Anatomie

Curs 1. Curs introductiv: definitia anatomiei, diviziuni,

terminologie anatomica uzuala Tesuturi: definitie, clasificare, notiuni

de ontogeneza. pg 2

Curs 2. Introducere in osteologie pg 8

Curs 3. Introducere in artrologie pg 11

Curs 4. Introducere in miologie pg 14

Curs 5. Introducere in studiul sistemului nervos: neuroni; sistem

nervos periferic; sistem nervos central; maduva spinarii nervi spinali,

plexuri nervoase pg 22

Curs 6. Trunchiul cerebral. Nervi cranieni pg 31

Curs 7. Cerebel, diencefal, scoarta cerebrala pg 37

Curs 8. Capul, gatul si trunchiul: regiuni topografice, factori

ososi, musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 43

Curs 9. Membrul superior: regiuni topografice, factori ososi,

musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 54

Curs 10. Membrul inferior: regiuni topografice, factori ososi,

musculari, articulari, nervosi, vasculari pg 67

Curs 11. Cavitatea toracica. Sistemul respirator pg 85

Curs 12. Sistemul cardiovascular pg 91

Curs 13. Cavitatea abdominala. Sistemul digestiv pg 98

Curs 14. Sistemul uro-genital pg 109

Curs15. Cresterea si dezvoltarea: definitie, baze anatomice,

factori de influenta pg 116

CURS 1.

Curs introductiv: definitia anatomiei, diviziuni,

terminologie anatomica uzuala. Tesuturi: definitie, clasificare,

notiuni de ontogeneza

ANATOMIA este stiinŃa care se ocupă cu studiul formei si structurilor

corpului omenesc viu în dinamica ontogenetică si funcŃională.

Obiectul de studiu al anatomiei este omul viu, ca sistem biologic concret

senzorial.

Descrierea analitică (forma, mărimea, consistenŃa, culoarea, poziŃia, modul de

fixare) a părŃilor componente ale subsistemelor corpului uman reprezentintă

conŃinutul anatomiei descriptive sau anatomiei sistematice. Pe baza datelor

descriptiv-analitice s-a dezvoltat studiul descriptiv-sintetic de care se ocupă

anatomia topografică. Ea studiază raporturile dintre elementele si structurile

subsistemelor, descriindu-le în planuri succesive, de la suprafaŃă în profunzime, fără

a lua în considerare subsistemul de care aparŃine structura întâlnită.

Studiul suprafeŃelor regiunilor corpului se realizeaza în cadrul anatomiei

clinice sau anatomiei pe viu.

EvoluŃia si diversitatea morfologiei omului în timp si spaŃiu sunt studiate de o

ramură a anatomiei numită antropologia fizică sau anatomia generală Artistii

plasticieni au fost dintotdeauna interesaŃi de cunoasterea morfologiei corpului uman

si prin eforturile lor s-a dezvoltat o nouă ramură a anatomiei numiră anatomia

artistică.

Forma corpului uman si a subsistemelor componente precum si raporturile

dintre elemente, structuri si subsisteme, suferă modificări în ontogeneză. Studiul

cresterii si diferenŃierii, ca latură cantitativă, respectiv calitativă a procesului de

dezvoltare a corpului uman se efectuează în cadrul anatomiei dezvoltării. Legile

generale de organizare a lumii animale ce rezultă din corelarea tuturor cunostinŃelor

asupra formei si structurilor subsistemelor organismelor alcătuiesc obiectul de

studiu al anatomiei filozofice.

În funcŃie de metode deosebim anatomia macro - de cea microscopică.

Anatomia macroscopică este de fapt anatomia propriu-zisă în sensul larg si

înrădăcinat al cuvântului. Ea cuprinde studiul corpului omenesc considerat ca un

întreg, a formei organelor si raporturilor dintre ele. Anatomia microscopică

studiază elementele si structurile subsistemelor corpului uman cu ajutorul

microscopului. Pătrunderea anatomistului în micro- si inframicrostructură este

determinată de necesitatea obiectivă a interpretării organizării macrostructurilor în

dinamica lor funcŃională si ontogenetică.

Fiziologia este stiinŃa care se ocupă cu studiul diverselor funcŃii ale

corpului uman si reglarea acestora. Între formă, structură si funcŃie există o

strânsă legătură anatomic, impunându-se o cercetare interdisciplinară (conceptul

complementarităŃii).

NIVELE DE ORGANIZARE ÎN CORPUL UMAN.

Pentru a putea înŃelege funcŃionarea corpului uman ca întreg trebuie să

evidenŃiem nivelele structurale implicate pornind de la cel mai simplu până la cel mai

complex.

La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice:

atomi, ioni, molecule. Moleculele formează organitele celulare din interiorul celulelor.

Grupe de celule similare formează Ńesuturi si acestea la rândul lor formează organe.

Organele se grupează în sisteme prin însumarea cărora rezultă organismul ca întreg.

