mediastinul este regiunea topografica mediana, usor deplasata spre stanga,

situata intre cele doua regiuni pleuropulmonare. El contine organe importante

inconjurate de o atmosfera conjunctivo-grasoasa care le solidarizeaza. Este limitat :

- lateral de cele 2 pleure mediastinale;

- anterior de fata posterioara a sternului;

- posterior de corpurile vertebrelor toracice;

- in sus de planul conventional oblic al orificiului superior al toracelui

- in jos de fata superioara a diafragmei .

Mediastinul este divizat printr-un plan oblic dinainte inapoi si de sus in jos care

uneste unghiul sternal cu marginea inferioara a vertebrei T4, intr-un etaj superior

si unul inferior.

Mediastinul superior raspunde anterior manubriului sternal iar posterior

primelor 4 vertebre toracice. Formatiunile continute sunt dispuse pe 4 planuri,

respectiv: timusul, venele brahiocefalice, vena cava superioara, nervii frenici, noduri

limfatice mediastinale, arcul aortic si ramurile sale, portiunea toracica a traheei,

esofagul, ductul toracic, noduri limfatice (paratraheale, traheobronsice superioare).

Mediastinul inferior prezinta 3 compartimente: anterior, mijlociu si

posterior.

Mediastinul anterior este un compartiment ingust, turtit anteroposterior,

interus intre fata posterioara a muschiului transvers al toracelui si fata anterioara a

pericardului. Contine: - extremitatea inferioara a timusului (copil) si tesut conjunctiv

adipos de inlocuire (adult) ;

- ligamente sternopericardice ;

- ramuri ale arterei toracice interne;

- noduri limfatice frenice superioare si peripericardice

- tesut conjunctiv lax si adipos.

Mediastinul mijlociu este compartmentul cel mai mare, intins intre planul

prepericardic si cel pretraheal. Contine :

- pericardul cu inima;

- portiunea inferioara a venei cave superioare;

- aorta acendenta;

- trunchiul pulmonar;

- nervii frenici;

- plexul cardiac.

Mediastinul posterior este compartimentul cuprins intre planul pretraheal si

coloana vertebrala. Contine:

- pediculii pulmonari (bronhii principale, artera pulmonara, vene pulmonare, a.

si vena bronsica, vase limfatice si limfonodulii bronhopulmonari, plexuri

nervoase pulmonar anterior si posterior);

- esofagul si nervii vagi; noduri limfatice prevertebrale;

- aorta toracica, vena azygos, ductul toracic ;

- vena hemiazygos, vase intercostale posterioare, lanturi simpatice toracice,

nervii splanhnici.

SISTEMUL RESPIRATOR

I. Notiuni introductive. Ocupant al extremităŃii cefalice si al cavităŃii

toracice, sistemul respirator este format dintotalitatea organelor ce servesc la

efectuarea respiraŃiei pulmonare prin care se elimină CO2 din sânge si se utilizează

O2 din areul ambiant.

Aparatul respirator este alcătuit din:

1. căi respiratorii reprezentate de nasul extern si cavitatea nazală, faŃă de care

de o parte si de alta se află sinusurile paranazale,laringe, trahee, bronhii

principale. Acestea se ramifica in bronhii de dimensiuni din ce in ce mai mici,

formand arborele bronsic situat intrapulmonar.

2. organe respiratorii : plamanii

II. Nasul extern. are formă de piramidă triunghiulară si este alcătuit

din rădăcină, dosul nasului cu două feŃe laterale si aripile nasului.

Cavitatea nazală se află în centrul maxilarului superior până la porŃiunea

nazală a faringelui. Segementul inferior al cavităŃii se numeste vestibul nazal,

deschiderea spre exterior realizându-se prin orificiile nărilor. Peretele lateral al

cavităŃii nazale corespunde aripii nasului, iar peretele medial este reprezentat de

septul nazal, care separă fosele nazale. Cavitatea nazală comunică cu sinusurile

paranazale.

Fosele nazale se află în mijlocul masivului facial; separate prin septul nazal

median, comunică cu exteriorul prin orificiile nărilor, iar lateral cu sinusurile

paranazale.

Fosa nazală are două regiuni: -vestibulul nazal

- fosa nazală propriu- zisă

Vestibulul nazal este un conduct vertical lung de 15 mm limitat anterior de

nară.

Fosa nazală are un perete medial format de septul nazal care este osos,

cartilaginus si membranos. Peretele lateral al fosei nazale este format din mai

multe oase dispuse antero – posterior ; pe el se prind cornetele nazale.

Peretele superior se mai numeste aracadă a foselor nazale, avand menirea de

a separa cavitatea craniană de fosele nazale.

Peretele inferior desparte cavitatea nazală de cavitatea bucală si este format

din componente al osului maxilar.

Cornetele nazale sunt componente ale peretelui lateral al fosei nazale,

având aspectul unor lame osoase. Se împart în cornet nazal superior, cornet nazal

mijlociu si cornet nazal inferior.

Structura mucoasei nazale = tunica pituitară are două regiuni

corespunzătoare cornetului superior-regiunea mucoasei olfactorii si regiunea

inferioară corespunzătoare celorlalte două cornete-regiunea mucoasei respiratorii.

III. Sinusurile paranazale sunt cavitaŃi pneumatice atasate foselor nazale, cu

care comunică.

1)Sinusul etmoidal este format din celulele etmoidale în număr de 8-10 situate

în grosimea osului etmoid, si se deschide în porŃiunea superioară a foselor nazale.

2)Sinusul frontal este un sinus de formă piramidală, care se dezvoltă în

copilărie si este în raport cu orbita Ńi cu osul etmoid.

3)Sinusul sfenoidal situat în jumătatea laterală a osului sfenoid, este în raport

cu saua turcească, în care se adăposteste glanda hipofiză.

4)Sinusul maxilar este o cavitate osoasă situată în stânca osului maxilar, de

formă si dimensiuni variabile, plin cu aer în condiŃii normale.

IV. Laringele este situat în regiunea antero-mediană a gâtului, în dreptul

ultimelor patru vertebre cervicale, sub osul hioid, înaintea porŃiunii laringiene a

faringelui, posterior de tiroidă si se continuă cu traheea. Laringele este un organ cu

dublu rol : in respiratie si in fonatie.

ConformaŃia exterioară - laringele are forma unei piramide triunghiulară

trunchiată cu baza mare sus si baza mică jos.

Baza mare comunică cu faringele si poartă numele de aditusul laringelui, prin

care în inspiraŃie intră aer din faringe în laringe, iar în expiraŃie iese aerul din

laringe spre faringe. Aditusul laringelui este delimitat: - anterior de epiglota

- posterior de cartilajul aritenoid

- cartilajele corniculate

FeŃele laringelui sunt: -antero - laterale reprezentate de cartilajul tiroidian,

membrana tirohidiană si cartilajul cricoid

- posterioară - proemină în faringe, cu care

delimitează recesul piriform al faringelui.

Baza mică reprezintă vârful laringelui care se continuă cu traheea si este formată de

cartilajul cricoid.

ConformaŃia interioară - fiind organ cavitar, laringele are un schelet

cartilaginos, articulaŃii, ligamente, muschi motori, vase si nervi.

Cavitatea laringelui are aspectul a două pâlnii unite prin vârf si prezintă o

porŃiune superioară -vestibulul laringian- delimitat de aditusul laringian si plicele

ventriculare. PorŃiunea mijlocie a laringelui (ventriculul laringelui) se întinde de la

plicele ventriculare la plicele vocale, iar de la acest nivel până la cartilajul cricoid,

care reprezintă limita inferioară a cavităŃii laringelui, se află porŃiunea inferioară

(cavitatea infraglotica).

Plicele ventriculare sunt cute orizontale ale mucoasei , denumite si false

coarde vocale, delimitează între ele ventriculul laringian.

Plicele vocale se află inferior de plicele ventriculare, ele reprezentând aparatul

vocal propriu-zis. Plicele vocale se mai numesc si coardele vocale- dreaptă si stângă

între care se delimitează fanta glotică, si se prind pe cartilajul si cartilajele

aritenoide. Plicelor vocale li se atasează ligamentul vocal si muschiul vocal.

Segmentul laringian cuprins între plicele vocale (jos) , vestibulare (sus) si vârf

reprezintă sediul apartului de fonaŃie si respiraŃie (glota)..

Ventriculii laringelui, cuprinsi anterior si posterior între plicele vocale si

plicele ventriculare, comunică cu glota.

În inspirul profund - plicele vocale se depărtează,- fanta glotică este

deschisă.

În fonaŃie plicele vocale se ating medial, iar fanta glotică este închisă.

Structura laringelui. Prezinta un schelet alacatuit din cartilaje si ligamente ;

la nivelul cartilajelor se insera muschi ; in interior ese tapetat de o mucoasa.

a) scheletul cartilaginos este format din trei cartilaje neperechi (tiroid,

cricoid, epiglotic) si opt cartilaje perechi (aritenoide, corniculate, cuneiforme,

sesamoide).

Epiglota contribuie la inchiderea orificiului laringian, dirijand astfel lichidele

si bolul alimentar spre faringe si esofag.

b) muschii laringelui:

*muschi extrinseci cu inserŃie pe laringe

- constrictorul inferior al faringelui

- longitudinal superior al limbii

- palatofaringiane

- stilofaringiane

- tirohiodianul

- muschii subhioidieni

*muschii intrinseci sunt în număr de cincisprezece;grupati in grupe funcŃionale:

- - - - constrictori ai fant ei glotice (adductori ai plicelor vocale):

- muschiul cricoaritenoidian

- muschiul aritenoidian transvers

- muschiul aritenoidian oblic

- muschiul tiroaritenoidian

- muschiul tiroepiglotic

- muschiul ariepiglotic

- dilatatori ai fantei glotice (abductori ai plicelor vocale): muschiul

cricoaritenoidian posterior

- tensori ai plicelor vocale - muschiul vocal care pune sub tensiune ligamentul

vocal: muschiul cricotiroidian.

c) aparatul ligamentar

Partile anterioare ale osului hioid, ale cartilajelor tiroid si cricoid sunt unite prin

membrane care suspenda scheletul laringelui de osul hioid. Acesta, prin ligamentul

stilohioidian si muschii limbii se fixeaza de baza craniului.

Aparatul ligamentar care leaga laringele de organele vecine este format de:

membrana hiotiroidiana, hioepiglotica, ligamentele glosoepiglotice, faringoepiglotice,

tiroepiglotic si ligamentul sau membrana cricotraheala.

d) articulatiile laringelui

Unele cartilaje se srticuleaza liber, ceea ce le permite sa se miste liber in cursul

fonatiei. Exista 2 perechi de ariculatii sinoviale (diartroze): articulatia

cricoaritenoidiana si cricotiroidiana.

e) mucoasa laringelui

Acopera scheletul cartilaginos, ligamentele si muschii laringelui, formand plici.

V. Traheea este un organ tubular aflat în continuarea laringelui, se bifurcă în

cele două bronhii principale. Are formă de tub cilindric cu peretele posterior turtit,

lungime de situata posterior de glanda tiroidă.Prezinta două porŃiuni: cervicală si

toracică.

PorŃiunea cervicală se află anterior de esofag, iar lateral de ea se găsesc lobii

tiroidei

PorŃiunea toracică se găseste în torace - posterior de arcul aortic

- anterior de esofag

- lateral vine în raport cu pleura

Structura traheei corespunde unui schelet fibrocartilaginos la care se adaugă

adventice sI mucoasă.

a) Scheletul este alcătuit din 15 - 20 de arcuri cartilaginoase elastice, incomplete în

partea posterioară. Cartilajele sunt unite între ele prin inele fibroelastice. În

porŃiunea posterioară unde cartilajele sunt incomplete, scheletul cartilaginos este

format de un perete membranos.

b)Adventicea este situată superficial si este alcătuită din Ńesut conjunctivo- adipos.

c) Mucoasa căptuseste cavitatea traheei, sI este formată din epiteliu cu cili (au rolul

de a elimina secreŃia).

VI. Bronhiile principale sunt două, dreaptă si stângă; rezultă din bifurcarea

traheei la nivelul vertebrei toracale T4. De aici se îndreaptă lateral în jos, formânduse

între cele două bronhii principale un unghi de 75 - 85 grade. In hilul pulmonar si

se ramifică intrapulmonar. Bronhia dreaptă este mai scurtă si mai voluminoasă.

Structura : Bronhia stângă este alcătuită din 9 - 12 inele cartilaginoase, iar

bronhia dreaptă din 6-7inele cartilaginoase.

VII. Plamanii sunt organele principale ale respiraŃiei, situaŃi în cavitatea

toracică, conŃinuŃi în cele două seroase pleurale. Greutatea plămânului este de

aproximativ 1200 g, iar capacitatea pulmonară totală este de 4500- 5000 cm 3. Au o

consistenŃa moale, spongioasă si foarte elastică.

ConformaŃia exterioară . Prezinta:

- o bază - faŃa diafragmatică care se mulează pe diafragm

- un vârf - apex ce depăseste cu 2-3 cm orificiul superior al toracelui

- o faŃa costală convexa - urmează curba descrisă de coastă

- o faŃa medială - între cei doi plămâni, in raport cu mediastinul; conŃine hilul

pulmonar pe unde trec elementele pediculului pulmonar

- o margine anterioară - separă faŃa costală de cea medială

- o margine inferioară - circumscrie baza plămânului

Pe feŃele plămânilor există fisuri sau scizuri care împart plămânul în lobi.

Plămânul stâng prezintă fisura oblică care porneste de pe faŃa medială

,merge sus si posterior apoi trece pe faŃa costală , în jos si anterior intersectează

marginea inferioară si ajunge pe faŃa medială.

Împarte plămânul stâng în doi lobi: - superior

- inferior

Plămânul drept prezintă fisura oblică si fisura orizontală ,care are originea pe

faŃa costală la jumătatea celei oblice, merge medial spre marginea anterioară apoi

spre faŃa medială sI se termină în hil. Este impartit în trei lobi: -superior

-mijlociu

-inferior - cel mai mare

Pediculul pulmonar cuprinde elementele anatomice care vin sau pleacă de

la plămân, la nivelul hilului pulmonar: bronhii principale, artera pulmonară, două

vene pulmonare, artere bronhice, vene bronhice, plexul nervos pulmonar.

Structura plămânilor include:

- componenta bronhială

- componenta parenchimatoasă

- stroma

- vase si nervi

Componenta bronhială formează ramificaŃii intrapulmonare. Bronhiile

intrapulmonare grupează în jurul lor: parenchimul, stroma, vase, nervi care

alcătuiesc teritoriul bronhopulmonar.

La intrarea în plămân bronhia principală se ramifică în trei bronhii lobare (în

dreapta) si două bronhii lobare (în stânga), care se distribuie lobilor pulmonari.

Bronhiile lobare se continuă cu bronhii segmentare care deservesc

teritoriile bronhopulmonare numite segmente brohhopulmonare care au aeratie

proprie, pedicul arterial propriu, stromă. Pentru plămânul drept sunt zece bronhii

segmentare pentru zece segmente bronhopulmonare, iar pentru plămânul stâng

sunt opt bronhii segmentare.

Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare sau terminale care

deservesc unitaŃile morfologice ale plămânilor reprezentate de lobulii pulmonari.

Bronhiile lobulare se continuă cu bronhiolele respiratorii care se ramifică în ducte

alveolare terminate prin dilataŃii denumite săculeŃi alveolari compartimentaŃi în

alveole pulmonare.

Bronhiola respiratorie împreună cu ramificaŃiile lor, cu ducte alveolare sI cu

alveolele pulmonare formează acinii pulmonari, care reprezintă unitatea

morfologică a plămânului. Totalitatea aciniilor pulmonari formează parenchimul

pulmonar (componenta parenchimatoasă).

Bronhiile mari sunt formate din arcuri cartilaginoase; bronhiolele lobulare au

pereŃi fibroelastici si fibre musculare netede care dispar la bronhiolele respiratorii, iar

in ductele alveolare găsim membrana fibroelastică si epiteliu respirator unistratificat.

Alveolele prezintă un epiteliu alveolar asezat pe o membrană bazală. Peretele

alveolar este delimitat de septuri conjunctive, care aparŃin stromei sI din capilare

rezultând complexul alveolo - capilar. Dinspre cavitatea alveolară spre capilarul

sanguin acest complex este alcătuit din

- epiteliu alveolar unistratificat

- membrana bazală a epiteliului

- surfactantul

- membrana bazală a capilarului

- endoteliu capilar (endoteliu)

Stroma este formată din Ńesutul conjunctiv elastic care însoŃeste arborizaŃiile

bronhiilor în interiorul plămânului.