Celula este unitatea de bază a materiei vii; la nivel celular se desfăsoară

toate funcŃiile necesare menŃinerii vieŃii. Fiecare celulă prezintă o membrană care o

separă de mediul înconjurător si o citoplasmă în care se găsesc organite celulare

comune si specifice, incluziuni, unul sau mai mulŃi nuclei. Există si celule anucleate

(hematia adultă). Desi organismul uman se dezvoltă dintr-o singură celulă el va

conŃine 75 trilioane de celule incluzând 200 de tipuri diferite. În timpul dezvoltării

embrionare celulele se divid si apoi se diferenŃiază din punct de vedere structural si

funcŃional.

Un Ńesut reprezintă un grup de celule asemănătoare, specializate în

realizarea unor funcŃii specifice. În organismul uman există 4 tipuri de Ńesuturi:

epitelial, conjunctiv, muscular si nervos; acestea vor fi descrise pe scurt în

finalul capitolului.

ConcepŃia clasică a organizării corpului omenesc include trei categorii de

noŃiuni: organ, aparat si sistem. Se înŃelege prin noŃiunea de organ o asociere a

unor Ńesuturi diferenŃiate în vederea îndeplinirii anumitor funcŃii. NoŃiunea de aparat

era folosită pentru a indica o reuniune de organe cu structură diferită, dar cu funcŃie

principală comună (exemplu aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul de

reproducere etc.).

Organele includ un grup de Ńesuturi cu rol diferit; prin însumarea acestor

roluri rezultă funcŃia organului. De exemplu, stomacul care este un organ cu rol în

digestie are în structura peretelui său Ńesut epitelial (mucoasă de tip cilindric

unistratificat), Ńesut muscular (fibre musculare netede cu dispoziŃie longitudinală si

circulară), Ńesut conjunctiv de suport, Ńesut nervos (plexuri nervoase vegetative în

tunica submucoasă si musculară).

Un grup de organe integrate ca structură si funcŃie formează un sistem.

Sistemele corpului uman funcŃionează în strânsă corelaŃie pentru a asigura procesele

bazale ale vieŃii: protecŃie, miscare, suport, excitabilitate, transport, respiraŃie,

ingestie, digestie, excreŃie, reproducere si integrare (coordonarea tuturor activităŃilor

menŃionate).

Asa cum s-a arătat sistemul este definit ca o sumă de organe cu aceeasi

structură, adică formate în mod predominant dintr-un anumit Ńesut (exemplu:

sistemul osos, sistemul muscular, sistemul nervos). Ulterior, conceptul de sistem

rămâne nemodificat, dar se remarcă o redefinire a noŃiunii de aparat. În concepŃia lui

Delmas (1974) aparatul reprezintă o sumă de sisteme, încercându-se în acest fel o

grupare funcŃională a organelor, în opoziŃie cu principiul anatomic clasic si o

ierarhizare a structurilor, aparatul reprezentând un suprasistem.

Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc:

- grupa aparatelor vieŃii de relaŃie (aparatul locomotor, sistemul nervos);

- grupa aparatelor de nutriŃie (aparatul digestiv, aparatul circular, aparatul

respirator, aparatul excretor)

- grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin, aparatul

genital feminin).

Ulterior schema de alcătuire a corpului omenesc a fost completată cu sistemul

glandelor endocrine care participă la reglarea hormonală a funcŃiilor celorlalte

aparate si sisteme. Mai nou, s-a conturat morfologic si funcŃional sistemul de

apărare, în care un rol central este deŃinut de timus (după Drăgoi, 2003).

TERMINOLOGIA ANATOMICĂ INTERNAłIONALĂ

Principiile adoptate în Nomina anatomica sunt:

1. fiecare structură este desemnată printr-un singur termen;

2. fiecare termen din lista oficială trebuie să fie în limba latină, dar fiecare Ńară are

libertatea de a-i traduce în propria-i limbă în raport de necesităŃile învăŃământului;

3. termenii anatomici trebuie să aibă o valoare informaŃională sau descriptivă;

4. nu se recomandă folosirea numelor proprii

Denumirile elementelor si structurilor din Terminologia Anatomică

InternaŃională sunt grupate în două mari capitole: I. Anatomia Generalis

subîmpărŃită în trei sectoare: 1. Nomina generalia; 2. Partes corporis humani; 3.

Plana, linea et regiones. II. Anatomia systematica ce conŃine 15 subcapitole: 1.

Ossa; Systema skeletale; 2. Juncturae Systema Articulare; 3. Musculi; Systema

musculare; 4. Systema digestorium; 5. Systema respiratorium; 6. Cavitas thoracica;

7. Systema urinarium; 8. Systema genitalia; 9. Cavitas abdominis et pelvis; 10.

Glandulae endocrinae; 11. Systema cardiovasculare; 12. Systema lymphoideum; 13.

Systema nervosum; 14. Organa sensuum; 15. Integumentum commune.

TERMENI PENTRU INDICAREA POZIłIEI SI ORIENTĂRII PĂRłILOR SI

STRUCTURILOR CORPULUI UMAN

Pentru marcarea punctelor si trasarea axelor si planelor de orientare a părŃilor

corpului omenesc se folosesc următorii termeni:

-Verticalis, termen utilizat pentru a indica direcŃia perpendiculară pe un plan

orizontal a unei formaŃiuni anatomice;

-Horizontalis, termen folosit pentru denumirea unei axe, unui plan sau pentru

a indica direcŃia unei formaŃiuni anatomice cu traiect paralel cu solul sau mai

exact cu suprafaŃa unui lichid în repaus ;

- Medianus, termen rezervat pentru denumirea planului median al corpului

(sau mai exact planul medio-sagital) pe care îl împarte în două jumătăŃi,

dreaptă si stângă. Se mai foloseste pentru a indica poziŃia formaŃiunilor

anatomice în mijlocul unei regiuni, sau denumirea unei linii care împarte o

regiune în două părŃi egale;

- Coronalis, termen folosit pentru a indica traiectoria în formă de coroană, a

unei formaŃiuni anatomice, iar în anatomia dezvoltării are sensul de frontal;

-Sagitalis, termen rezervat pentru denumirea unui plan paralel cu planul

median sau pentru raportarea formaŃiunilor anatomice în acest plan (lat. = în

formă de săgeată);

-Frontalis, termen rezervat pentru denumirea planului frontal care este

perpendicular pe planul median si pe planul orizontal;

-Transversalis, termen rezervat pentru denumirea planului transversal sau

orizontal care este perpendicular pe planurile median si frontal; în regiunea

membrelor acest plan este perpendicular pe axa longitudinală a regiunii;

-Medialis, termen folosit în descrierile anatomice pentru a arăta poziŃia unei

formaŃiuni mai aproape de planul median;

-Lateralis, termen utilizat pentru a indica poziŃia unei formaŃiuni anatomice,

mai îndepărtată de planul median;

-Intermedius, termen utilizat pentru a indica poziŃia mijlocie a unei

formaŃiuni,pentru denumirea unor nervi (N. intermedius) sau unor

proeminenŃe osoase (Crista sacralis intermedia);

- Anterior, termen folosit pentru a arăta că o formaŃiune se află în faŃa alteia;

toate formaŃiunile situate înaintea planului frontal sunt anterioare;

- Posterior, termen folosit pentru a arăta că o formaŃiune se află înapoia

alteia; se consideră că toate formaŃiunile situate înapoia planului sunt

posterioare;

- Dorsalis, termen utilizat penntru părŃile posterioare ale trunchiului si gâtului,

termenul se aplică în egală măsură si suprafeŃelor corespunzătoare ale capului

(convexitatea craniului), mâinii si piciorului;

-Ventralis, termen foarte rar folosit în anatomia omului fiind înlocuit cu

termenul de anterior, excepŃii se întâlnesc la nivelul sistemului nervos, radix

ventralis nervi spinalis, nucleul ventral al talamusului;

-Internus, termen sinonim cu *profund*, indicând că o formaŃiune se află în

interiorul unei structuri, el nu trebuie folosit în sens medial;

-Externus, termen sinonim cu *superficial* si utilizat pentru a arăta că o

formaŃiune se află situată într-un plan superficial alteia, el nu trebuie folosit în

sens de lateral;

- Dexter, Sinister, termeni utilizaŃi pentru a indica poziŃia unei formaŃiuni

anatomice ladrreapta sau la stânga planului median;

- Longitudinalis, termen utilizat pentru a denumi axa lungimii corpului sau

direcŃia unei formaŃiuni în lungul unei regiuni a corpului omenesc;

-Transversus, termen folosit pentru a indica direcŃia unei formaŃiuni de-a

curmezisul unei regiuni;

- Caudal, termeni rar folosiŃi în anatomia omului, au sensul de superior si

inferior, se folosesc mai frecvent în anatomia dezvoltării unde termenul de

cranial are sens de rostral;

- Superior, Inferior, termeni utilizaŃi pentru a indica poziŃia unor formaŃiuni

de-a lungul axei longitudinale a corpului sau membrelor sau în planurile

sagitale;

-Superficiale, Profundus, termeni utilizaŃi pentru a arăta poziŃia si direcŃia unei

formaŃiuni anatomice la suprafaŃa unei regiuni (superficiale) sau în adâncimea

unei regiuni (profundus).