VascularizaŃia plămânilor este dublă - funcŃională sI nutritivă.

a) vascularizatia funcŃională (mica circulatie/ circulatia pulmonara)

Are originea în ventriculul drept de unde pleacă artera pulmonară cu sânge

sărac în oxigen; aceasta se distribuie la nivel pulmonar urmărind ramificaŃiile

arborelui bronhic, până la nivel alveolar, unde are loc schimbul de gaze. De la acest

nivel pornesc capilare venoase care se colectează în venele pulmonare ce se deschid

în atriul stâng.

b) vascularizatia nutritivă

Este asigurată de arterele bronhice, ramuri ale aortei toracice, cu traseu prin

pereŃii bronhiilor, permitand aportul sângelui oxigenat la nivelul parenchimului

pulmonar; aici îsi are originea sistemul venos bronhic care se deschide în sistemul

venos cav superior.

VIII. Pleura

Este o seroasă formată din două membrane (foite) care învelesc plămânii.

Pleura plămânului stâng nu comunică cu pleura plămânului drept fiind separate prin

mediastin.

Fiecare pleură are două lame sau foiŃe : viscerală si parietală care delimitează între

ele cavitatea pleurală.

FoiŃa viscerală este fixată la suprafaŃa plămânului iar cea parietală căptuseste

peretele toracic. Între cele două foiŃe se găseste o peliculă de lichid pleural care

asigură adeziunea celor două foiŃe si mobilitatea plămânilor. Cavitatea pleurală este

virtuală, devenind reală numai când în ea apare aerul sau unele revărsate patologice.

FoiŃa viscerală - pătrunde prin fisurile pulmonare tapetând feŃele interlobare

ale plămânilor.

FoiŃa parietală este unică si împărŃită în :

- pleura mediastinală - formează limita laterală a mediastinului

- pleura costală - căptuseste peretele interior al toracelui , de la stern, coaste până la

coloana vertebrală

- pleura diafragmatică - acoperă faŃa superioară a diafragmei

- cupola pleurală (domul pleural)- acoperă vârful plămânului.

Curs 12. Sistemul cardiovascular

I. Notiuni introductive. Sistemul cardiovascular (circulator) mentine

constant calitativ si cantitativ „lichidul tisular”, deci mediul intern al organismului.

Acest sistem integrator al organismului are, in principal, rolul de a aduce oxigenul si

substantele nutritive la nivelul tesuturilor si de a duce dioxidul de carbon si produsii

de dezasimilatie (metaboliti) la nivelul organelor unde se realizeaza eliminarea

acestora. Este format dintr-un organ central numit cord si unsistem de vase prin

care circula sangele (artere, vene, capilare) si limfa (vase limfatice.

Structura comuna si esentiala a intregului sistem – inima, artere, vene,

capilare, inclusiv vase limfatice – este endoteliul, reprezentat printr-un epiteliu

simplu pavimentos, provenit din celulele periferice ale insulelor lui Wolff-Pander

(insulele sanguine), din a caror elemente centrale se diferentiaza hematiile primitive.

II. Cordul (cor) este un organ cavitar cu două atrii si două ventricule, având

formă de trunchi de con cu baza situată posterior si vârful anterior. Are axul mare

orientat oblic anterior si în jos (aproape orizontal) la brevilini si aproape vertical la

longilini si o greutate de 270 g.

ConfiguraŃia externă. Cordul are trei feŃe, trei margini, o bază si un vârf.

Pe faŃa exterioară există sanŃuri care limitează cele patru cavităŃi si anume:

sanŃul interatrial, sanŃul interventricular, sanŃul atrioventricular.

a) FeŃele: - anterioară în raport cu sternul sI coastele - sternocostală

- inferioară în raport cu diafragmul - diafragmatică

- laterală - partea stângă a cordului

Inima fiind situată asimetric, cea mai mare parte a sa se găseste în partea

dreaptă a liniei mediane a corpului; din acest motiv se poate vorbi de o inimă

dreaptă sau venoasă, care este situată mai anterior, si o inimă stângă sau arterială

situată mai posterior.

b) Baza: este reprezentată de faŃa posterioară a atriilor si de vene - vena

cavă superioară, vena cavă inferioară, venele pulmonare.

Raporturile inimii

- anterior - cordul vine în raport cu plastronul sternocostal prin faŃa

sternocostală

- inferior - cu diafragma de care este fixată prin ligamente.

FeŃele dreaptă si stângă - vin în raport cu pleura mediastinală.

ConfiguraŃia interioară a inimii

Inima este compartimentată în cele patru cavităŃi două atrii si două ventricule

separate între ele prin septurile interventriculare si interatriale.

Atriul si ventriculul comunică între ele prin orificiile atrioventriculare care

posedă aparat valvular alcătuit din valve atrioventriculare - tricuspidă în dreapta sI

bicuspidă în stânga.

Din fiecare ventricul porneste câte o arteră mare, din ventriculul drept

arterele pulmonare iar din ventriculul stâng artera aortă, comunicare ventriculelor cu

arterele corespunzătoare se realizează printr-un orificiu arterial prevăzut cu trei

valvule (valvulele sigmoide).

a) Septurile

- septul ventricular - are formă de triunghi cu vârful în jos si baza sus

care se continuă cu septul interatrial

- corespunde orificiului mitral si aortic în stânga; în

dreapta corespunde orificiilor tricuspid si pulmonar.

- septul interatrial - este mai subŃire, membranos, separă cele două atrii.

Fata sa dreapta corespunde atriului drept si prezinta, in partea sa

posteroinferoara, o depresiune: fosa ovala (orificiul Botallo).

b) Ventriculele – sunt cavităŃi piramidale. Au pereŃii mai grosi decât atriile.

Ventriculul drept - are trei pereŃi care au în structura lor trabecule musculare

sub forma unor coloane si trei muschi papilari. Baza sa prezintă:

- orificiul atrioventricular tricuspid prevazut cu trei valve articulate spre cei

trei pereŃi.

- orificiul arterei pulmonare cu trei valvule sigmoide.

Ventriculul stâng - are doi pereŃi alcătuiŃi din coloane musculare, mai grosi

decât ventriculul drept. Prezinta:

- orificiul atrioventricular bicuspid prevazut cu două valve mitrale

- orificiul arterei aorte prevazut cu valvule sigmoide.

c) Atriile - au forma cuboidală, si sunt separate prin septul interatrial.

Atriul drept are: - un perete anterior alcătuit din miocard atrial

- medial - septul interatrial

- superior - orificiul de deschidere a venei cave

superioare

- inferior - orificiul venei cave inferioare

- anterior - orificiul atrioventricular tricuspid

Atriul stâng - prezintă pe peretele anterior orificiul mitral. Peretele posterior

are patru orificii de deschidere a venelor pulmonare.

Cele 2 atrii au 2 zone numite auricule (urechiuse).

Structural cordul prezinta trei tunici:

- externă = epicardul - pericardul visceral

- mijlocie = miocardul

- internă = endocardul

a) Miocardul - tunica musculară groasă, alcătuită din fibre musculare striate

proprii pentru fiecare cavitate sau unitare celor două ventricule.

Aceste fibre se inseră pe scheletul inimii care este un aparat fibros asezat la

baza inimii si alcătuit din patru inele fibroase care formează conturul celor patru

orificii ale inimii.

b) Endocardul căptuseste cavitatea inimii si se continuă cu endoteliul

arterelor.

c) Sistemul excitoconductor ( cardionector) sau miocardul embrionar

este un dispozitiv neuromuscular , care asigură generarea impulsului de contracŃie

intermitent si si transmiterea lui din atrii si ventricule. Începe cu nodulul sinoatrial

situat la locul de vărsare al venei cave superioare în atriul drept. De aici excitaŃia

porneste si se difuzează în musculatura atriului drept, stâng spre nodulul

atrioventricular Aschoff-Tawara, apoi prin fasciculul Hiss care străbateseptul

interventricular si se împarte în două ramuri: drept pentru ventriculul drept si stâng

pentru ventriculul stâng.

5. VascularizaŃia inimii

a) Vascularizatia arteriala. Artera coronară stângă ia nastere din aortă

deasupra valvulei sigmoide, coboară prin sanŃul interventricular si ajunge la

vârful inimii pe care îl înconjoară. Artera coronară dreaptă ia nastere în dreptul

valvei sigmoidiale drepte ajunge în sanŃul arterei valvei stângi apoi în septul

interventricular si se anastomozează cu artera coronară stângă.

b) Vascularizatia venoasa - se caracterizează prin existenŃa unui imens

sistem colector care drenează majoritatea venelor, reprezentat de sinusul coronar in

care se deschide marea venă coronară. Sinusul este prevazut cu 2 valvule: una la

originea sa, Valvula lui Vieussens si alta la varsarea sa, in atriul drept, valvula lui

Thebessius.

c) Vascularizatia limfatica este asigurata de o retea subpericardica, care

primeste limfaticele retelelor miocardului si endocardului prin colectoare

periaarteriale.

6. InervaŃia cordului este asigurată de ramuri din plexul cardiac cu ramuri

ale simpaticului provenite din cei trei ganglioni cervicali si ramuri parasimpatice

reprezentate de nervul vag. Plexul cardiac resultă din anastomoza acestor ramuri în

jurul vaselor mari si este format din plexul cardiac anterior si plexul cardiac

posterior.

7. Pericardul este sac fibros si seros care îmbracă inima si vasele sale, cu

două componente una externă - pericard fibros , internă - pericard seros. Cele două

foiŃe sunt în continuitate una cu cealalta.

a) Pericardul fibros are forma unui trunchi de con cu baza inferioară prinsă pe

centrul tendinos al diafragmei si vârful în sus. Este legat de organele vecine prin

ligamente:

- ligamente sterno pericardice;

- ligamente freno pericardice (legate de nervul frenic);

- ligamente vertebro-pericardice.

b) Pericardul seros - are o foiŃă viscerală - epicard care îmbracă inima si o

forŃă parietală care căptuseste pericardul fibros. Între ele se delimitează cavitatea

pericardică în care există o cantitate mică de lichid.

Epicardul îmbracă inima si vasele sale, de la vârf spre bază, apoi urcă pe

feŃele anterioare ale arterelor mari până la locul de inserŃie a pericardului fibros

unde se răsfrânge pe faŃa profundă a acesteia.

III. Sistemul vascular este alcătuit din artere ,capilare, vene si vase

limfatice.

Structural componentele sistemului vascular sunt alcătuite din endoteliu în

jurul căruia se găsesc fibre de colagen si reticulină, elemente de rezistenŃă si fibre

elastice.

Celule musculare netede alcătuiesc tunica musculară si reprezintă elemente active.

Se formează astfel trei tunici:

- internă din fibre de colagen, fibre de reticulină, fibre elastice.

- medie -musculară din fibre musculare

- externă - adventice din fibre de colagen si elastice

IV. Artere. Arbore arterial

Arterele reprezinta totalitatea vaselor sanguine care pleacă de la inimă, in

structura lor intra cele trei tunici.

După predominanŃa Ńesutului elastic sau muscular arterele se împart în :

- artere de tip elastic mari care permit evacuarea ritmică a sângelui de

la inimă, pornesc direct de la inimă; structural predomină tunica

medie si fibre elastice;

- artere de tip muscular sau mediu care asigură circulaŃia adecvată

stării de funcŃionalitate a diferitelor Ńesuturi si organe; menŃin

raportul între debitul sanguin si necesităŃile organului.

- arteriole prin care sângele circulă sub o presiune mare dar, el

trebuie distribuit la o presiune mai mică pentru a intra în capilare.

Au un perete gros si un lumen foarte strâmt.

Arborele arterial. Aorta - îsi are originea în ventriculul stâng si se împarte în două

segmente: aorta toracică si aorta abdominală.

Aorta toracică are două porŃiuni:

-crosa aortică este porŃiunea iniŃială de la orificiul de origine al aortei până în dreptul

vertebrei toracale T4.

- a doua porŃiune este aorta toracică descendentă de la vertebra toracală T4 la hiatul

diafragmatic în dreptul vertebrei toracale T12.

a) Crosa aortică - după emergenŃa din ventriculul stâng descrie un arc de

cerc si are două segmente: un segment ascendent si unul orizontal

Segmentul ascendent se alătură trunchiului arterei pulmonare; de la acest

nivel se desprind arterele coronare si cele trei trunchiuri arteriale mari:

- trunchiul arterial brahiocefalic

- artera carotidă stângă

- artera subclaviculară stângă

b) Aorta toracică descendentă - continuă crosa aortică, coborând paralel cu

coloana vertebrală. Dă ramuri viscerale pentru bronhii, esofag si ramuri

parietale pentru spaŃiile intercostale.

2. .Aorta abdominală - se întinde de la vertebra toracală T 12 la vertebra

lombară L 4 unde se trifurcă în arterele iliace comune si artera sacrală. Artera iliacă

comună se bifurcă într-o ramură dreaptă si una stângă, care merg oblic în jos si în

dreptul articulaŃiei sacroiliace se împart în: artera iliacă internă si artera iliacă

externă.

Artera iliacă internă reprezinta principala arteră ale cărei ramuri irigă

organele din pelvis.

Artera iliacă externă devine apoi artera femurală din care se desprind

ramurile arteriale ce vascularizează membrul inferior.

1. Arterele extremitaŃii cefalice

Provin din arcul aortic, prin artera carotida comuna în jumătatea stângă (direct)

sau prin trunchiul brahiocefalic în jumătatea dreaptă (indirect); acesta se bifurcă

în artera carotidă comună si artera subclaviculară.

Arterele carotide comune se bifurcă în dreptul cartilajului tiroid, în artera

carotidă externă si artera carotidă internă.

Artera carotidă externă dă sapte colaterale si două ramuri terminale, care se

distribuie structurilor anatomice de la nivelul gâtului, craniului visceral, calvariei.

Artera carotidă internă participă la vascularizaŃia creierului.

2. Arterele membrelor superioare

Se desprind din arcul aortic prin artera subclaviculară stângă direct sau indirect

prin trunchiul branhiocefalic arterial drept din care se desprinde artera

subclaviculară dreaptă.

a) Artera sublaviculară se întinde până la marginea exterioară a primei coaste

si are trei porŃiuni, în raport cu clavicula, -supra, retro si infraclaviculară. Dă

ramuri pentru encefal, regiunea inferioară a gâtului, peretele toracic, si prin

artera axilară cu ramurile sale irigă membrul superior.

b) Artera brahială continuă artera axilară, iar la plica cotului se bifurcă in două

ramuri terminale: artera ulnară si artera radială care se distribuie

regiunilor antebraŃului, regiunii radiocarpiene si mâinii.

c) VascularizaŃia arterială a regiunilor palmare si digitale

La nivelul mâinii se formează:

- arcada palmară superficială care provine din artera ulnară si radială

- arcada palmară profundă

3. Arterele pereŃilor trunchiului si viscerelor

Sunt artere ce provin din artera subclaviculară. La nivelul abdomenului si a

viscerelor toraco abdomino-pelviene se distribuie ramurile aortei abdominale si aortei

toracice.

Din portiunea toracica a aortei se desprind artere esofagiene, bronsice,

pericardice, intercostale, diafragmatice superioare. In partea abdominala iau

nastere trunchiul celiac, din care pornesc arterele splenica, hepatica si gastrica

stanga. Mai jos se desprind artera mezenterica superioara, care iriga pancreasul,

intestinul subtire si colonul drept, artera mezenterica inferioara pentru restul

colonului si rect, arterele genitale si renale, arterele lombare si diafragmatice

inferioare.

4.Arterele membrelor inferioare

Din aorta abdominală se desprind cele două artere iliace comune care se divid,

fiecare din ele in artera iliacă interna (sau hipogastrică) si artera atera iliaca

externă.

a) Artera iliacă internă dă două trunchiuri: anterior si

posterior, din care se vor separa ramuri viscerale si parietale pentru organele din

bazin si pereŃii bazinului si coapsă.

Pentru membrul inferior, importante sunt: arterele fesiere superioare, inferioare,

artera obturatorie

Artera iliacă externă este sursa principală de irigaŃie a membrului inferior,

pentru că se continuă cu artera femurală de la nivelul ligamentului inghinal până în

treimea inferioară a coapsei.

1. Artera femurală - stăbate triunghiul Scarpa si trece în spaŃiul delimitat de

muschiul croitor (lateral), muschiul adductor lung (medial) iar în profunzime

muschiul iliopsoaps si muschiul pectineu. Irigă articulaŃia coxofemulară , regiunea

iferioară a abdomenului, regiunea coapsei (anterioară si posterioară a coapsei) si se

continuă cu artera poplitee. Ramul cel mai gros este artera femurală profundă din

care se desprind arterele circumflexe pentru muschii flexori ai coapsei.

2. Artera poplitee continuă artera femurală si se bifurcă în dreptul interliniei

articulare a genunchiului în artera tibială anterioară si trunchiul tibiofibular. Din

această arteră se formează reŃeaua arterială periarticulară a genunchiului.

3. Artera tibială anterioară - la început este situată în partea posterioară a

gambei si apoi trece pe faŃa anterioară. Se distribuie regiunii inferioare a coapsei;

genunchiului si în regiunea maleolara laterală si medială.