Pentru orientarea si descrierea topografică a formaŃiunilor anatomice de

la nivelul membrelor se vor utiliza următorii termeni:

-Proximalis et Distalis, pentru orientarea falangelor (acesti termeni nu se vor

folosi în sens de superior si inferior la nivelul membrelor);

-Radialis et Ulnaris, pentru descrierea formaŃiunilor anatomice localizate la

nivelul antebraŃului si mâinii au sensul de lateral (radialis) si medial (ulnaris),

acesti termeni au avantajul că nu Ńin seama de orientarea spaŃială a mâinii

când descriem o formaŃiune anatomică;

-Tibialis et Fibularis, pentru descrierea formaŃiunilor anatomice localizate la

nivelul gambei si piciorului, având sensul de medial (tibialis) si lateral

(fibularis);

- Palmaris, pentru descrierea formaŃiunilor din regiunea anterioară a mâinii

(Palma manus)

- Plantaris, pentru descrierea formaŃiunilor situate în zona feŃei inferioare a

piciorului (Planta)

łESUTURI ;DEFINIłIE, CLASIFICARE, SCURTA CARACTERIZARE

Asa cum s-a arătat anterior, Ńesutul reprezintă o grupare de celule cu aceeasi

organizare structurală si diferenŃiere funcŃională.

łESUTUL EPITELIAL

Are ca elemente structurale celulele epiteliale. Acestea se clasifică în raport cu

forma si funcŃiile pe care le îndeplinesc în cadrul structurilor.

După formă, celulele epiteliale pot fi pavimentoase, cubice, prismatice,

cilindrice. Pot avea funcŃii de acoperire, secretorii, de resorbŃie, receptoare.

Epiteliile de acoperire formeaza epiderma la suprafata corpului sau

capusesc cavitati.

Glanda este o structură epitelială complexă adaptată funcŃiei de secreŃie si

alcătuită din epiteliu glandular, Ńesut conjunctiv, vase si nervi. După mărimea lor

glandele se împart în glande vizibile la microscop (glande microscopice:

intestinale, gastrice) si glande vizibile cu ochiul liber (glande anatomice).

După numărul unităŃilor secretorii descriem glande unicelulare (ex.: celulele

caliciforme) si pluricelulare. După funcŃie deosebim trei tipuri de glande: exocrine

(secreŃiile sunt eliminate pe o suprafaŃă acoperită cu epiteliu, cu canal de excreŃie);

endocrine (produsul de secreŃie numit horman este eliminat direct în sânge; nu au

canale de excreŃie) si glandele mixte sau amficrine (pancreas, ficat).

După forma fundului de sac glandular glandele se pot clasifica în glande

acinoase (alveolare), glande în formă de tub (tubulare) drept sau încolăcit si

glande tubuloacinoase. Toate aceste glande pot fi simple sau compuse.

Celulele epiteliale senzoriale sunt specializate în vederea recepŃionării

unor excitanŃi transformând energia mecanică, chimică în influx nervos.

łESUTUL CONJUNCTIV

Clasificarea Ńesuturilor conjunctive poate fi făcută după mai multe criterii; în

general diversele tipuri sunt denumite în funcŃie de tipul si aranjamentul substanŃei

fundamentale (matrix).

Principalele tipuri de Ńesut conjunctiv sunt:

A.łesut conjunctiv embrionar

B. łesuturi conjunctive moi (propriu-zis)

C. łesut cartilaginos

D. łesut osos

E. łesut vascular (sânge).

Elementele conjunctive care participă la structuralizarea sistemelor se

grupează în trei clase: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanŃă

fundamentală. Principalele categorii de celule întâlnite în Ńesutul conjunctiv sunt:

fibroblastul, fibrocitul, histiocitul, plasmocitul, mastocitul, adipocitul, celulele

pigmentare si pericitele; condroblastele, condrocitele, osteoblastele, osteocitele si

osteoclastele..

łesutul cartilaginos

Ca si celelalte Ńesuturi conjunctive, Ńesutul cartilaginos conŃine celule, fibre si

substanŃă fundamentală. Celulele tinere se numesc condroblaste si sunt responsabile

de elaborarea substanŃei fundamentale si a fibrelor care le înconjoară treptat.

Celulele adulte se numesc condrocite, sunt incluse în cavităŃi numite condroplaste.

Cartilajul este lipsit de vase de sânge si se hrăneste prin difuziune de la Ńesuturile

înconjurătoare. SubstanŃa fundamentală conŃine proteoglicani în structura cărora se

găsesc proteine, acid hialuronic si condroitin sulfat. În condrocite există enzime

implicate în sinteza si degradarea proteoglicanilor. Acest turnover durează de obicei

luni sau chiar ani, creste moderat în urma acŃiunii agenŃilor traumatizanŃi interni sau

externi. Chiar în urma accelerării turnoverului cartilajul se reface lent datorită

aportului indirect de substanŃe nutriente (difuziune). În funcŃie de natura si

aranjamentul fibrelor distingem trei tipuri de cartilaje: hialin, elastic si fibros.

Cartilajul hialin are culoare alb-albăstruie pe preparatele proaspete;

condrocitele se pot vizualiza în condroplaste dar substanŃa fundamentală si fibrele de

colagen care sunt subŃiri si reduse ca număr se pot vedera numai prin colorare cu

tehnici speciale. Dintre cele 3 tipuri de cartilaj prrezintă cea mai scăzută rezistenŃă

dar cea mai mare răspândire în corpul uman. Se întâlneste la nivelul cartilajelor

costale, nazale, laringiene, traheale si bronsice.

Cartilajele articulare sunt un tip particular de cartilaj hialin conŃinând fibre

de colagen cu rezistenŃă crescută.

Cartilajul elastic are o culoare gălbuie; la nivelul acestui cartilaj predomină

fibrele elastice. Se găseste în pavilionul urechii, la nivelul trompei lui Eustachio,

epiglotei.

Cartilajul fibros reprezintă forma cea mai rezistentă, conŃinând numeroase

fibre de colagen si o cantitate mai redusă de substanŃă fundamentală. Se întâlneste

în zone supuse unor solicitări de presiune cum sunt discurile intervertebrale, simfiza

pubiană.

łesutul osos reprezintă cel mai rezistent tip de Ńesut conjunctiv, dotat cu o bogată

vascularizaŃie si o importantă activitate metabolică. Elementele componente ale

acestui Ńesut, ca si tipurile de Ńesut osos vor fi discutate în cadrul capitolului următor.

łESUTUL MUSCULAR

Acest tip de Ńesut este responsabil de miscarea diverselor părŃi ale corpului si

a corpului ca întreg, fiind unic prin proprietatea sa de a se contracta ca răspuns la

acŃiunea unui stimul. Este derivat din mezoderm, existând 3 tipuri de Ńesut

muscular: neted, cardiac si striat.

łesutul muscular neted este prezent în principal în pereŃii organelor

interne. La nivelul tractului gastrointestinal este implicat în realizarea miscărilor

peristaltice, asigurând componenta mecanică a digestiei.Se mai întâlneste si în

pereŃii arteriali, ai căilor respiratorii, urinare si ale aparatului reproducător.

ContracŃia acestui tip de Ńesut este sub control vegetativ (involuntar) si va fi

discutată pe larg în cadrul capitolului 6.

Fibra musculară netedă este o celulă alungită, uninucleată, fără striaŃii.

łesutul muscular de tip cardiac formează miocardul din structura

pereŃilor cordului.Fibrele musculare sunt ramificate, uninucleate, unite prin discuri

intercalare. Ca si fibra musculară scheletică prezintă striaŃii, dar spre deosebire de

aceasta realizează contracŃii involuntare ritmice (automatism).

łesutul muscular striat (scheletic) este responsabil de miscările

voluntare ale corpului uman, fiind atasat scheletului.

CURS 2

Introducere in osteologie

SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. El este format din 208 oase

din care 34 alcătuiesc coloana vertebrală, iar restul de 174 se grupează în jurul

acesteia. Reprezintă o armătură mobilă în care piesele (oasele) servesc ca pârghii

pentru tracŃiunea musculară.

Oasele situate pe linia mediană a corpului ca sternul si sacrul sunt neperechi.

Ele se consideră a fi oase simetrice formate din două jumătăŃi, dreaptă si stângă, la

fel conformate.

Oasele membrelor sunt perechi dar nesimetrice pentru că cele două jumătăŃi

ale lor nu sunt identic conformate.

Pentru ca un os să poată fi studiat si descris izolat în afara organismului el

trebuie orientat în asa fel încât poziŃia lui să fie aceeasi cu cea pe care o are în

organism. Orientarea se face cu ajutorul celor mai caracteristice elemente anatomice

pe care le prezintă osul respectiv.

Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare două elemente anatomice

pa care le punem în raport cu două plane ale corpului, plane care nu sunt însă opuse

unul altuia. Pentru orientarea oaselor pereche sunt necesare trei elemente anatomice

asezate în trei plane ce nu se opun, al treilea plan fiind necesar pentru determinarea

osului din dreapta sau din stânga.

Scheletul corpului uman se împarte în 4 părŃi:

1. Coloana vertebrală

2. Torace osos

3. Oasele capului

4. Oasele membrelor.

Partea anatomiei descriptive care se ocupă cu studiul formei si structurii

oaselor poartă numele de OSTEOLOGIE.

Clasificarea oaselor.

După formă si dimensiuni (lungime, lăŃime, grosime) există trei tipuri

principale de oase:

- oase lungi - predomină lungimea - ex. radius/cubitus

- acest tip de oase se găseste la nivelul membrelor

- au rol de pârghii de viteză.

- oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale - ex. astragalul

- au formă aproape cubică

- se găsesc în regiuni unde este necesară o mare soliditate si

unde există miscări variate cu amplitudine mică

- oase late/plane - lungimea aproape egală cu lăŃimea, dar depăsesc

grosimea - ex. scapula, oasele cutiei craniene

- formează cavităŃi de protecŃie (craniul)

- dau inserŃie unui număr mare de muschi (scapula).

Folosind si alte criterii de clasificare se mai adaugă sI alte trei tipuri de oase:

- oase pneumatice conŃin cavităŃi pline cu aer ; ex. maxila

- oase sesamoide - se dezvoltă în vecinătatea unor articulaŃii sau în

tendoanele unor muschi ; ex. patela

- oase suturale - inconstante, se dezvoltă la nivelul suturilor craniului

(fontanele).