4. Artera pedioasă continuă artera tibială anterioară pe faŃa dorsală a piciorului

între tendoanele lungului extensor al halucelui.

5. Artera tibială posterioară - continuă direcŃia arterei poplitee si se distribuie

mushilor peronieri, regiunilor maleolare. Prin ramurile sale terminale formează

arcadele plantare din care se desprind ramuri digitale.

IV. Vene. Arbore venos.

Venele -sunt vasele care colectează sângele de la nivel capilar si îl

transportă la inimă.

Sunt alcătuite din trei tunici dar au următoarele caracteristici:

- peretele este mult mai subŃire

- lumenul mai larg

- predomină adventicea

- fibre musculare si elastice în procent mic

- prezintă valvele venoase, structuri membranoase ale intimei prezente mai

ales la membrele inferioare cu rol de a fragmenta coloana de sânge

împiedicând refluxul acesteia.

Drenajul venos se realizează prin cele două sisteme cave:

- sistemul venos cav superior(VCS)

- sistemul venos cav inferior(VCI)

A. Sistemul venos cav superior

Drenează sângele venos din porŃiunea superioară, supradiafragmatică a corpului;

la acest nivel se varsa venele extremitaŃii cefalice, venele membrelor superioare

si vena azigos.

Venele extremitaŃii cefalice sunt:

- vena jugulară internă - în care drenează vena facială, vene tiroidiene, vene

faringiene

- vena jugulară externă - voluminoasă si superficială culege sângele din regiunea

feŃei, gâtului

- vena jugulară anterioară - din regiunea anterioară a gâtului

- vena jugulară posterioară - din regiunea posteriară a gâtului

- vena vertebrală

Venele membrelor superioare se împart în vene superficiale si vene

profunde:

1. Venele superficiale sunt : - vena cefalică, vena bazilică si vena

antebranhială mediană.Acestea drenează sângele din venele digitale dorsale si

palmare.

2. Venele profunde - provin din arcadele palmare superficială si profundă si se

continuă cu venele profunde ale antebraŃului , vena branhiale, vena axilară si vena

subclaviculară care se uneste cu vena jugulară internă formând- vena brahiocefalică.

Vena azigos are originea în cavitatea toracică.

B. Sistemul cav inferior

Culege sângele venos de la membrele inferioare, micul bazin si abdomen, fiind

satelit aortei.

Are originea la unirea celor două vene iliace primitive, dreaptă si stângă, merge

paralel cu coloana vertebrală lombară, apoi pe faŃa posterioară a ficatului; străbate

diafragma, pericardul si se deschide în aorta stângă.

În vena cavă inferioară se deschid: vene diafragmatice; vene genitale; vene

lombare; vene suprahepatice.

Vena portă care străbate ficatul drenează prin vase venoase suprahepatice în

vena cavă inferioară. Urcă în hilul hepatic unde se bifurcă într-o ramură dreaptă si o

ramură stângă. Are trei rădăcini principale:

- vena mezenterică inferioară

- vena mezenterică superioară

- vena splenică

Toate aceste vene drenează sângele venos de la viscerele din etajul superior

abdominal (splină, pancreas, intestin subŃire, colon stâng).

Venele membrului inferior

1. Venele superficiale - formate din reŃele venoase plantară si dorsală la

nivelul piciorului care confluează în cele două vene marginale:

- laterală - pe faŃa laterală a gambei;

- medială sau vena safenă (cea mai lungă venă din organism) - pe faŃa medială

a gambei

2. Venele profunde marg paralel cu arterele si pornesc de la vasele digitale

plantare (arcada venoasă plantară profundă), continuate cu vase venoase tibiale

(anterioare si posterioare), apoi vena poplitee care se continuă cu vena femurală

care se varsă în vena iliacă externă.

V. Capilarele

Sistemul capilar este interpus între artere si vene, sI este format din vase cu

diametru mic. Se găsesc în toate organele si Ńesuturile, formând reŃele. Sunt

alcătuite din endoteliu, membrana bazală, spatiu subendotelial, Ńesutul conjunctiv

pericapilar.

Clasificarea capilarelor:

- capilare sanguine - arteriovenoase

-sanguine adevărate care formează reŃele cunoscute sub

numele de pat capilar.

- capilare sinusoidale prezente în organele activ metabolice cu o circulaŃie

lentă ce favorizează schimburile dintre sânge si Ńesuturi (ficat, splină, măduvă

osoasă)

VI. Sistemul vascular limfatic

Este ansamblul de vase prin care circulă limfa de la Ńesuturi si organe spre inimă,

alcătuit din capilare limfatice, vase limfatice si ganglioni limfatici.

Capilarele formează reŃele din care vor rezulta vasele limfatice reprezentate de:

- ductul limfatic drept care colecteză limfa din jumătatea dreaptă a capului si

gâtului; jumătatea dreaptă a toracelui si membrul superior drept

- canalul toracic începe printr-o dilataŃie numită Cisterna Chili (Pecquet) care

drenează limfa de la: - membrele superioare

- jumătatea stângă cap si gât

- membrul superior stâng

- jumătatea inferioară trunchiului

La nivelul coloanei vertebrale cervicale, descrie o cârjă sau crosă si se varsă la

locul de unire dintre vena jugulară internă stângă cu vena subclaviculară stângă.

Curs 13. Cavitatea abdominala. Sistemul digestiv

Este o cavitate viscerala, de forma ovoidala, cu axul mare orientat vertical.

Depaseste la ambele extremitati limitele superficiale ale abdomenului.

Cavitatea abdominala este captusita de peritoneul parietal, care reprezinta

planul profund al regiunilor parietale. Intre acesta si planurile musculare ale peretilor

se gaseste spatiul extraperitoneal, ocupat de fascia extraperitoneala, ce face

parte integranta din regiunile parietale. La nivelul peretelui posterior al cavitatii

abdominale unde apatiul extraperitoneal (retroperitoneal) are o adancime mai mare

decat la nivelul celorlalti pereti sunt dispuse cateva organe, care, nefiind invelite de

peritoneu, se numesc organe retroperitoneale.

In spatiul retroperitoneal al cavitatii abdominale sunt situate: duodenul si

pancreasul, segmentele asendent si descendent ale colonului, rinichii si ureterele,

glandele suprarenale, vasele sangvine mari, nodui limfatice si nervi.

In cavitatea abdominala se gasesc insa si viscere asezate la distanta de peretii

excavatiei. In dreptul lor peritoneul parietal se desprinde de pe pereti pentru a forma

peritoneul visceral, care le inveleste. Intre pereti si organele respective se

formeaza astfel mezouri sau ligamente peritoneale.

Intre cele 2 lame – parietala si viscerala a peritoneului se delimiteaza

cavitatea peritoneala, care comunica cu exteriorul numai la femeie, prin

intermediul tractului genital. Organele invelite de peritoneul visceral se numesc

organe intraperitoneale.

SISTEMUL DIGESTIV

I. Notiuni introductive. Este format din toate organele care participă la

funcŃia de digestie si absorbŃie a alimentelor.Se compune din:

1. Tubul digestiv sau tractul digestiv care comunică cu mediul exterior si

începe cu cavitatea bucală apoi celelalte segmente străbat cavitatea toracică,

cavitatea abdominală si bazinul. Componentele tubului digestiv sunt: cavitatea

bucală, faringele-orofaringele, esofagul, stomacul, intestinul subŃire,intestinul gros.

2. Anexele tubului digestiv sunt reprezentate de glandele satelite tubului

digestiv, cu rol de secreŃie a sucurilor digestive, care prin conŃinutul enzimatic

participă la procesele de digestie (glande salivare, ficat, pancreas).

II. Cavitatea bucală

Se găseste în partea inferioară a feŃei, sub fosele nazale, înaintea faringelui.

Este împărŃită prin intermediul arcadelor dentare în: vestibulul bucal si cavitatea

bucală propriu-zisă.

1) Vestibulul bucal - este mărginit de arcadele dentare si buze. Are un

perete exterior musculo-cutanat si unul interior-osos reprezentat de arcadele dentare

fixate pe mandicbulă si maxilarul superior. La locul de întâlnire al celor doi pereŃi se

formează sanŃurile gingivolabiale - superior si inferior. În vestibulul bucal se

deschide canalul Stenon al glandei parotide.

2) Cavitatea bucală propriu-zisă

Este cuprinsă între arcadele dentare, bolta palatină si limbă.

Limba este un organ musculo-membranos, este organ al gustului (la nivelul

căreia se găsesc receptorii analizatorului gustativ). Prezintă: - o rădăcină, situată

spre faringe, prin care se fixează de mandibulă si osul hioid; corpul limbii, separat

de rădăcină prin sanŃul terminal sub forma literei V. În structura corpului intră un

schelet osteo-fibros, un Ńesut muscular cu muschi extrinseci, muschi intrinseci si

mucoasa linguală.

Mucoasa linguală prezintă glande, papile si foliculi limfatici. Papilele sunt

proeminenŃe, în care se găsesc mugurii gustativi.

Se descriu următoarele grupe de papile:

- valate - 7 - 12 în vălul lingual;

- fungiforme - pe faŃa dorsală a limbii;

- filiforme - pe faŃa dorsală a limbii;

- foliate - cu cei mai mulŃi muguri gustativi.

Glandele linguale sunt de tip seros si mucos.

Cavitatea bucală este căptusită de mucoasa bucală cu epiteliu de tip

pavimentos stratificat necheratinzat.

Anexele cavităŃii bucale:

a) Gingiile sunt structuri care aparŃin mucoasei bucale, între cavitatea bucală

propriu-zisă si vestibulul bucal, acoperă arcadele dentare si alveolele dentare.

b) DinŃii sunt organe dure, implantaŃi în alveolele maxilarelor cu rol în

masticaŃie si în vorbire. În ceea ce priveste numărul : există două dentiŃii.

Prima alcătuită din 20 de dinŃi : 10 pe arcada superioară si 10 pe arcada

inferioară: incisivi 2/2 ; canini 1/1; molari 2/2 .

DentiŃia permanentă: 32 dinŃi (16 x2) pentru fiecare arcadă câte 16 dinŃi:

incisivi 2/2; canini 1/1; premolari 2/2; molari 3/3

DinŃii sunt implantaŃi în alveolele dentare la nivelul maxilarelor, alveole care

pot fi uniloculare sau multiloculare (în cazul dinŃilor cu mai multe rădăcini). Sunt

implantaŃi vertical, direcŃie de la care pot exista deviaŃii-înclinaŃii. Înclinarea

accentuată spre anterior dă nastere prognatismului alveolodentar. Fixarea dinŃilor în

alveolele dentare se face cu ajutorul ligamentelor alveolo-dentare, între dinte si

alveoliă fiind o adevărată articulaŃie de tipul sinartroze.

c) Glandele salivare

- glanda parotidă -glandă cu secreŃie exocrină, cea mai voluminoasă glandă

salivară situată înapoia madibulei. Aparatul excretor al glandei este reprezentat de

canale intralobulare, inerlobulare, care se deschid în canalul excretor Stenon.

- glanda submandibulară ( submaxilara) situată în planseul bucal în loja

submandibulară. Aparatul excretor al glandei este format din canale intralobulare,

interlobulare care se deshid în canalul principal al glandei, canalul Warthon.

- glanda sublinguală situată în loja sublinguală, imediat înapoia simfizei

mentoniere. La acestea se adaugă canalele extraglandulare, cabalul Bartholin si

canalul Walther.

III. Faringele

Reprezinta a doua porŃiune a tubului digestiv si este un conduct musculomembranos,

la nivelul căruia se intersectează calea respiratorie cu cea digestivă. Se

continuă cu laringele si porŃiunea superioară a esofagului. Comunică cu urechea

medie prin trompa Eustachio.

Are forma unei pâlnii musculo-membranoase, situată anterior de coloana

vertebrală cervicală. Diviziunea faringelui cuprinde trei porŃiuni:porŃiunea care

comunică cu fosele nazale se numeste nazofaringe; porŃiunea care comunică cu

cavitatea bucală, se numeste orofaringe; porŃiunea care se continuă cu laringele, se

numeste laringofaringe.

Pentru sistemul respirator prezintă interes. nazofaringele sI laringo-faringele

Nazofaringele este componenta bolŃii faringelui, comunică anterior cu fosele

nazale, iar pereŃii laterali se găsesc orificiile tubelor auditive, prin care faringele

comunică cu urechea medie.

Laringo-faringele este segmental de tranziŃie spre laringe, ce corespunde

100

corpurilor vertebrelor cervicale C3-C6.

ConfiguraŃia externă Se împarte în exofaringe (suprafaŃa externa) si

endofaringe (suprafata interna).

SuprafaŃa externă ( exofaringele) are raporturi cu elemente anatomice

importante, artera carotidă primitivă, vena jugulară internă, lobii glandei tiroide,

nervul cranian X (în treimea superioară a faringelui). În treimea medie faringele are

raporturi cu arterele carotide externă sI internă, dar sI cu lanŃul ganglionilor limfatici

jugulari. Treimea superioară a faringelui este separateă de ramurile posterioare ale

maxilarului inferior printr-un spaŃiu maxilo-faringian.

ConfiguraŃia internă. Endofaringele are trei porŃiuni:

a) nazofaringele sau rinofaringe cuprins între baza craniului si vălul palatin.

Comunică anterior cu fosele nazale. Pe pereŃii laterali ai nazofaringelui se găsesc

orificiile tubei auditive.

b) orofaringele cuprins între vălul palatin si osul hioid. La acest nivel pe

pereŃii laterali se găsesc foliculi limfatici care alcătuiesc inelul limfatic - Waldeyer.

b) laringo-faringele cuprins între osul hioid si cartilajul cricoid.

In structura faringelui se intalnesc 4 straturi:

a. tunica fibroasă - serveste ca schelet pe care se inseră la exterior

muschii;

b. tunica musculară - muschi constrictori: - superiori

- mijlocii

- inferiori

Rolul lor este de a apropia pereŃii faringelui, modificând calibrul faringelui

antero-posterior si transversal. Muschii constrictori ai faringelui îsI au originea pe

osul hiod, iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui.

- muschi ridicători: - stilofaringian

- palatofaringian

Acestia ridică faringele cu rol de deglutiŃie. Muschii ridicători au originea pe

procesul stiloid al osului temporal, iar inserŃiile pe aponevrozele faringelui.

c. adventicea - alcătuită din Ńesut conjunctiv subŃire.

d. mucoasa faringelui: al cărei aspect depinde de zona căreia aparŃine.

Astfel la nivelul nazofaringelui - mucoasa este asemănătoare mucoasei

nazale, iar la nivelul esofaringelui asemănătoare cu mucoasa bucală.

În mucoasa faringelui se găsesc:

- tonsila (amigdala) faringiană alcătuită din folicului limfatici, situaŃi posterior

de fosele nazale, pe suprafaŃa cărora există numeroase depresiuni - cripte tonsilare

- inelul limfatic Waldeyer (amigdala faringiană) alcătuită din sase foliculi

dispusi spre vestibulul faringian, tuba auditivă, palat, limbă.

IV. Esofagul

Este un conduct musculo-membranos, cu traiect longitudinal, care transmite

alimentele dinspre faringe spre stomac. Reprezinta segmental tubului digestiv unde

are loc timpul esofagian al deglutiŃiei.

ConfiguraŃia externă.

Esogagul străbate regiunea gâtului , toracelui, diafragma având patru

porŃiuni: cervicală, toracică, diafragmatică, abdominală. Este o structură flexibilă si

prezintă multiple inflexiuni în sens longitudinal si transversal. Dacă privim esofagul în

plan frontal anatomic vorbim despre două curburi: o curbură superioară, cu

101

concavitatea îndreptată spre dreapta si o curbură inferioară, cu concavitatea

îndreptată spre stânga.

Esofagul are ca mijloace de susŃinere: superior - faringele, numeroase

repliuri peritoneale, în regiunea abdominală, si Ńesut conjunctiv organizat sub formă

de fascii.

Ca si faringele, anatomic se consideră că esofagul are două suprafeŃe: una

externă si una internă.

- suprafaŃa internă-prezintă numeroase pliuri longitudinale, care se atenuează sau

se accentuează odată cu trecerea alimentelor, si sunt formate de mucoasă si

submucoasă.

- suprafaŃa externă corespunde celor patru porŃiuni ale esofagului.

În porŃiunea cervicală: vine în raport cu glanda tiroidă, mănunchiul vasculonervos

al gâtului, coloana cervicală, de care este separat prin muschii prevertebrali.

În porŃiunea toracală: vine în raport cu traheea la locul de bifurcare a acesteia

în cele două bronhii principale, având astfel un segment suprabronhic si un

segment subbronhic. Posterior, la acest nivel, esofagul vine în raport cu coloana

vertebrală toracală .

In porŃiunea diafragmatică - esofagul străbate diafragma prin hiatul

esofagian.