Elemente descriptive ale oaselor.

Oasele suferă influenŃa organelor învecinate: tracŃiunea muschilor, presiunea

unor organe, pulsaŃiile arterelor si acŃiunea forŃei de gravitaŃie. De aceea, suprafaŃa

lor exterioară poate fi descompusă într-un număr de elemente morfologice, cum ar

fi: marginile, feŃele, unghiurile. Acestea cuprind la rândul lor alte detalii morfologice:

proeminenŃe, cavităŃi, găuri, canale. Totalitatea proeminenŃelor si depresiunilor

formează relieful oaselor.

ProeminenŃele pot fi de două feluri:

- articulare, modelate în raport cu suprafaŃa articulară opusă lor si acoperite

de un strat de cartilaj care le favorizează alunecarea în timpul miscărilor. Pot

îmbrăca mai multe forme:

- sferică (cap articular); ex. capul humeral, capul

femural

- segment de cilindru (condil); ex. condilii occipitali

- scripete (trochlee); ex. trochlea humerală

- nearticulare, determinate de tracŃiunea exercitată de un muschi. In acest

caz mărimea proeminenŃei va fi proporŃională cu forŃa muschilor ce se inseră

la acel nivel. In cadrul acestor proeminenŃe distingem:

- procese/apofize (puternice, bine conturate) de forme variate:

- tuberozităŃi (neregulate, nedetasate de suprafaŃa osului). Acestea

pot avea dimensiuni mari si formă paralelipipedică sau conică

(trohanter) sau dimensiuni mai mici (tuberculi), suprafaŃă mai netedă

(eminenŃe)

- spine (proeminenŃă ascuŃită);

- creste (liniare, tăioase).

CavităŃile sunt determinate de forŃe de presiune si pot fi la rândul lor:

- articulare, corespunzând unor proeminenŃe invers conformate. Pot fi si

plane (feŃele auriculare ale sacrului si osului iliac din articulaŃia sacroiliacă)

- nearticulare, foarte variate putând servi ca inserŃii pentru tendoan si

ligamente sau ca adăpost si protejarea unor elemente anatomice (tendoane,

vase, nervi).

Găurile si canalele pot fi:

- de trecere, străbătute de formaŃiuni anatomice.

- nutritive (pentru vasele sanguine) de la ordinul I situate la nivelul diafizei

oaselor lungi si până la ordinul II.

Periostul este o membrană fibroasă care înveleste osul pe toată suprafaŃă sa

exterioară, cu excepŃia suprafeŃelor acoperite de cartilaj articular si a unor

inserŃii musculare.

Periostul este bogat în vase sanguine si nervi.

Rol: - în perioada osteogenezei participă la formarea de Ńesut osos

- la adult - rol în nutriŃia osului

- formarea calusului în fracturi/repararea unor pierderi limitate

de substanŃă osoasă.

Oasele sunt supuse la solicitări diverse si repetate.

1.Solicitări de presiune : - susŃin greutatea corpului

- în special oasele membrelor inferioare.

2. Solicitări în flexiune : - servesc de braŃ de pârghie pentru tracŃiuni

musculare.

3. Solicitări în tracŃiune; ex. în transportul obiectelor grele.

ConfiguraŃia internă a oaselor.

Asa cum s-a arătat în prima parte Ńesutul osos este un Ńesut conjunctiv dur,

adaptat la maxim functiilor de susŃinere si rezistenŃă. Osul matur este compus din 2

tipuri de Ńesut - unul dens ca structură - os compact, celălalt constând dintr-o

reŃea de trabecule între care se delimitează numeroase cavităŃi, denumit os

spongios sau trabecular. Osul compact se găseste întodeauna la exterior,

înconjurând osul spongios.

Osul, ca si alte Ńesuturi conective, este format din matricea intercelulară si celule

incluse în această matrice.

Matricea este compusă în proporŃie de 40% din materii organice, în principal

fibre de colagen si în rest din săruri anorganice bogate în calciu si fosfor. Celulele -

constau dintr-un anumit număr de tipuri ce includ:

-celule osteoprogenitoare ce dau nastere la variate celule osoase (celule

stem);

-osteoblaste (responsabile de sinteza, depozitarea si mineralizarea matricei);

-osteocite (incluse în matrice);

-osteoclaste (cu rol în erodarea activă - remanierea osoasă).

Scheletul osos adult este format aproape în totalitate din os lamelar dar

aranjamentul precis al lamelelor variază larg între corticala compactă a osului si

structura trabeculară interioară. Din punct de vedere histologic, deci structura

substanŃei osoase si compacte este aceeasi. Ele se deosebesc numai prin dispoziŃia

felurită a lamelelor care le compun.

Osul compact

Osul adult uman constă aproape în întregime din matricea mineralizată si

fibre de colagen aranjate în lamele în care sunt incluse osteocitele. Cea mai mare

proporŃie sunt aranjate în cilindri concentrici în jurul canalelor neurovasculare (canale

Havers) formând unitatea de bază a structurii osoase si anume sistemul haversian

sau osteonul.