In porŃiunea abdominală - este usor dilatat, vine în raport cu ficatul, aorta

abdominală, fornixul stomacului.

Configuratia interna. In structura esofagului intra 4 tunici:

- tunica musculară - fibre longitudinale, circulare

- submucoasă - foarte laxă asigură mobilitatea mucoasei.

- mucoasă - alcătuită din epiteliul pavimentos, conŃine glande esofagiene si glande

cardice ce secretă mucus

- seroasă

Esofagul prezintă plici longitudinale. În peretele esofagian se găsesc glande

esofagiene, si glande cardiale .

V. Stomacul

Reprezinta segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv cu formă si

dimensiuni variabile de la individ la individ, impuse de vârstă, tip constituŃional si

perioadă funcŃională. Este locul în care alimentele suferă modificări importante, din

punct de vedere biologic, rezultand chimul gastric. Stomacul se găseste în cavitatea

abdominală, sub diafragm, în epigastru. Desi prezintă numeroase mijloace de fixare

(repliuri peritoneale, esofagul, duodenul) are totusi o mobilitate ridicată, fiind unul

din viscerele abdominale cele mai mobile.

Forma reală a stomacului este cea a literei J cu o porŃiune verticală si una

orizontală. Limitele de separaŃie cu esofagul si cu duodenul sunt: orificiul cardia si

respectiv orificiul piloric.

ConfiguraŃia exterioară. Stomacul are două feŃe, două curburi, două extremităŃi.

Curbura mică, continuă marginea esofagului , si are două porŃiuni una

verticală, una orizontală usor ascendentă . Se continuă cu antrul piloric.

Curbura mare formează cu marginea esofagului un unghi, numit incizura

cardică (unghiul His). In porŃiunea superioară se află sub cupola diafragmatică,

iar în porŃiunea inferioară vine în raport cu unghiul colic stâng.

Extremitatea superioară (esofagiană-cardia), corespunde vertebrei toracale 7,

posterior, si cartilajului costal 7, anterior.

102

Extremitatea inferioară (duodenală-pilor), are raporturi anatomice cu vena

portă, capul pancreasului, peritoneu.

FaŃa anterioară este în raport cu peretele abdominal anterior, cu spaŃiile

intercostale 7;8.

FaŃa posterioară, considerată de unii anatomisti ca fiind faŃă inferioară, vine în

strânsă legătură cu colonul tranvers, duodenul, pancreas, rinichi.

Diviziunea stomacului se face în:

- o porŃiune verticală, dilatată; reprezintă 2/3 din stomac, are la rândul ei

următoarele părŃi:

- partea cardică sau orificiul cardic si prezintă glandele cardice

- fornixul, porŃiune dilatată, plină cu aer

- corpul stomacului - cuprinsă între unghiul colic si incizura unghiulară

- o porŃiune orizontală sau porŃiunea pilorică care cuprinde antrul piloric si

canalul piloric terminat cu pilorul. Acesta conŃine sfincterul piloric, care circumscrie

orificiul piloric.

ConfiguraŃia interioară

a) Pliurile mucoasei - pe suprafaŃa internă a stomacului există plice ale

mucoasei, unele transversale altele oblice, care permit distensia stomacului.

De asemenea pe suprafaŃa internă se găsesc orificiile de deschidere ale

glandelor gastrice. Pliurile mucoasei sunt orientate paralel cu axul lung al stomacului,

unele sunt orientate invers de la curbura mică spre curbura mare. Aceste plici se

desfac pe măsură ce stomacul se umple.

b) Orificiul cardia: - prezintă o plică a mucoasei care delimitează orificiul.

c) Orificiul piloric - prevăzut cu un sfincter format prin îngrosarea fibrelor

circulare ale musculaturii gastrice.

In structura stomacului se gasesc urmatoarele tunicI:

a) Tunica seroasă, formată din peritoneu, care la nivelul stomacului dă nastere

ligamentelor peritoneale cu fixarea stomacului de organele vecine (splină, colon).

b) Stratul subseros alcătuit din Ńesut conjunctiv subŃire.

c) Tunica musculară cu trei planuri:

- planul superficial format din fibre musculare longitudinale de-alungul

stomacului;

- planul mijlociu din fibre circulare , formeaază sfincterul piloric ;

- planul profund din fibre oblice

Rolul tunicii musculare: reprezintă aparatul motor al stomacului prin care se

asigură depozitarea alimentelor, amestecarea alimentelor cu sucul gastric; asigură

golirea lentă a chimului gastric în duoden.

d) Tunica submucoasă - formată din Ńesut conjunctiv lax.

e) Tunica mucoasă - reprezintă principala componentă morfologică a

stomacului, care conŃin glandele gastrice: care secretă HCl, pepsină; glande cardiale,

pilorice; glande cu secreŃie internă – secreta gastrina, serotonina, enteroglucagon,

factor intrinsec.

VI. Intestinul subtire

Este un conduct musculo-membranos cu aspect aplatizat când este gol;

devine de formă cilindrică atunci când este plin. Are trei porŃiuni, a căror delimitare

netă este greu de realizat: duodenul, care prin direcŃia si poziŃia sa merită o

descriere aparte; jejunul; ileonul, între ultimele două porŃiuni nu este clară limita.

Reprezintă sediul digestiei intestinale în care conŃinutul alimentar este supus acŃiunii

sucului pancreatic, intestinal si biliar.

103

A.Duodenul

Reprezinta porŃiunea fixă a intestinului subŃire, care continuă pilorul si

descrie o curbă care ajunge în dreptul vertebrei lombare L2.

Este menŃinut în cavitatea abdominală prin presa abdominală, realizată de

muschii abdominali.

ConformaŃia exterioară. Este fixat de peretele abdominal ceea ce îl

deosebeste de jejun si ileon. Are forma unei potcoave cu concavitatea orientată spre

stânga, în care pătrunde capul pancreasului.

Pornind de la nivelul pilorului are pe traiectul său până la jejun, trei flexuri: la

nivelul vezicii biliare, în jurul capului pancreasului si apoi deasupra rinichiului drept

(în dreptul vertebrei lombare L 2 L3); ultima flexură este în dreptul L4 de unde se

continuă cu jejunul. Datorită acestor flexuri, duodenul are 4 porŃiuni

1) superioară - bulbul duodenal;

2) descendentă - până la rinichiul drept;

3) orizontală - (inferioară) - traversează coloana. vertebrală în dreptul

vertebrei lombare L4 ;

4) ascendentă - care urcă până în dreptul vertebrei lombare L2

ConformaŃia interioară. În interiorul duodenului există plici circulare si

vilozităŃi intestinale. Plicile circulare sunt cute transversale ale mucoasei, prezente si

la nivelul jejunului si ileonului. Au rolul de a mări suprafaŃa de absorbŃie.

VilozităŃile sunt proeminenŃe cilindrice ce acoperă suprafaŃa mucoasei, mai

numeroase în duoden si jejun.VilozităŃile intestinului au rolul de a realiza funcŃia de

absorbŃie a intestinului subŃire.

In structura duodenului se intalnes :

- tunica seroasă - peritoneul, sub care se găseste un strat de Ńesut

conjunctiv lax - strat subseros.

- tunica musculară alcătuită din două straturi musculare netede:

- extern subŃire, fibre longitudinale

- intern - fibre circulare

Tunica musculară asigură miscări:

- segmentare - de amestecare

- de pendulare - realizate de sus în jos

- tonice - favorizează contactul dintre vilozităŃi si chim.

- peristaltice - asigură progesiuneaconŃinutului

- tunica submucoasă este formată din Ńesut conjunctiv elastic

- tunica mucoasă - prezintă plicele si vilozităŃile. În structura mucoasei

intra enterocite, celule endocrine si foliculi limfatici.

B. Jejun si ileon

Sunt componente a intestinului subŃire întinse de la flexura duodeno-jejunală

la valvula ileocecală.

ConfiguraŃia externă. Sunt legate de peretele abdominal posterior prin

mezenter; au un număr mare de curburi, cu multe anse si mobilitate mare. Ocupă

cavitatea abdominală, regiunile ombilicală si hipogastrică.

ConfiguraŃia internă si structura sunt aceleasi ca ale duodenului.

VascularizaŃia arterială se realizeaza prin artera mezenterică superioară

care dă ramuri jejunale si ileale care la rândul lor se ramifică formând arcade

vasculare.

104

VII. Intestinul gros

Segmentul terminal al tubului digestiv este intestinul gros, care continuă

intestinul subŃire, zona de demarcaŃie fiind valvula ileo-cecală; la exterior se

deschide prin orificiul anal.

Se împarte în: cec, colon si rect. Colonul are următoarele subdiviziuni:

ascendent, transversal, descendent, sigmoidian.

ConformaŃia exterioară. Intestinul gros este mai scurt, mai gros decât

intestinul subŃire si prezintă teniile musculare. Teniile sunt benzi musculare late de

0,5 cm. Haustrele colonului sunt porŃiuni bombate ale intestinului gros către

exterior, din peretele intestinal, separate între ele prin plici semilunare ale colonului,

datorate unor inele de contracŃie a musculaturii circulare.

Conformatie interioara. Peretele intestinului gros este alcătuit din patru

tunici :

- tunica seroasă - la nivelul cecului, colonului ascendent si porŃiunea iniŃială

a rectului.

- tunica musculară - alcătuită din două straturi musculare (extern - fibre

longitudinale grupate în cele trei tenii; intern - circular). Această musculatură

asigură motilitatea intestinului gros prin miscări lente - peristaltice

- strat submucos - conŃine vase sanguine , formaŃiuni ale mucoasei si

foliculi limfatici.

Cecul este prima porŃiune a intestinului gros,situat deasupra unui plan

tranversal, care trece prin valva ileo-cecală. Are forma unui sac, în partea inferioară,

iar pe faŃă medială se inseră apendicele vermiform.

Pe peretele medial se găsesc orificiile de deschidere ale ileonului si apendicelui

orificiul ileoccal prevazut cu valva ileocecală - care închide intestinul subŃire si

orificiul apendicelui vermiform situat sub valva ileocecală.

Structural, cecul prezintă benzi musculare longitudinale, care se continuă la

nivelul celorlalte segmente ale colonului, între care se găsesc boseluri, ce dau

aspectul de sac.

Apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros

transformat în organ limfoid. Situat în fosa iliacă dreaptă împreună cu cecul, poate fi

liber sau fixat.

Cecul si apendicele prezintă în structura lor:

- tunica musculară - cu fibre longitudinale si circulare

- tunica submucoasă

- tunica mucoasă - caracterizată la nivelul apendicelui printr-un număr mare de

foliculi limfatici.

- tunica seroasă (peritoneul) - care aderă de cele două organe

Colonul este cuprins între cec si rect, de la nivelul valvei ileocecale la nivelul

vertebrei sacrale S3. Se imparte in:

a) Colonul ascendent - între valva ileocecală - si faŃa viscerală a ficatului,

b) Flexura colică dreaptă sau unghiul hepatic,

c) Colonul transvers - are o direcŃie transversală usor oblic ascendentă de

la ficat spre splină, până la nivelul coastei VIII.

105

d) Flexura colică stângă sau unghiul splenic, este situată mai sus si mai în

profunzime faŃă de unghiul hepatic.

e) Colonul descendent – coboară până la creasta iliacă stângă, este mai fix

si mai profund

f) Colonul sigmoidian – de la creasta iliacă stângă trece prin fosa iliacă

stângă -sigmoidiană- si coboară în bazin. Are forma literei S, un calibru mai uniform

si o lungime de 45 cm cu două porŃiuni: iliacă - fixă si scurtă si pelvină - care este

mobilă.

Se mai numeste si colon ilio-pelvin.

In structura colonului se gasesc:

- tunica seroasă - acoperă colonul ascemdent si descendent, iar la nivelul

colonului transvers si sigmoid formează mezou.

- tunica musculară - reprezentată prin fibre longitudinale, al căror traiect este

paralel cu axul lung al colonului si îsi schimbă direcŃia în funcŃie de traiectul

colonului.

– tunica submucoasă si mucoasă

Rectul este ultima porŃiune a intestinului gros. Limita superioară corespunde

vertebrei sacrale S3 iar limita inferioară este linia de joncŃiune dintre tegumentul anal

si pielea perineului. Coboară prin pelvis si se deschide la exterior prin anus. Prezinta

două porŃiuni: - pelvină largă - ampulă cu rol de rezervor;

- perineală - îngustă - canal anal de evacuare

ConformaŃia exterioară .Când este gol are un aspect tubular mai larg ln

porŃiunea ampulară. În distensie media are aspect ovoidal. Pe suprafaŃa exterioară

lipsesc tunicile musculare si haustrele.

ConformaŃia interioară

- ampula rectală - prezintă plice existente atunci când rectul este gol.

- canalul anal - prezintă coloane alcătuite din fibre musculare longitudinale.

- valvule situate la bazele coloanelor (pe care le

uneste)

- sinusuri anale delimitate între valvule si peretele

anal.

In structura rectului se descriu:

- tunica externă - peritoneu - acoperă jumătate din suprafaŃa ampulei; în

rest este înlocuit de Ńesutul conjunctiv lax.

- tunica musculară - este formată din fibre longitudinale si circulare ;

- strat submucos - conŃine reŃele vasculare si mai ales plexuri venoase.

- tunica mucoasă - formată din epiteliu.

Anusul este orificiul de deschidere al rectului la exterior, în profunzimea

sanŃului interfesier.

VIII. Glandele anexe ale tubului digestiv

Tubul digestiv este însoŃit de glandele anexe, asezate "paralel" cu tubul

digestive, produsul lor de secreŃie descărcându-se în segmente ale tubului digestive.

Glandele salivare au fost descrise anterior.

106

Ficatul este cel mai voluminos viscer: un segment glandular cu funcŃii

multiple. Se studiază în cadrul aparatului digestiv pentru că provine din aceleasi

structuri embrionare ca si acesta iar căile biliare extrahepatice îsi varsă produsul de

secreŃie în duoden.

Este un organ foarte vascularizat cu greutate de 1900-2000 g. Culoarea este

rosie-brună iar consistenŃa dură; este friabil, puŃin elastic.

Ca localizare este un organ asimetric, cea mai mare parte este în jumătatea

dreaptă a abdomenului si restul în jumătatea stângă. Proiectia se realizeaz in

hipocondrul drept si epigastru, sub diafragm.

Ficatul se fixează în abdomen, datorită presei abdominale, datorită

ligamentelor, care îl leagă de organele vecine si datorită venei cave inferioare si

venei ombilicale.

ConformaŃia exterioară. Ficatul are două feŃe: inferioară viscerală si

superioară diafragmatică, separate prin marginea inferioară si două extremităŃi. La

exterior apare format din doi lobi: drept, stâng, separati prin ligamentul falciform

care este asezat în planul mediosagital.

FaŃa viscerală, inferioară cuprinde: hilul si are trei sanŃuri cu direcŃie

antero-posterioară: sanŃul sagital drept si stâng si santul transversal. Aceste santuri

sunt legate între ele, ceea ce realizează aspectul literei H.

SanŃul sagital stâng are o parte anterioară si o parte posterioară, care

conŃine ligamentul rotund si canalul venos.

SanŃul sagital drept are tot două segmente: fosa vezicii biliare anterior, iar

posterior sanŃul venei cave inferioare.

SanŃul transversal conŃine hilul ficatului.

Cele trei sanŃuri împart faŃa viscerală în trei zone: - 2 zone laterale (zone

marginale, dreaptă si stângă) si zona mijloci. La randul sau aceasta se imparte in

zona marginii drepte - corespunde lobului drept si este în raport cu colonul,

rinichiul, glandele suprarenalele, duodenul si zona marginii stângi - corespunde

lobului stâng si are raport cu stomacul.

FaŃa diafragmatică, superioară, convexă este acoperită de peritoneu în

cea mai mare parte si se găseste sub cupola diafragmului. Pe această faŃă se

observă limita dintre lobul drept hepatic si lobul stâng, demarcaŃie realizată prin

ligamentul falciform numit si suspensor, pentru că leagă ficatul de diafragmIn acest

mod ficatul, prin lobul drept, are raporturi de vecinătate cu baza plămânului drept si

cu ultimele coaste.

Marginea anterioară este oblică de jos în sus si are două scobituri ce

corespund ligamentului rotund si incizurii cistice.Marginea anterioară a lobului

hepatic stâng vine în raport cu coastele VI si VII.

Marginea posterioară-este neregulată sI foarte aproape de elemente

anatomice care vin din torace sau se duc în torace.

Structura ficatului. Ficatul este învelit la exterior de două membrane

(peritoneul si tunica fibroasă); în interior se găseste parenchim hepatic

Invelisurile hepatice. Peritoneul visceral formează tunica seroasă. Sub

peritoneu se gaseste tunica fibroasă numită capsula Glisson, din care pleacă

prelungiri conjunctive în parenchim formând stroma conjunctivo-vasculară. De la

acest nivel se desprind septuri conjunctive ce separă lobulii hepatici.

Parenchimul hepatic Unitatea morfofuncŃională a ficatului este reprezentat

de lobulul hepatic format din parenchimul tributar unei vene centrale (vena

centrolobulară).

Lobulul hepatic are formă prismatică triunghiulară; între lobuli se

delimitează spaŃiul port în care se găsesc ramificaŃii ale venei porte si un duct biliar.

107

În cadrul lobulului celulele sunt asezate sub forma unor lame legate între ele, cu

dispozitie radiala. În grosimea unei lame, între două celule hepatice (hepatocite) se

delimitează canaliculele biliare. Canaliculele biliare se adună în canale colectoare care

converg radiar spre vena situată în centrul lobulului. La locul de întâlnire a mai

multor lobuli se delimitează spaŃiul interlobular care conŃine vena interlobulară,

artera interlobulară si canaliculul biliar interlobular. Aceste trei elemente formează

triada Glisson.

Hepatocitul are aspect poligonal, prezentand un pol vascular ce vine în

contact cu capilarele sinusoide (ramificaŃii ale venei porte) si un pol biliar ce vine în

raport cu canaliculele biliare.

VascularizaŃia ficatului este dubla: nutritiva si functionala.

CirculaŃia nutritivă asigură aportul de sânge bogat în oxigen prin artera

hepatică, ramură din trunchiul celiac. Sângele, după ce a asigurat nutriŃia ficatului,

se varsă în venele hepatice, acestea părăsesc ficatul pe la polul superior, drenand în

vena cavă inferioară. .

CirculaŃia funcŃională se face prin vena portă care aduce sângele cu

substanŃe nutritive, absorbite la nivelul organelor digestive abdominale. Aceste

substanŃe vor fi prelucrate si depozitate la nivelul ficatului. De aici sângele este

condus tot prin venele hepatice apoi în vena portă.

Ficatul are un sistem vascular alcătuit din doi pediculi.

- pedicul aferent (inferior) al circulaŃiei de aport, format din artera hepatică si

vena portă, la care se adaugă vase limfatice, nervi, ductul hepatic.

- pediculul eferent (superior) format de venele hepatice

Venele hepatice se împart în: vena dreaptă, vena stângă, vena mijlocie.

InervaŃia - provine din nervul vag si plexul celiac.

Caile biliare. Se împart în căi biliare intrahepatice (în interiorul ficatului) si căi

biliare extrahepatice.

1) Căile biliare intrahepatice încep cu canaliculele biliare - intralobulare

perilobulare, interlobulare, biliforme; se adună în cele două ducte hepatice drept si

stâng, care drenează astfel bila de la nivelul ficatului.

2) Căile biliare extrahepatice

Cuprind calea biliară principală cu o lungime de 8-9 cm formată din unirea

canalelor hepatice provenite de la cei doi lobi hepatici, canalul hepatic drept si

canalul hepatic stâng. Se formeaza astfel canalul hepatic comun, continuat de

ductul coledoc .

Căile biliare extrahepatic sunt situate sub ficat, răspund epigastrului, se

găsesc în pediculul (hilul) hepatic înaintea venei porte, se unesc cu ductul cistic si

formează ductul (canalul) coledoc.

Ductul coledoc - continuă ca traiect ductul hepatic comun, si se varsă în

duoden, având trei porŃiuni: retropancreatică, retroduodenală, intraparietală (locul

de deschidere în peretele duodenal)

Ductul cistic leagă vezica biliară de calea biliară principală, prezintă porŃiuni

dilatate alternând cu porŃiuni îngustate. Prin acest canal, în perioada dintre mese,

bila ajunge în vezica biliară si apoi se scurge în coledoc înapoi în timpul meselor.

3) Aparatul diverticular este format din vezicula biliară si ductul (canalul)

cistic.

Vezica biliară-colecistul este un rezervor anexat căilor biliare, de excreŃie,

în care se acumulează bila în intervalul dintre mese. Este situat pe faŃa viscerală a

ficatului în fosa vezicii biliare, are o capacitate de 5-60 cm3,, formă de pară si i se

descriu trei porŃiuni:

108

a) fundul - la extremitatea anterioară, este învelit de peritoneu. Se

proiectează pe peretele abdomenului anterior de coasta a X a.

b) corpul - partea aderentă de faŃa viscerală a ficatului se îngustează spre col

c) colul este extremitatea profundă a vezicii biliare situat în stânga corpului

vezicii, prezintă neregularităŃi pe suprafaŃa externă, cea mai mare numindu-se

bazinet. Este liber si nu aderă de ficat.

În interior vezica biliară, goală, prezintă o mucoasă cu numeroase cute

numite plicele tunicii mucoase, care dispar atunci când este plină.

Pancreasul este o glandă voluminoasă cu dublă secreŃie: exocrină si

endocrină, anexată duodenului. Pentru că prezintă analogii cu glandele salivare a fost

numit si glandă salivară abdominală. Este un organ retroperitoneal, asezat

transversal, cu o greutate de aproximativ70grame

ConformaŃia exterioară. Forma pancreasului este neregulată, fiind alungit

în sens transversal, cu o extremitate dreaptă - voluminoasă si o porŃiune stângă

ascuŃită. ConsistenŃa este fermă, elastică, lungimea de 15 - 20 cm.

Extremitatea dreaptă, capul pancreasului, adăpostit de potcoava

duodenală, are un contur neregulat; este legat de duoden prin Ńesut conjunctiv.

Extremitatea stânga este oblică, se numeste corp, terminat prin coadă.

Între capul pancreasului sI corp se află istmul pancreatic sau colul pancreatic, cu

două feŃe si două margini.

Coada pancreasului este parte a extremităŃii stângi, fiind greu de delimitat

de corpul pancreasului.

Conformatie interioara. Pancreasul este o glanda mixtă - amificrină - cu

secreŃie - exo si endocrină. La periferie prezintă o capsulă conjunctivă ce se

continuă în interior prin stromă formată din septuri conjunctivo-vasculare care

separă lobi si lobuli. În structura glandei pancreatice se disting două părŃi

componente:

- masa principală cu funcŃie exocrină, secretă sucul pancreatic ce se varsă în

duoden, und participă la procesele de digestie chimică (acini pancreatici).

- o parte mai mică cu funcŃie endocrină alcătuită din grămezi de celule ce

formează insulele Langerhans care secretă insulina si glucagonul

a) Pancreasul exocrin reprezintă 97 % din masa glandei. Structural

pancreasul exocrin este format din acinii pancreatici, care au un perete propriu, un

epiteliu secretor si o cavitate. Din acini ia nastere si un sistem canalicular excretor

care formează ducte colectoare, care se termină în ductul principal Wirsung si în

canalul pancreatic secundar.Ambele se deschid în duoden prin orficiul prevăzut cu

sfincterul Oddi.

b) Pancreasul endocrin reprezintă 3% din volumul glandei si este alcătuit

din insulele Langerhans, formate din cordoane celulare de două tipuri:

-A (alfa) -) secretă insulina; glucagon

- B (beta) - mai numeroase - secretă insulina

- C - precursoare ale celulelor A

c) Canalele execretoare. Canalul Wirsung străbate pancreasul de la coadă

spre cap, unde se alătură canalului coledoc si se deschid împreună prin ampula lui

Vater în duoden, printr-un sfincter prezentat mai sus, sfincterul Oddi.

Canalul pancreatic accesor ia nastere din canalul principal, străbate capul

pancreasului si se deschide în duoden.

109

Curs 14. Sistemul uro-genital

I. Notiuni introductive. Sistemul urinar este sistemul corpului responsabil cu

formarea si excreŃia urinei. Rolul de filtru în joacă rinichiul, care prin filtrarea

sângelui dă naŃtere urinei, ce este transportată prin sistemul de tuburi, al rinichiului,

si apoi prin uretere la nivelul vezcii urinare.

În general studierea aparatului urinar si genital se face împreună pentru că există

numeroase legături anatomice între organele urinare si genitale. În prezenta lucrare

ne vom referi la segmentele commune sistemului urinar si genital, mai exact acele

segmente genitale care participă la transportul urinei de la vezica urinară spre

exterior. Se poate vorbi astfel de sistem urogenital.

Aparatul urogenital este alcătuit din: organele urinare, organele genitale masculine si

organele genitale feminine.

Organele urinare cuprind:

1.un sistem de organe secretoare reprezentat de cei doi rinichi - cu rol în producerea

urinei

2.un sistem de canale excretoare care transportă urina produsă de rinichi spre vezica

urinară si apoi spre exterior format din:

- caliciile mici

- caliciile mari

- pelvisul renal

- ureterele

Vezica urinară are rol de rezervor, în care se acumulează urina temporar.

Uretra reprezintă un conduct prin care urina este transportată din vezica urinară la

exterior.

II. Rinichii produc urina, fiind indispenabili vieŃii. Reprezintă partea fundamentală a

aparatului urinar.

Configuratie exterioara. Sunt in numar de 2, existând insa situaŃii în care nu

exista decât un rinichi sau mai mulŃi rinichi, acestea reprezentând anomalii

congenitale. Cei doi rinichi sunt separaŃi, dar pot fi si fuzionaŃi prin una sau prin

ambele extremitaŃi.

Forma rinichilor este asemănătoare bobului de fasole.

Ca localizare rinichii sunt situaŃi în regiunea posterioară a abdomenului, de o parte si

de alta a coloanei vertebrale dorsolombare (T11,T12, L1,L2,L3), retroperitoneal în

fosa lombo-diafragmatică .

Rinichiul drept este deobicei mai coborat decât rinichiul stâng.

SpaŃiile în care sunt adăpostiŃi rinichii se numesc loje renale.

Rinichiul prezintă: - două feŃe : anterioră si posterioară

- două extremitaŃi : superioară si inferioară

- două margini : laterală si medială

Rinichii sunt înveliŃi de capsula renală.

FaŃa anterioară este străbătută de mezocolonul transvers, dar sub aspectul

raporturilor acestea sunt diferite în stânga si în dreapta.

FaŃa posterioară-vine în raport cu coasta a XII-a, în porŃiunea toracică, iar în

porŃiunea lombară vine în raport cu planurile regiunii lombare.

Pe marginea medială se găseste hilul rinichiului în care găsim elementele

pedicului renal si care se continuă în profunzime cu sinusul renal.

Configuratia interioara. De la exterior spre interior în structura rinichiului

descriem:

110

-capsula fibroasă

-parenchimul renal alcătuită la periferie dintr-o substanŃă numită corticală iar în

profunzime medulară.

Parenchimul renal are două componenete:

- corticala renală

- medulara renală

Medulara rinichiului se găseste în profunzime fiind alcătuită din mai multe

fragmente - piramidele renale - înconjurate de corticală.

Piramidele renale Malpighi au formă conică cu o bază, un vârf-papilă renală,

având aspectul unui imens câmp de formă triunghiulară. Sunt în număr de 7-14

piramide pentru fiecare rinichi. Papila renală se continuă cu un calice mic, în care se

deschid 10-20 de orificii papilare.

Piramidele au consistenŃă fermă si sunt separate între ele prin coloane de substanŃă

corticală numite coloane renale Bertin.

Corticala rinichiului este de culoare brună-gălbuie sau cenusie cu aspect

granulat dat de prezenŃa glomerulilor renali si o consistenŃă mai redusă. Corticala

înveleste piramidele renale si se insinuează printre acestea (coloanele Bertin).

Corticala renală se întinde de la baza piramidelor spre capsulă si se compune din

două ordine de structură: piramidele Ferrein si labirintul renal.

Piramidele Ferrein sau zona radiata, care se desprind din baza piramidelor renale

si sunt în număr de 400-500 radiaŃii pentru fiecare piramidă Malpighi, cuprinzând 50-

100 tubi renali

Labirintul renal, formează zona convulută, situată între piramidele Ferrein si în care

se găsesc corpusculii renali, tubii contorŃi si vase sanguine.

Rinichiul este divizat în lobi renali, lobuli si tubi uriniferi.

Lobul renal este format dintr-o piramidă renală împreună cu piramidele Ferrein

corespunzătoare si corticala. Lobii se împart în lobi corticali alcatuiŃi dintr-o piramidă

Ferrein si substanŃa labirintului renal din jur. Lobulii renali sunt în medie în număr

de 400-500 pentru fiecare lob. Lobulul renal are o parte centrală în medulară si o

parte periferică, în corticală în jurul piramidelor Ferrein. Tubii uriniferi intră în

alcătuirea lobulilor renali, fiecare dintre acestia funcŃionează independent fiind

asimilat cu un mic rinichi.

Desi parenchimul renal apare ca fiind compact si dens el este alcătuit dintr-un

sistem de tubi format din două segmente nefronii si ductele colectoare.

Nefronii sunt asezaŃi în corticală si au rol secretor, deschizându-se în tubii

colectori. Nefronul este unitatea morfofuncŃională a rinichiului. Cei doi rinichi conŃin

2,5 milioane nefroni.

Nefronul are două porŃiuni: - corpusculul renal si tubul renal

a) Corpusculii renali Malpighi sunt segmentele iniŃiale ale nefronilor, situaŃi în

corticală, alcătuiŃi din glomerulul renal si capsulele glomerulilor.

Glomerulul renal este alcătuit dintr-un ghem de anse capilare arteriale

interpus între două arteriole - aferentă ( din artera renală), care se împarte în 3-6

ramuri, si arteriola aferenta.

La pătrunderea arteriolei aferente în glomerul se găseste aparatul

juxtoglomerular format din celule epiteliale care au rolul de a regla fluxul sanguin

în glomerul.

Glomerulul este conŃinut într-o capsulă numită capsula Bowman, cu două

foiŃe (viscerală si parietală); între ele se formează spaŃiul Bowman unde se varsă

filtratul glomerular, spaŃiu care se continuă cu lumenul tubului renal.

b) Tubul renal - este important din punct de vedere funcŃional deoarece la

acest nivel filtratul glomerular este transformat calitativ si cantitativ.

111

Începe de la nivelul corpusculului renal, după care pătrunde în medulară, prin

piramida renală spre papilă unde formează ansa Henle cu două braŃe - ascendent si

descendent. Se reântoarce apoi în corpusculul renal corespunzător si se deschide

într-un tub colector. Regiunile tubilor renali situaŃi în corticală se numesc tubi renali

contorŃi, iar cele situate în medulară tubi renali drepŃi.

Pentru că există particularitaŃi morfologice si funcŃionale tubii renali au trei porŃiuni:

- segment proximal

- segment intermediar

- segment distal

Tubii colectori nu aparŃin nefronilor, se găsesc în majoritate în medulară, având

funcŃie de colectare si excreŃie a urinei.

Toate structurile descrise mai sus: alcătuiesc Ńesutul renal propriu-zis, situat într-o

structură de Ńesut conjunctiv (stroma rinichiului). Stroma are în structura sa

elemente conjunctive si fibre musculare.

VascularizaŃia arterială

Arterele provin din aorta abdominală (artere renale). Primele ramuri ale arterei

renale sunt anterioară si posterioară, din care apoi se desprind numerose ramuri, în

vecinătatea hilului resultând cinci ramuri terminale pentru cele cinci segmente renale

( lobi renali). Aceste artere se numesc artere lobare; ele se continua cu arterele

segmentare. Din arterele segmentare se desprind arterele interlobare care la baza

piramidelor se inflectează rezultând arterele arcuate continuate cu arterele

interlobulare din care se desprind vasele aferente din care se va forma glomerulul

renal. După o remarcabilă inflexiune la nivel renal, la nivelul corpusculului renal,

arterele arcuate se adună si formează arterele eferente. Arterele eferente după ce

părăsesc corpusculul renal, merg spre tubii contorŃi, si apoi dau nastere unei bogate

reŃele arteriale, care înfăsoară tubii uriniferi.

VascularizaŃia venoasă

Venele formează un arc venos - venele arcuate la nivelul parenchimului renal,

continuate cu venele interlobulare care se deschid în venele interlobare care ajunse

în sinusul renal se unesc si formează venele renale care se varsă în vena cavă

inferioară.

InervaŃia rinichiului provine din plexul solar si nervii splahnici.

III. Căile excretoare ale urinei

Urina eliminată prin orificiile papilare trece în calicele mici apoi în calicele mari,

pelvisul renal, ureter si ajunge în vezica urinară.

1) Calicele mici sunt tuburi musculo-membranoase situate în sinusul renal, inserate

cu un capăt în papilele renale, iar cealaltă extremitate se uneste cu celelalte calice

mici resultând calicele mari. Sunt în număr de 6-12, lungi de 10 mm. Au o suprafaŃă

exterioară in raport cu ramificaŃiile arterei si venei renale si o suprafaŃa interioară ce

continuă papilele renale si se deschide spre calicele mari.

Extremitatea inferioară are aspectul unui trunchi de con si participă la formarea

calicelor mari.

Extremitatea superioară corespunde papilei renale de care aderă strâns.