Osul trabecular

SubstanŃa spongioasă este formată din lame sau trabecule osoase orientate în

sensuri diferite, întretăindu-se în diferite puncte si delimitând astfel o serie de

cavităŃi de mărimi diferite în care se găseste măduvă osoasă. ConŃinutul cavităŃilor

este reprezentat de măduva osoasă, cavităŃile comunicând liber cu cavitatea

medulară centrală a diafizelor. Măduva poate fi rosie, hematopoietică sau galbenă,

adipoasă, variind cu vârsta si localizarea.

In concluzie osul matur este compus din 2 tipuri de substanŃă osoasă - una

densă ca structură (substanŃă osoasă compactă), cealaltă constând dintr-o reŃea de

trabecule între care se delimitează numeroase cavităŃi (substanŃă osoasă

spongioasă).

Corpul osului lung este format dintr-un cilindru de Ńesut osos compact

străbătut de un canal central (cavitatea medulară). ExtremităŃile sau epifizele sunt

formate dintr-o pătură de substanŃă osoasă compactă, la periferie, ce îmbracă o

masă de substanŃă spongioasă, în interior. La suprafaŃă este acoperit de o

membrană vasculo-conjunctivă (periost ). La nivelul suprafeŃelor articulare este

acoperit de cartilaj articular.

Oasele plane sunt formate din două lame de substanŃă osoasă compactă care

cuprind între ele un strat de substanŃă osoasă spongioasă. La nivelul marginilor

osului lamele de substanŃă compactă fuzionează astfel încât învelesc din toate părŃile

substanŃa spongioasă. In cazul oaselor plane ale boltii craniene lamele de Ńesut

compact se numesc table iar substanŃa osoasă dintre acestea diploe.

Oasele scurte prezintă o conformaŃie asemănătoare cu cea a epifizelor oselor

lungi: la exterior se află o lamelă compactă ce înveleste la interior o masă de

substanŃă spongioasă.

CURS 3

Introducere in artrologie.

Legătura dintre oase se face prin articulaŃii. Acestea reprezintă totalitatea

elementelor prin care oasele se unesc între ele.

Clasificarea articulaŃiilor

Criteriul principal de clasificare al articulaŃiilor este miscarea pe care o

permit. În funcŃie de acest criteriu articulaŃiile se împart în:

- articulaŃii fixe, fibroase sau sinartroze

- articulaŃii semimobile, cartilaginoase sau amfiartroze

- articulaŃii mobile, sinoviale sau diatroze

A. ArticulaŃiile fixe sunt articulaŃiile în care oasele sunt strâns unite între ele

prin Ńesut fibros dens. Au ca varietăŃi următoarele tipuri:

1. SINDESMOZA în care legătura se face printr-un ligament interosos

ex: ligament coracoacromial.

2. SUTURI care se întâlnesc numai la craniu.

3. GOMFOZA care este articulaŃia dintre o extremitate osoasă conică sI

o cavitate alveolară.

ex: implantarea dinŃilor în cavitatea dentară

B. ArticulaŃiile semimobile sunt articulaŃiile în care legătura dintre oase se

face prin cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Pot fi de două tipuri:

1. SINCONDROZE în care legătura se face prin cartilaj hialin

ex: osul coxal

2. SIMFIZE în care legătura dintre oase se face prin Ńesut fibrocartilaginos

ex: simfiza pubiană

articulaŃiile dintre corpurile vertebrale

C. ArticulaŃiile mobile, sinoviale sunt articulaŃiile la nivelul cărora se produc

miscări multiple si variate.

Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:

1. după numărul oaselor participante pot fi:

- simple (două oase); ex: sold

- compuse (trei oase); ex: articulaŃia cotului.

2. după numărul axelor în jurul cărora se execută miscarea pot fi:

- uniaxiale ce permit miscări opuse într-un singur plan (cu un grad de

libertate)

ex: ginglimul (articulaŃia humeroulnară)

trohoide (articuŃia radioulnară)

- biaxiale ce permit miscări în două plane (cu două grade de libertate)

ex: articulaŃii elipsoidale (articulaŃia radiocarpiană)

- triaxiale ce permit miscări în toate planele (cu trei grade de

libertate)

ex: articulaŃii sferoidale (articulaŃia glenohumerală).