2 )Calicele mari sunt două sau trei pâlnii musculo-membranoase situate în sinusul

renal, ce rezultă din unirea celor 6-12 calice mici. Se unesc între ele formând pelvisul

renal.

3) Pelvisul renal sau bazinetul este o structură musculo-membranoasă dilatată în

formă de pâlnie turtită dinainte înapoi. Are o lungime de 2-3 cm iar transversal 1-2

cm ; capacitatea 5-7 ml. Prezinta două porŃiuni: - intrarenală si extrarenală.

4) Ureterul este un conduct urinar lung de la pelvisul renal la vezica urinară;

străbate cavitatea abdominală si cea pelviană, este situat extraperitoneal. Are o

112

lungime 25-30 cm, două porŃiuni - abdominală si pelviană si trei curburi (flexuri): la

rinichi, la nivelul liniei marginale a pelvisului osos si în pelvis.

În porŃiunea vezicală prezinta o porŃiune intravezicală si una extravezicală.. El

traversează oblic tunica musculară a vezicii urinare si se deschide printr-un orificiu

ovalar.

Structura căilor excretoare include:

a) tunica externă – adventicea, la exterior este alcătuită din Ńesut conjunctiv

elastic, se continuă în sus cu capsula fibroasă a rinichiului, iar în jos cu peretele

vezicii urinare

b) tunica musculară - fibre musculare netede cu rol de colectare a urinei din

papilele renale în calicele superioare, iar la nivelul uretrului prin contracŃii ritmice

peristaltice împinge urina sub formă de jeturi (1-4/min) în vezică.

c) tunica mucoasă - epiteliu stratificat de tip special

IV. Vezica urinară

Este un rezervor musculo-membranos în care urina se acumulează în intervalul

dintre micŃiuni, si apoi este expulzată prin uretră în exterior. Este organ pelvin situat

extraperitoneal. Are o formă piramidală.

Vezica plină are un aspect ovoid cu feŃe laterale, anterioară , posterioară,

inferioară.

Capacitatea fiziologică maximă a vezicii urinare este de 300-350grame.

ConformaŃia interioară.

Baza vezicii urinare prezintă două o suprafaŃă triunghiulară denumită trigon vezical

Lieutaud delimitat de orificiile ureterale si orificiul uretral. Orificiile ureterale se

prezintă ca niste fante dirijate oblic dinapoi înainte, în jurul cărora unii autori descriu

muschii ureterali.

Orificiul uretral are forma unei fante transversale, este considerat punctul cel mai

decliv al vezicii urinare. Baza propriu-zisă a vezicii urinare este de forma unei

depresiuni elipsoidale dirijată transversal.

PereŃii vezicii urinare prezintă o hieprtrofie neregulată ceea ce le conferă aspectul

areolat.

In structura vezicii intra 3 straturi: tunica seroară, tunica musculară si tunica

mucoasă.

Uretra este canalul prin care urina este expulzată din vezica urinară este

uretra, ultimul segement al sistemului urinar, care are traiect si raporturi diferite la

bărbat si femeie.

Uretra masculină incepe de la orificiul uretral al vezicii - orificiul extern; este situată

în partea inferioară a bazinului si prezinta trei porŃiuni: porŃiunea prostatică,

porŃiunea membranoasă (diafragmatică), porŃiunea spongioasă.

Uretra feminină are o lungime de 4 cm si diametru de 7-8 mm. Străbate diafragma

urogenitală si are două orificii : intern situat înapoia simfizei pubiene si extern- meat

urinar .

V. Sistemul reproducator.

Prin reproducere se asigura perperuarea speciei umane. Fiinta noua rezulta prin

dezvoltarea ontogenetica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre 2

celule sexuate numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele

genitale masculin si feminin.

Sistemul genital masculin este alcatuit din organele genitale interne si externe.

Organele genitale interne sunt testiculele, conductele excretoare si glandele

anexe.

113

Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe

marginea posterioara epididimul, care contine canalul de excretie al spermei. Sunt

situate in scrot si acoperite de o membrana fibroasa (albugineea). Aceasta trimite

spre interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi,

producatori de sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini.

Tubii seminiferi se unesc formand uncanal unic care, la iesirea din epididim, devine

canal deferent. Canalele deferente patrund in bazin, inapoia vezicii urinare, si se

continua cu canalul ejaculator, care se uneste cu canalul de excretie al vezicului

seminale, strabate prostata si se deschide in uretra.

Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta

este artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de

vene omonime. Limfa este colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele.

Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.

Testicului indeplineste doua functii: producerea de spermatoizi si secretia de hormoni

androgeni. Ambele functii sunt controlate de hipofiza anterioara prin hormonii

gonadotropi.

Spermatogeneza incepe la 14 –16 ani. Procesul este permanent si este o succesiune

de diviziuni celulare in urma carora se matureaza spermatozoizii.

Principalul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol. Stimuleaza

crestera si dezvoltarea gonadelor masculine, asigura dezvoltarea si mentinerea

caracterelor sexuale secundare (anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea,

dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distribuirea stratului adipos) si au efect

anabolic asupra proteinelor.

Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind

ca transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatoizi.

Prostata, glanda tubuloacinoasa situata in jurul portiunii initiale a uretrei, secreta un

lichid laptos care intra in compozitia spermei.

Organul genital extern este penisul, organul copulator masculin, alcatuit din 2

corpi cavernosi si corpul spongios careacoprea complet uretra. El este si organ al

mictiunii.

Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma ovoida

si sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine.

Prezinta un invelis conjunctiv sub care se disting 2 zone: zona corticala, in care se

afla foliculii ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza ovulele

Sistemul genital feminin este alcatuit din organe genitale interne si externe.

Organele genitale interne sunt: ovarul, trompa uterina, uterul si vaginul.

Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis . Au forma ovoida

si sunt legate prin ligamente de peretele bazinului, uter, trompe uterine. Au un

invelis conjunctiv sub care se disting 2 zone: zona corticala in care se afla foliculii

ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara,

tesut conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si nervi.

In ovar se gasesc foliculi in diferite stadii de dezvoltare. Acestia se maturizeaza cate

unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna cu lichidul folicular. In timpul vietii

sexuale a femeii se maturizeaz circa 400 de foliculi.

Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au

marginile franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din

foliculul matur.

Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situat intre vezica urinara si rect are

forma de para. Este format dintr-un corp si colul uterin, care proemina in vagin. Are

o musculatura neteda cu fibre longitudinale, radialre si spiralate.

Cavitatea uterului prezinta o mucoasa (endometrul) care sufera modificari ciclice sub

influenta hormonilor ovarieni

114

Vaginul se gaseste in continuarea uterului. Este un organ cavitar, care se deschide

in exterior in regiunea vulvei.

Ciclul menstrual normal are o durata de 28 de zile; incepe la pubertate (11-15 ani) si

inceteaza in jurul varstei de 50 de ani. Cuprinde 3 faze:

a) faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al

mucoasei uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange

b) faza proliferativa, intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin

ingrosarea mucoasei uterine;

c) faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in

cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului.

Fazele ciclului menstrual

În timpul perioadei reproductive femeia produce un ovul la fiecare 28 de zile. În

cazul unui contact sexual în perioada de ovulaŃie va avea loc fertilizarea, dar

graviditatea va apare numai dacă ovulul fertilizat este implantat la nivelul mucoasei

uterine.

În vederea realizării acestei implantări mucoasa uterină (endometrul) este înlocuită

lunar, odată cu înlocuirea având loc si pierderi minore de sânge (menstruaŃia),

urmate de o fază intensă de reconstrucŃie. Timpul este esenŃial în reconstrucŃie

deoarece endometrul regenerat trebuie să fie gata pentru ovulul următor în cazul în

care acesta va fi fertilizat.

Această balanŃă a pierderilor si refacerilor este echilibrată de patru hormoni.

Hormonii sunt substanŃe chimice elaborate de un anumit organ (glanda) si eliberaŃi

în fluxul sanguin ce îi conduce spre un organ "Ńintă" asupra căruia acŃionează. În

cazul nostru, doi dintre hormoni (LH - hormonul luteinizant si FSH - hormonul

foliculinizant) sunt eliberaŃi de glanda hipofiză (lobul anterior) situată în apropierea

creierului si influenŃată direct de hipotalamus.

Acesti hormoni, cunoscuŃi si sub denumirea de gonadotropine, controlează

dezvoltarea ovulului în ovar, ovulaŃia (eliberarea ovulului din ovar) si secreŃia

ovariană de estrogen si progesteron, cei doi hormoni sexuali feminini.

115

Hormonii sexuali feminini sunt de natură steroidică, similară din punct de

vedere chimic cu cea a hormonilor masculini (testosteronul) si cu cea a hormonilor

anabolizanŃi de care abuzează unii atleŃi, dar diferită total prin efectele lor.

Hormonii steroizi controlează resinteza endometrului si influenŃează glanda

hipofiză prin mecanisme de feed-back negativ controlând astfel secreŃia

gonadotropinelor

La primele zile ale vieŃii fiecare din cele două ovare ale femeii conŃin

aproximativ 1 milion de ovule, fiecare înconjurat de celule ce formează foliculul

ovarian. La începutul unui ciclu menstrual câŃiva din acesti foliculi îsi măresc volumul

dezvoltând o cavitate plină cu lichid ce înconjoară ovulul; în ziua a 6-a unul din

foliculi începe să se dezvolte mai rapid, depăsindu-i pe ceilalŃi.

Acest folicul produs de obicei alternativ în fiecare lună în unul din cele 2 ovare

se transformă în foliculul de Graaf.

Dezvoltarea acestui folicul este iniŃiată de o crestere a FSH-ului în primele zile

ale ciclului iar în jurul zilei a 14-a cresteri ale LH si FSH determină ovulaŃia.

Ovulul este preluat de trompa uterină si îsi începe călătoria spre uter, ajutat

de miscările cililor celulelor tubare. În timpul acestei călătorii poate avea loc

fecundaŃia, urmată de prima diviziune celulară cu formarea blastocistului ce se va

implanta ulterior în mucoasa uterină pentru a-si continua dezvoltarea în embrion.

În timpul dezvoltării foliculului de Graaf, celulele sale secretă estrogeni si

acest hormon steroidian joacă un rol major in ovulaŃie. Imediat după ovulaŃie,

celulele foliculului de Graaf se multiplică rapid si se dezvoltă în corpul luteal ce

secretă cantităŃi mari din al II-lea hormon steroid, progesteronul.

Dacă fecundaŃia nu are loc, corpul luteal începe să degenereze în ziua a 24-a a

ciclului, astfel încât hormonii steroidieni nu se mai produc si rata lor de secreŃie

scade. În consecinŃă se va produce menstruaŃia si reînceperea ulterioară a unui alt

ciclu.

Dacă fecundaŃia are loc, corpul luteal nu mai degenerează si va continua să secrete

estrogen si progesteron, menŃinând concentraŃii ridicate ale hormonilor steroizi în

sânge si împiedicând astfel menstruaŃia si iniŃierea unui nou ciclu.

Mucoasa uterină - endometrul - are o irigaŃie sanguină foarte bogată pentru a

asigura hrănirea embrionului, dacă se produce fertilizarea. Dacă aceasta nu se

produce, atunci endometrul este înlocuit si aceasta are ca rezultat menstruaŃia.

Scăderea concentraŃiei estrogenului si progesteronului în sânge odată cu

degenerarea corpului luteal determină cresteri si descresteri alternative ale fluxului

sanguin endometrial.

Predomină descresterea gradată si celulele endometrului lipsite de oxigen

mor. Aceasta va atrage leucocitele care eliberează o enzimă ce distruge proteinele ce

leagă celulele între ele. łesutul se distruge si este eliminat prin menstruaŃie,

împreună cu sângele din capilarele alterate. Acest sânge formează 50-75% din fluxul

menstrual.

În timpul perioadei de mijloc a ciclului menstrual, estrogenul stimulează

multiplicarea celulelor epiteliale si dezvoltarea intensă a capilarelor. Se dezvoltă de

asemeni si glandele uterine ce secretă un lichid în interiorul uterului, asigurând

condiŃii optime pentru supravieŃuirea spermatozoizilor si implantarea blastocistului.

116

Curs 15. Cresterea si dezvoltarea: definitie, baze anatomice,

factori de influenta

Ontogeneza organismului uman, respectiv viabilitatea din momentul concepŃiei până

la exit, recunoaste trei perioade importante:

- perioada de crestere si dezvoltare;

- perioada de maturitate si reproducere;

- perioada de involuŃie (senescenŃa - termenul de senilitate indică o involuŃie

timpurie).

Privind durata normală a acestor etape menŃionăm faptul că perioada de

crestere si dezvoltare acoperă 22-23 ani, după scoala americană s-a demonstrat,

prin cercetări efectuate asupra unor multitudini de specii din lumea animală. că

durata totală a vieŃii, în mod normal, trebuie să fie de 5 ori mai mare decât perioada

de crestere si dezvolare; deci, pentru om, în jurul a 120-125 ani. Datorită însă unor

factori artificiali ai mediului înconjurător, factori în bună măsură creaŃi voit sau fortuit

de fiinŃa umană, această durată medie a vieŃii a scăzut considerabil. Printre acesti

factori nocivi menŃionăm alimentaŃia excesivă (mai ales după 45 de ani, când

metabolismul scade la 70% din valoarea lui iniŃială), sedentarismul, stresul nervos,

situaŃi pe prim plan.

Factorii ce influenŃează cresterea si dezvoltarea fizică se prezintă în continuare.

Factorul genetic

Se consideră astăzi că însusirile morfologice si funcŃionale ale individului se

formează în decursul evoluŃiei lui si a speciei, sub influenŃa condiŃiilor mediului fizic,

a biotipului, a materiei nevii si a biocenozei, a materiei vii a ecosistemului. Prin

repetarea acelorasi condiŃii, unele caractere se întăresc si se transmit ereditar. În

funcŃie de aceste proprietăŃi câstigate si ereditare, individul posedă o reactivitate

particulară, specifică în relaŃiile sale cu mediul ambiant, care îl deosebeste esenŃial

de alte persoane, pentru că, desi produs ereditar al celei doi părinŃi, copilul este

fiinŃă diferită de ei, cu caractere proprii, rezultate din unirea în proporŃii variate a

celor două si foarte complexe patrimonii ereditare. Progresele rapide ale geneticii,

care aduc o adevărată explozie informaŃională privind mecanismele ereditare, bazate

pe interdependenŃa dintre acizii nucleici si proteine, permit înŃelegerea unor

fenomene. Unele însusiri au un caracter puternic dominant si nu se schimbă în cursul

vieŃii unui individ (culoarea ochilor, a părului, forma capului, nasului, pomeŃilor);

altele suferă unele modificări moderate (dezvoltarea centurii scapulare la

canotaj);altele sepot modifica puternic (hipertrofia musculară la halterofili,

aruncători, capacitatea funcŃională aerobă prin antrenamentul de rezistenŃă).

Recunoscând acŃiunea activă a condiŃiilor mediului asupra organismului, se

poate obŃine o întărire sau slăbire si transformare a însusirilor mostenite în sensul

dorit, efect pe care îl urmărim prin practicarea sportului, pentru a creste o generaŃie

puternică si sănătoasă.

Ereditatea influenŃează nu numai forma corpului, dar si structura intimă a

Ńesuturilor, metabolismul si funcŃiile organice, deci potenŃialul biologic al individului.

Odată cu dezvoltarea noului domeniu al geneticii, ingineria genetică, se deschid

nebănuite orizonturi pentru cercetarea fundamentală în domeniul eredităŃii, în

selecŃia sportului de performanŃă.

Factorii endocrini

Rolul factorilor hormonali asupra proceselor de crestere este foarte important,

activitatea lor fiind coordonată de sistemul hipotalamo-hipofizar.

Hipofiza îsi exercită rolul direct asupra cresterii prin hormonul somatotrop

(STH).

117

Hormonii tiroidieni au o acŃiune puternică asupra osteogenezei si joacă un rol

în metabolismul proteic si mineral.

Timusul participă în procesele de crestere si dezvoltare din primele luni, cu

imprimarea unor caractere constituŃionale.

Suprarenalele, prin componenta corticală, participă la metabolismul bazal, al

glucidelor, al apei si sărurilor minerale. SubstanŃa medulară a suprarenalei, sinergică

cu sistemul nervos simpatic, participă la reglarea circulaŃiei periferice si a funcŃiilor

musculare.

Începând din perioada pubertară, intră în funcŃie hormonii gonadali, apar

caracterele sexuale secundare, iar anabolismul proteic este stimulat si urmat de

dezvoltarea sistemului muscular si a forŃei.

Sub acŃiune neuroendocrină complexă, cresterea somatică are un caracter

global, care duce la sporirea masei, si un caracter diferenŃiat, care realizează forma

si funcŃia Ńesuturilor si organelor. Organismul trece de la faza de brahitipie si

megalosplachnie, la cea de longitipie cu microsplachnie, cu perioade anabolice

determinate de acŃiunea vagului, care stimulează cresterea ponderală, alternate cu

perioade catabolice, dominate de sistemul simpatic.

Factori patologici

În primul rând trebuie subliniat deficitul statural în anomaliile cromozomiale,

precum si în cadrul unor sindroame malformative.

Toate afecŃiunile cronice cu evoluŃie prelungită pot opri sau încetini procesele

normale de dezvoltare (digestive, metabolice, cardiopatiile, hepatopatiile,

hemopatiile, ca si toate bolile infecŃioase cronice - TBC etc.).

Factori externi

În perioada de viaŃă intrauterină, starea de sănătate a mamei, sistemul de

alimentare, stările de oboseală sau de stress, utilizarea băuturilor alcoolice sau a

medicaŃiei teratogene pot influenŃa evoluŃia fătului.

După nastere, cresterea este influenŃată permanent de factorii de mediu,

micro si macroclimatul, dintre care apa, aerul, soarele, căldura unt foarte activi.

CondiŃiile de igienă permanentă, încă din primele zile de viaŃă si până la

adânci bătrâneŃe, îsi spun de asemenea cuvântul.

Dacă din punct de vedere social si economic, mediul urban oferă condiŃii

pentru o mai bună dezvoltare, gradul de poluare, aglomerarea si expunerea la

afecŃiuni epidemice si infecŃioase, stressul psihic deosebit fac să apară, la ora

actuală, unele aspecte negative: sănătatea mai precară, tendinŃa la obezitate si

diabet, deficienŃe fizice ca urmare a hipotoniei sistemului neuro-musculo-ligamentar.

Factorul alimentar

În perioada de crestere, în copilărie si adolescenŃă, nevoile energetice si

plastice sunt deosebit de mari. În afară de faptul că această perioadă este

caracterizată prin exces de miscare, metabolismul bazal este de 2-2.5 ori mai mare

la copiii între 1 si 3 ani decât la adult, exprimat pe kilocorp. La adolescenŃi, cheltuiala

minimă de energie este cu 30-60% mai mare decât la adult. Aceasta se datoreste

faptului că, din energia eliberată, o parte este utilizată în reacŃiile anabolice, care

stau la baza procesului de crestere, si apoi, în continuare, pentru dezvoltarea masei

musculare. Fiecare gram adăugat reprezintă 1.8-2.2 calorii, plus 1.5 calorii cheltuite

pentru formarea lui. S-a constatat că pentru procesul de crestere este necesar un

plus de 10-22% din valoarea raŃiei calorice. Comitetul F.A.O. recomandă pentru

tineri să se calculeze raŃii calorice sporite faŃă de adulŃi, cu 12.4% pentru băieŃi si cu

9.3% pentru fete.

Copii si tinerii care practică sportul cheltuiesc la început un surplus de energie

pentru miscările încă neautomatizate si fac multe miscări inutile în cadrul

antrenamentului.

118

Important astăzi este nivelul ridicat al performanŃei, fapt care necesită o

pregătire timpurie, cu volum si intensitate de efort foarte mari. Dacă copilul practică

un sport în care performanŃa este favorizată de o greutate corporală redusă, evoluŃia

proceselor de crestere trebuie atent urmărită. Excesul ponderal prin exces de Ńesut

adipos nu trebuie admis, acesta putând fi redus până la 9% din greutatea corporală.

Este interzisă însă cura de slăbire sistematică, pentru că stagnează procesele de

crestere în defavoarea sănătăŃii si performanŃei.

RaŃia calorică se realizează prin aport echilibrat de trofine. La sportivi este

necesar un aport proteic crescut, până la 2-3g/kilocorp, care să reprezinte 14-15%

din raŃia calorică. Aportul calorigen provenit din glucide si lipide se reglează după

proporŃia de Ńesut adipos de rezervă si după viteza curbei de crestere în raport cu

vârsta.

Cresterea

A. Una din cele mai caracteristice fenomene ale copilăriei îl constituie cresterea si

dezvoltarea, diferenŃierea, care reprezintă un proces biologic complex. Ele nu sunt

independente si se petrec într-o dinamică armonioasă, având o semnificaŃie evidentă

de desprindere a organismului uman de o serie de factori de care el este dependent.

Copilul creste, dar în acelasi timp se si dezvoltă, el creste în proporŃii si se

diferenŃiază în structură si funcŃii. Procesele cresterii si dezvoltării se desfăsoară în

mod dinamic din momentul concepŃiei produs. uman si până la maturitate imprimând

particularităŃi pregnante prin care copilul se deosebeste de adult.

Organismul uman în această perioadă de viaŃă este supus unor continui

modificări de ordin morfofuncŃional, psihointelectual care se diferenŃiază în acel timp

de el însăsi în decursul întregii lui copilării.

Aceste modificări cu caracter particular, permit împărŃirea copilăriei în mai

multe perioade:

a). Prima copilărie (0-3 ani)

- perioada neonatală 0-1l;

- perioada sugar 1-12l;

- perioada copil mic 1-3 ani.

b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada prescolară

c) A treia copilărie (6-16 ani) = scolară:

- perioada scolar mic:

- Fete - 6-10/11 ani

- BăieŃi - 6-11/13 ani

- perioada prepubertară -11-13/14 ani (cu puseu de crestere în Talie si Greutate)

- perioada pubertară (matutizare sexuală):

- Fete - 13-15 ani

- BăieŃi - 14-16 ani

d) AdolescenŃa propriu zisă (adolescenŃă juvenilă) - 16-17/18 ani;

e) TinereŃea -17-18 ani -> 22-23 ani

Se consideră că prepubertatea, pubertatea, adolescenŃa si tinereŃea formează

vârsta de tranziŃie între copilăria propriu-zisă si maturitate.

Ritmul, intensitatea si succesiunea fenomenului de crestere si dezvoltare se

diferenŃiază de la o perioadă la alta de vârstă, de la un sist. aparat sau organ la altul,

diferenŃieri ce se petrec atât în forma cât si-n structura lor. Există astfel perioade, ca

de pildă primii ani din viaŃa si pubertatea, în care dezvoltarea se face cu pasi rapizi si

care sunt extrem de bogate în schimbării morfofuncŃionale.

De asemenea, sistemul nervos se dezvoltă rapid mai ales în primii ani, iar organele

genitale îndeosebi la pubertate.

Criteriile de apreciere ale cresterii includ:

1. Determinări directe somatometrice:

119

- elemente morfologice globale (greutate, talie)

- elemente morfologice parŃiale (perimetre diametrale în segm.)

- rapoarte dintre lungime, greutate si unele perimetre.

2. ApariŃia nucleelor de osificare si evoluŃia procesului de maturizare osoasă (semnul

Riesser)

3. ErupŃie dentară.

4. Unele constante biologice.

Cresterea în greutate este influenŃată de alimentaŃia deficitară sau în exces, de

practici si obisnuinŃe din mediul familial, de factori patologici si de aici constituŃionali

(ereditari).

Copii obezi se recrutează de obicei din familii de gurmanzi, iar obezitatea la

adulŃi se înscrie încă din perioada macii copilării.

Rata lunară si anuală de crestere în greutate este mare în primii ani de viaŃă

si în timpul puberŃăŃii.

Cresterea în lungime se realizează pe seama cresterii si maturizării

scheletului. în general, talia la băieŃi este mai mare cu 10-15 cm decât a fetelor.

Această crestere nu interesează în mod egal toate segmentele corpului pe întreg

parcursul copilăriei.

Începând cu vârsta prescolară, vârstă de la care se poate începe iniŃierea în

anumite sporturi (gimnastica sportivă sI ritmică, patinajul artistic, înotul, schiul

alpin) se disting următoarele perioade:

Prescolari mari ( 5-6 ani)

Caracteristic în această perioadă sunt:

- ritm de crestere încetinit;

- valorile medii ale ambelor sexe sunt aproximativ egale;

- se observă o crestere ceva mai accentuată a membrelor, astfel încât anvergura

care era mai mică decât talia devine egală cu aceasta;

- trunchiul creste într-un ritm mai lent.

Sistem nervos :

- Creierul, ca volum este aproape ca la adulŃi, însă aria motrică este departe de

maturizare;

- ExcitaŃia este mai puternică decât inhibiŃia, are mare mobilitate si iradiere.

- Sistemul al II-lea de semnalizare (vorbirea) are incă rol redus în activitate si

comportament.

Aspecte practice: copiii invaŃă repede miscări noi, le execută însă imprecis,

angrenând mari grupe musculare, peste necesar. Coordonarea miscărilor, orientarea

în timp si în spaŃiu sunt slabe din cauza dezvoltării incomplete a analizatorului

kinestezic.

Aparatul locomotor:

- Oasele se pot deforma usor în urma unor mari solicitări si îndelungate.

Aspecte practice: Se va evita efortul static si se vor corecta permanent poziŃia si

eventualele atitudini vicioase.

- Muschii sunt putin dezvoltaŃi, forŃa flexorilor predomină asupra extensorilor, ceea

ce poate conduce la deformaŃii ale coloanei vertebrale.

Aspecte practice: Din acest motiv, în jocurile dinamice, în procesul educaŃiei fizice

se va pune accentul pe grupele extensoare si pe exerciŃiile de corectare prin miscare

a deficienŃelor posturale.

- Dintre calităŃile motrice, viteza si forŃa sunt puŃin dezvoltate, iar rezistenŃa este

cel mai slabexprimată dintre calităŃile motrice.

Aspecte practice: Nu se vor folosi exerciŃii cu efort static, ci numai efort dinamic.

Se recomandă ca jocurile dinamice să aibă pauze lungi.

120

- Aparatul respirator are urmatoarele particularitati:

-plamanii sunt mai mari decat cutia toracica;

-amplitudinea excursiilor respiratorii este mica;

-tesutul pulmonar este mai bine dezvoltat,mai bogat vascularizat decat la

adult;tesutul elastic este mai putin dezvoltat.

- Aparatul cardio-vascular este incomplet dezvoltat; oboseala apare rapid.

Cresterea inimii drepte ramane in urma inimii stangi.Partea atriala este mai

lata,comparativ cu cea ventriculara.

Aspecte practice: Această vârstă permite iniŃierea copiilor în practicarea unui

număr mare de discipline sportive, învăŃarea înotului este cea mai îndicată.

Vârsta scolară mică (antepubertară) = 6-11 ani fete; 6-12 ani băieŃi.

Deja din acest moment se observă acŃiunea cresterii accelerate, pubertatea coborând

faŃă de secolul trecut cu 1-2 ani. Fenomenul principal care acŃionează în această

perioadă este accelerarea ritmului de crestere în înălŃime până la 13 ani sI în

greutate până la 14 ani, mult mai pregnant la fete. Este singura perioadă în care

valorile somatice ale fetelor sunt mai mari decât ale băieŃilor, curba cresterii fetelor

depăsind-o pe cea a băieŃilor cu 3-4 ani. Cresterea este în general uniformă,

accelerându-se spre sfârsitul perioadei. Ea se face mai ales pe seama alungirii

membrelor inferioare.

Până la 10 ani, diferenŃele între sexe nu sunt mari. La fete începe o accelerare

a cresterii datorită apariŃiei pubertăŃii. La fete se înregistrează dezvoltarea întregului

organism, accentuându-se în acelasi timp diferenŃele de sex. La fete cresterea

membrelor inferioare se opreste înainte de pubertate, deci trunchiul devine mai lung.

La băieŃi cresterea membrelor inferioare continuă până la 15 ani, trunchiul devenind

mai scurt. Membrele inferioare cresc mult la 12 ani, deci anvergura creste.

- Activitatea S.N.C. se perfecŃionează. Creierul este aproape ca la adult

ca greutate, insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa ; aria

motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani.

In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele

corticale fundamentale, remarcandu-se o predominanta a excitatiei . Inhibitia de

diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou

receptionate .

Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura

o receptivitate deosebita, dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere

ingreuneaza sau face dificila fixarea stabila a notiunilor noi .

Activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca se dezvolta

capacitatea de inhibitie corticala, fara insa a echilibra excitatia .

Analizatorul kinestezic , vestibular si vizual se perectioneaza , coordonarea si

miscarile devin mai precise iar contractiile inutile se exclud treptat .Timpul si spaŃiul

sunt apreciate mai just.

- Aparatul locomotor - creste rezistenŃa sI duritatea oaselor, ceea ce va

conduce la cresterea rezistenŃei la tracŃiune, presiune si răsucire.

La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid , ulterior (8-

11 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei).

Intre 7 si 9 ani , la fete si 7 si 11 ani la baieti , scade ritmul de osificare si de

crestere fara de etapa precedenta . In aceasta etapa nu mai apar centri noi de

osificare, pentru ca ulterior, intre 9 si 11 ani la fete si 11 si 12 ani la baieti sa fie o

etapa de proliferare activa care duce la aparitia apofizelor, a oaselor sesamoide si la

definitivarea cavitatilor medulare

- Musculatura cunoaste o bună dezvoltare; creste si tonusul muscular ceea ce

va conduce la îmbunătăŃitea staticii posturale. Tonusul muscular este însă încă mai

scazut fata de adult , ceea ce favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in

articulatii , dar ingreuneaza realizarea unor miscari fine, diferentiate , de precizie .

121

Vitezele de reactie si de executie sunt mai bune , insa forta este slaba din

cauza masei musculare inca reduse .

- Aparatul cardio-vascular - cordul reacŃionează puternic, dar neeconomic la efort,

irigatia coronariana este bogata; mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7

ani , fiind mai adecvate la solicitarile usoare .

- Aparatul respirator - Toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma, nu

insa si ca dimensiuni ; diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca

la adult. Coastele iau o directie descendenta, nemaifiind atat de orizontalizate.

Plamanii incep sa se asemene ca structura ca plamanii de adult inca de la 7 ani, dar

volumul este mic ; datorita acestui fapt , capacitatea de efort creste , insa fara prea

multa eficienta .

Muschii respiratori accesorii (abdominali, marele dintat, scalenii, pectoralii ,

sternocleidomastoidienii) , insuficient dezvoltati, nu pot asigura marirea

corespunzatoare a volumului toracelui in efort, amplitudinea miscarilor respiratorii

fiind din aceasta cauza relativ mica .

Capacitatea de efort creste, însă este departe de a atinge valorile maxime.

AplicaŃii practice: Se insistă asupra unei Ńinute corecte, însusirea unui ritm corect

al miscării;

- se recomandă atenŃie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui si

gâtului.

- rezistenŃa la efort static este mică; efortul dinamic este favorizat de gradul

mai mare al forŃei;

- eforturile de forŃă si de rezistenŃă nu sunt recomandate.

Vârsta scolară mijlocie (pubertară) = 11-13 ani la fete ; 12-14 ani la baieti

Caracteristicile acestei perioade sunt:

- înălŃimea - ritmul de crestere al fetelor se încetineste progresiv, pe când la băieŃi se

înregistrează o crestere compensatorie;

- curba greutăŃii - continuă să fie intensă până după pubertate, mai ales la fete, prin

depuneri de Ńesut adipos în exces, caracteristice sexului;

- se schimbă ritmul cresterii segmentare, bustul marcând la rândul său o crestere;

- se stabilesc definitiv proporŃiile corpului;

- cresc dimensiunile toracelui, lăŃimea umerilor (diametrul biacromial) la băieŃi,

umerii fetelor rămânând mai îngusti ;

- paralel cu membrele inferioare cresc sI membrele superioare, anvergura depăsind

cu 2-4cm înălŃimea;

- aparatul locomotor gracil în perioada pubertară devine mai viguros, segmentel

osoase crescând mai puŃin în lungime sI mai mult în grosime;

- cresc volumul sI forŃa musculară;

- funcŃiile motrice devin mai active.

La sfârsitul acestei perioade de mare furtună endocrină, se instalează definitiv

diferenŃele între sexe: fetele au talia mai mică, Ńesutul osos mai gracil, Ńesut adipos

în exces ce conferă corpului rotunjimile caracteristice, Ńesutul muscular sI forŃa mai

slabe, apare graŃia feminină; băieŃii depăsesc fetele ca talie, greutate (pe seama

masei active) sI a dezvoltării dimensiunilor laterale, sistemul osos fiind mai puternic.

Asa cum am arătat fenomenul central al acestei perioade este pubertatea sI

maturizarea sexuală, produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali, ceea ce

determina aparitia caracterelor sexuale secundare , concomitent cu profunde

modificari somato-vegetative si psihice. Daca pana la varsta de 11 ani secretiile

endocrine abundau in hormoni de crestere, dupa aceasta varsta sistemul endocrin se

caracterizeaza printr-o intensa activitate secretorie a ovarului respectiv a testiculului,

care, prin hormonii sexuali, determina modificari morfologice si functionale ale

organismului . Evenimentul este marcat la fete prin aparitia primei menstruatii , iar

122

la baieti prin aparitia ejacularii . Se produce sexualizarea corpului, fenomenele de

maturizare sexuala impletindu-se cu acelea de maturizare neuro-psihica. Apar

caracterele sexuale primare, care constau in maturizarea si dezvoltarea organelor

genitale ce capata forma anatomica de la adult , devenind in acelasi timp functionale

Odata cu pubertatea se evidentiaza caracterele sexuale secundare , respectiv

la baieti dezvoltarea laringelui si schimbarea vocii, aparitia pilozitatii axiale si pubiene

(de tip rombic), cresterea masei musculare , iar la fete, dezvoltarea glandelor

mamare, aparitia pilozitatii axilare si pubiene (de tip triunghiular), depunerea

caracteristica a paniculului adipos. La femei diametrele bazinului sunt mai mari,

acesta fiind adaptat pentru parturitie. Fenomenele sexuale secundare conduc la

profunde modificări somatice.

Pubertatea este marcata de doua fenomene importante: acceleratia si

neotenia. Acceleratia este fenomenul biologic conform caruia generatia actuala

comparativ cu cele trecute inregistreaza un spor in inaltime si in greutate. Explicatia

acestui fenomen consta in implicarea a trei factori : alimentatia calitativ superioara,

mai bogata in proteine , urbanizarea si factorii genetici .

Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizarii somato-sexuale

si intarzierea maturizarii psiho-intelectuale, odata cu intarzierea maturizarii sociale

(integrarea socio-profesionala mai tardiva, urmare a cresterii perioadelor de

scolarizare, legat de sporirea volumului informational necesar specializarii in diferite

domenii).

Fenomenul de neotenie prezinta avantaje cat si dezavantaje .

Avantajul major este marea plasticitate a sistemului nervos , de unde decurge

capacitatea psiho-intelectuala , la parametrii mult mai inalti a generatiei actuale .

Consecinta negativa este crearea unui conflict biologic intre nivelul de

maturizare psiho-intelectuala si maturizarea sexuala incheiata timpuriu .

- Aparatul locomotor:

- Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in

grosime , prin depunerea de saruri minerale (calciu si fosfor) si prin consolidarea

structurii functionale intime. Ele devin mai rezistente la actiunea factorilor mecanici

de presiune, tractiune si rasucire in detrimentul elasticitatii lor anterioare .

La nivelul coloanei vertebrale, intre 13 si 15 ani are loc inchiderea canalului

sacrat; la 13 ani se termina procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor

vertebrale .

Dezvoltarea toracelui in prima parte a varstei pubertare esre lenta , dupa care

urmeaza o dezvoltare mai accentuata .

La osul coxal remarcam sudarea celor trei oase componente (ilion , ischion si

pubis), intre 12 si 16 ani la fete si 13 si 18 la baieti .

Capul humeral se sudeaza de restul epifizei intre 13 si 16 ani la fete si 14/17

ani la baieti .

- ArticulaŃiile sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigură în suficientă

măsură rezistenŃa la tracŃiune, răsucire.

- Muschii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor, nu si în grosime, ceea ce

explică valorile încă mici ale forŃei musculare.

Cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic al

puberului: inalt si slab, cu toracele ingust , plamanii cu volum mic, tonus muscular

scazut, predispunand la deformari ale coloanei vertebrale , aparitia sau accentuarea

piciorului plat .

- SN se dezvoltă rapid. Cresc procesele de inhibiŃie. FuncŃia celui de al II-lea sistem

de semnalizare domină asupra primului. Miscările au încă un caracter brusc, cu

precizie redusă. Viteza de reacŃie si de repetiŃie sunt dezvoltate însă rezistenŃa nu

atinge încă valorile adultului.

123

- Aparatul cardiovascular. Cordul este voluminos comparativ cu toracele ;

mecanismele de reglare a circulatiei sunt frecvent tulburate (predominanta

simpatica, care se exagereaza la efort) Se întâlnesc frecvent sufluri cardiace, aritmii

si crize de HTA.

Desi aparatul circulator si respirator sunt mult solicitate din cauza cresterii masei

corporale, efortul fizic nu este contraindicat decât în cadrul unor leziuni organice.

- Aparatul respirator . Se dezvolta intens in perioada pubertara. Creste amplitudinea

miscarilor respiratorii, creste frecventa respiratorie, creste capacitatea vitala si de

asemenea respiratia tisulara (apreciata dupa consumul maxim de oxigen pe minut).

- Modificările endocrine, nervoase si neuro-psihice accentuează discrepanŃa dintre

dezvoltarea fizică si capacitatea funcŃională reală a organismului, lucru ce se

manifestă prin miscări nesigure, stângace, tulburări în coordonarea miscărilor,

tulburări neuro-vegetative vasomotorii, irascibilitate, emotivitate, tendinŃa spre

jocurile competiŃionale zgomotoase.

AplicaŃii practice - la această vârstă este suficient dezvoltat substratul nervos si

locomotor necesar învăŃării motrice complexe si se pot efectua eforturi de viteză pe

distanŃe scurte, săriturile, aruncările cu materiale sportive corespunzătoare, jocurile

sportive, alternate cu pauze de odihnă mai lungi, înotul, gimnastica.

- sunt contraindicate eforturile maximă cu solicitări mari ale aparatului

locomotor.

- sunt indicate exerciŃiile fizice cu structuri diferite ale miscării si cu caracter

variat al efortului neuromuscular.

- La vârsta pubertară exerciŃiile trebuie alese în funcŃie de natura efortului si de

solicitările specifice fiecărei ramuri.

Vârsta scolară mare (post pubertară) = 16-19 ani

Odata pubertatea incheiata, copilul s-a transformat in tanar care, atat din punct de

vedere al dezvoltarii morfofunctionale cat si al capacitatii de efort si caracteristicilor

psihice ,se apropie tot mai mult de adult. Studiile au aratat ca, la varsta de 18-19 ani

unii indici ai dezvoltarii fizice, ca inaltimea,greutatea si perimetrul toracic ating

aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adultilor.

In etapa postpubertara se constata o incetinire a ritmului dezvoltarii somatice.

Prin prisma varstei cronologice, etapa postpubertara se intinde pana la 20-22

ani, la fete si 23-25 ani, la baieti.

La nivelul coloanei vertebrale are loc inchiderea canalului sacral, intre 15-18

ani. Oasele membrelor prezinta un ritm lent de crestere si definitivare a procesului

de osificare. Osificarea scheletului continua de-a lungul perioadei postpubertare;

sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari are loc mai tarziu (intre 20 si

25 de ani) .

Oasele se apropie de structura si rezistenta osului adult; cartilagiile de

crestere se subtiaza, marcand inceputul osificarii lor si a incetarii cresterii in inaltime

- Muschii cresc în volum, ceea ce conduce la cresterea forŃei, rămân în urmă

viteza, coordonarea. Creste tonusul muscular si capacitatea de rezistenŃă la efortul

static.

- S.N. atinge nivelul de dezvoltare al adulŃilor. Al II-lea sistem de semnalizare

este dezvoltat, ceea ce permite folosirea explicaŃiei ca metodă de predare.

- Sistemul cardio-vascular se caracterizează prin echilibrarea în dezvoltare a

organelor centrale si periferice. Aparatul cardiovascular isi accelereaza

vascularizarea. Volumul si greutatea miocardului cresc , mai ales cordul stang.

Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult Creste economia

funcŃiilor de efort si adaptarea la efort.

Aparatul respirator , morfologic , se apropie de situatia de la adult dar

functional este inca departe si isi continua dezvoltarea. In aceasta perioada se

124

constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice

pulmonare. De asemenea, frecventa respiratorie scade, in timp ce amplitudinea

miscarilor respiratorii creste, capacitatea vitala sporeste, consumul maxim de oxigen

creste considerabil .

In aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei interne si a reglarilor

vegetative simpatice si parasimpatice .

AplicaŃii practice - Pe lângă eforturile bazate pe exerciŃii de viteză se poate include

treptat si efortul de rezistenŃă si de forŃă, cu condiŃia ca efortul să fie corespunzător

dozat iar subiecŃii să fie supusi periodic controlului medical.

ParticularităŃi psihice - profesorul de educaŃie fizică, antrenorul sau kinetoterapeutul

trebuie să individualizeze efortul în raport cu dezvoltarea psihică a copilului.

Cunoasterea si respectarea particularităŃilor de vârstă constituie o necesitate

pedagogică, care determină selectarea si folosirea metodelor si mijloacelor de

pregătire în raport cu posibilităŃile si particularităŃile dezvoltării copiilor.

Motricitatea

Motricitatea este condiŃionată de factori interni sI externi care acŃionează

toată viaŃa, dar cu intensitate sporită în copilărie sI adolescenŃă. Factorii interni sunt

reprezentaŃi de caracterele ereditare (stabile sI labile). Caracterele ereditare stabile

sunt dimensiunile longitudinale ale corpului sI segmentelor, iar dintre calităŃile

motrice, viteza sI îndemânarea, acestea fiind mai greu influenŃabile de efortul fizic.

Caracterele ereditare labile sunt perimetrele corpului, greutatea, iar dintre calităŃile

motrice forŃa sI rezistenŃa.

Nivelul performanŃelor este direct proporŃional cu gradul de maturizare al

substratului morfofuncŃional respectiv, care după cum s-a văzut, se maturizează la

vârste diferite.

EvoluŃia ontogenetică a calităŃilor motrice

Viteza reprezintă un caracter ereditar stabil, având ca substrat

morfofuncŃional scoarŃa cerebrală care se maturizează la 14 ani, ceea ce înseamnă

că selecŃia finală având în vedere această calitate se face în jurul vârstei menŃionate.

Se prezintă în continuare o scară de regresie a dezvoltării vitezei:

BăieŃi Fete

12 ani 83% 94%

13 ani 86% 97%

14 ani 89% 98%

15 ani 95% 99%

16 ani 97% 100%

17 ani 100% 100%

Îndemânarea are substratul biologic situat în aria motrică a scoarŃei

cerebrbale sI a analizatorului kinestezic, care se maturizează la 12-14 ani, deci o

maturizare precoce care asigură realizarea performanŃelor în sporturile de

îndemânare (gimnastica sportivă sI ritmică, sărituri în apă, schi alpin). La selecŃie se

impune o foarte mare exigenŃă faŃă de această calitate. Îndemânarea generală fiind

o calitate înnăscută stă la baza îndemânării speciale care se dezvoltă numai în

condiŃii speciale ale sportului respectiv. Este o calitate complexă care este rezultante

mai multor factori, cum ar fi: simŃul echilibrului, al orientării corpului în spaŃiu,

coordonarea membrelor sI a marilor grupe musculare, diferenŃierea sI reproducerea

direcŃiei, a vitezei sI amplitudinii miscării, al diferenŃierii sI reproducerii intensităŃii

contracŃiilor musculare. EvoluŃia sI perfecŃionarea acestor simŃuri are loc astfel:

- echilibrul static deplin evoluat la 6 ani;

- echilibrul dinamic se îmbunătăŃeste rapid sI timpuriu, deci solicitările mari la vârste

mici găsesc un aparat vestibular bine dezvoltat, fetele devansându-i pe băieŃi;

125

- orientarea corpului în spaŃiu este mai bună la 12-14 ani chiar în comparaŃie cu

adultul;

- simŃul ritmului se dezvoltă usor de la 7-8 ani, el influenŃând favorabil calitatea sI

economia miscării, rezultat din jocul contracŃiei sI relaxării musculare;

- diferenŃierea sI reproducerile amplitudinii sI intensităŃii contracŃiei musculare sunt

deplin evoluate la 14 ani.

Din cele expuse mai sus se poate desprinde concluzia conform căreia

dezvoltarea îndemânării trebuie să se facă timpuriu, pentru că efortul fizic produce

modificări calitative ca efect al acŃiunii factorilor interni (interoceptivi) sI externi

(exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale. În timpul pubertăŃii această calitate

înregistrează un regres, deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc îNaintea

pubertăŃii (la grădiniŃă sI scoala elementară).

ForŃa este calitatea care depinde de dezvoltarea Ńesutului muscular. Se

prezintă alăturat nivelul de dezvoltare a forŃei în copilărie:

BăieŃi Fete

10-14 ani 56% 56.2%

14-16 ani 68% 81.2%

16-18 ani 80% 87.5%

18-20 ani 92% 93.7%

20-30 ani 100% 100%

RezistenŃa generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului

cardiorespirator. Volumul maxim al cordului sI consumul maxim de oxigen se

maturizează după vârsta de 19 ani, acesta din urmă crescând liniar de la 12 la 20 de

ani (Astrand). Se stie că fetele la 14 ani sI băieŃii la 16 ani posedă un volum cardiac

de 80% din cel al adultului.

- RezistenŃa musculară locală sI generală depind foarte mult de forŃă.

- Detenta (forŃa/viteză) este expresia puterii musculare maxime în minimum de

timp, deci travaliul exploziv, depinzând de numărul sI viteza de angrenare a

unităŃilor neuromusculare. Această calitate combinată înregistrează dezvoltarea

maximă la 14-16 ani, ceea ce este foarte important pentru selecŃie.

Mobilitatea articulară depinde de elasticitatea muschilor sI ligamentelor,

putând fi modificată de factori interni sI externi (temperatura ambiantă, oboseala,

gradul de antrenament etc.). Valoarea ei maximă se găseste la 15-16 ani sI se

obŃine foarte usor în copilărie (11-14 ani). Dezvoltarea excesivă a mobilităŃii

articulare produce efecte negative atât pentru perfecŃionarea celorlalte calităŃi

motrice, cât sI deficienŃe de postură.

Se vor prezenta în continuare câteva aspecte caracteristice ale motricităŃii

raportat la diferite perioade biologice de crestere.

Perioada prescolară (4-6 ani) în care organismul dispune de deprinderile

elementare necesare principalelor forme de miscare; nivelul calităŃilor motrice este

scăzut, dar totusi este posibilă sI chiar indicată pregătirea sportivă (gimnastică, înot,

patinaj artistic, schi alpin).

Perioada copilăriei scolare (6-10 ani) se caracterizează prin:

- progrese mari sI rapide ale motricităŃii;

- se perfecŃionează miscările de bază din perioada anterioară;

- se formează sI se consolidează forme noi de miscare.

Aceasta este perioada cea mai indicată pentru învăŃarea sI perfecŃionarea

deprinderilor sportive, deoarece:

- cresc îndemânarea, capacitatea de efort, de viteză, în special viteza sI

îndemânarea, precum sI rezistenŃa generală;

- capacitatea de învăŃare înregistrează un nivel foarte ridicat;

126

- atenŃie la exerciŃiile deforŃă sI la rezistenŃa anaerobă (rezistenŃa în regim de

viteză).

Perioada pubertară se caracterizează prin următoarea evoluŃie:

- începe maturizarea sexuală în prima parte;

- către sfârsit aproape toŃi indicii motricităŃii sunt în crestere;

- motricitatea atinge un randament remarcabil, în această perioadă înregistrându-se

rezultate sportive foarte bune.

Dezvoltarea psihică, ca sI celelalte calităŃi menŃionate anterior, se dezvoltă

în etape, deci se va Ńine seama de stadiul de dezvoltare psihică atât la selecŃie, cât sI

în procesul de antrenament.

1. La vârsta scolară mică copilul se caracterizează prin exces de miscare, are

putere de învăŃare a tehnicii, dar pentru obŃinerea rezultatelor bune în pregătire

antrenamentele trebuie să fie simple, multilaterale, atractive, deoarece atenŃia se

fixează mai greu, copii obosesc sI nu mai pot acumula corect tehnica. Climatul de

lucru trebuie să fie optimist sI să domnească buna dispoziŃie.

2. Pubertatea ridică alte probleme. Copilul posedă o mai mare capacitate de

gândire, aceasta fiind vârsta la care se poate realiza perfecŃionarea tehnicii. Miscările

trebuie învăŃate corect, constient, la metoda demonstraŃiei adăugându-se cu bune

rezultate sI cea a explicaŃiei. Adolescentul prezintă crize de timiditate destul de

frecvent, are o teamă de ridicol, este anxios în ceea ce priveste corectitudinea

exerciŃiilor. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă în comportament de mult

tact, de încredere, de înŃelegere, de sinceritate sI chiar de prietenie.

3. În postpubertate (adolescenŃă) conduita este plină de dinamism, de

vivacitate, se dezvoltă stăpânirea de sine sI faŃă de alŃii, apare seriozitatea. Datorită

fenomenului de accelerare în această perioadă se obŃin rezultate sportive foarte

bune, ceea ce impune o reconsiderare a atitudinii psihopedagogice faŃă de acestia. În

acest moment, pregătirea psihologică trebuie să îmbrace virtuŃi specializate sI

individualizate. Se cere formarea sI educarea hotărârii, iniŃiativei, curajului,

perseverenŃei, tenacităŃii.