3. după forma suprafeŃelor articulare. Aceste suprafeŃe pot fi comparate cu

sisteme mecanice simple. Astfel se disting sapte grupe de articulaŃii sinoviale:

- articulaŃiile plane au suprafeŃele articulare plane; permit numai miscări de

alunecare;

ex: articulaŃia dintre oasele carpului sau tarsului

- articulaŃia trohleară sau ginglimul. SuprafeŃele articulare sunt formate de

o trohlee la unul din oase sI de două povârnisuri laterale sI o creastă la osul opus;

permit miscări de flexie - extensie

ex: articulaŃia humeroulnară

- articulaŃiile condiliene au ca suprafaŃă articulară două segmente de

cilindru plin pentru un os si două depresiuni corespunzătoare la osul opus; permit

miscări de flexie - extensie

ex: articulaŃia genunchiului

- articulaŃiile trohoide au suprafeŃele formate dintr-un cilindru osos

conŃinut într-un inel fibros; permit miscări de rotaŃie

ex: articulaŃia radioulnară proximală si distală

- articulaŃia în sa are suprafeŃele articulare opozite convexe într-un sens sI

concave în celălalt; permite miscări de flexie - extensie, abducŃie - adducŃie,

circumducŃie

ex: articulaŃia carpometacarpiană a policelui

- articulaŃiile elipsoidale au ca suprafeŃe articulare un segment de elipsoid

sI depresiunea sa corespunzătoare; permit miscări de flexie - extensie, abducŃie -

adducŃie, circumducŃie

ex: articulaŃia radiocarpiană

- articulaŃiile sferoidale (enartroze) au suprafeŃele articulare opozite

formate dintr-un segment de sferă (cap) ce pătrunde într-o cavitate; permit toate

tipurile de miscări

ex: articulaŃiile umărului si soldului

Elementele componente ale unei articulaŃii sinoviale

ArticulaŃiile sinoviale prezintă următoarele elemente componente:

- suprafeŃele articulare acoperite de cartilajul articular

- mijloace de unire cum sunt: capsula articulară, ligamentele

- formaŃiunile de asigurare a concordanŃei articulare ca: fibrocartilaje de

mărire, discuri, meniscuri

CorespondenŃa dintre suprafeŃele articulare ale oaselor participante este mai

mult sau mai puŃin completă. Aceasta reprezintă ceea ce numim « congruenŃă« . De

exemplu, umărul are o congruenŃă facilă în timp ce soldul are o congruenŃă mult mai

puternică.

Uneori cele două suprafeŃe articulare îsi pierd parŃial sau total contactul

normal; este ceea ce numim luxaŃie.(ex: luxaŃia cotului)

SuprafeŃele sunt acoperite de o suprafaŃă albă, strălucitoare - cartilajul

articular. Acesta are o compoziŃie apropiată de cea a osului dar mai hidratată, 50-

60 % apă, mai elastică (cartilaj hialin). Deshidratarea sa duce la micsorarea

elasticităŃii sI constituie una dintre cauzele artrozelor senile.

Rolul său este de a proteja osul situat sub el, jucând rolul unui amortizor.

Prezintă două feŃe; una aderentă de suprafaŃa osoasă si alta liberă, corespunzând

cavităŃii articulare. Are grosime variabilă (1-12 mm) în raport cu presiunea ce se

exercită pe suprafeŃele articulare

În timpul miscărilor cartilajul este supus la două tipuri de solicitări:

1. solicitări de presiune (mai ales la articulaŃiile membrului inferior)

2. solicitări de fricŃiune.

Cartilajul este conceput pentru a rezista la aceste solicitări fiind în acelasi

timp relativ elastic si formând o suprafaŃă foarte netedă.

SuprafeŃele articulare pot aluneca unele pe altele în timpul miscărilor datorită

cartilajului.

La exterior există un fel de manson fibros care menŃine suprafeŃele

articulare în contact si care este denumit capsulă. Ea se atasează pe fiecare os în

apropierea suprafeŃelor articulare, reprezentând o continuare a periostului (ex:

articulaŃia soldului).

Rolul capsulei constă în protejarea articulaŃiilor de procesele patologice

periarticulare si împiedicarea răspândirii revărsatelor articulare în Ńesuturile din jur.

Capsula transformă articulaŃia într-o cameră etansă.

Este întărită acolo unde miscările trebuiesc împiedicate.

De exemplu genunchiul nu permite în plan sagital decât miscări de flexie.

Capsula este foarte întărită posterior pentru a împiedica miscările de extensie.

Aceste întăriri iau uneori aspectul unor veritabile fascicule de fibre. Acestea

sunt ligamentele capsulare (ex: ligamentele anterioare ale articulaŃiei soldului).

Capsula prezintă de asemeni zone laxe si repliuri în sensul miscărilor

permise (ex: capsula genunchiului este laxă anterior pentru a permite flexia). Prin

extensie ea formează repliuri anterior de genunchi. O astfel de capsulă laxă poate fi

prinsă uneori între suprafeŃele articulare sI traumatizată. În condiŃii normale există

fascicule musculare cu inserŃie capsulară, provenite din muschi periarticulari si

denumite tensori ai capsulei articulare.

Capsula este tapetată în interior de o membrană care o dublează, sinoviala.

Aceasta căptuseste toată faŃa profundă a capsulei formând un repliu la nivelul

inserŃiilor capsulare. FuncŃia sa principală este aceea de a secreta lichidul sinovial

care umple cavitatea articulară. Rolul lichidului sinovial este dublu: unge

suprafeŃele ameliorând alunecarea în timpul miscărilor si hrăneste cartilajul.

Un ligament este o bandă de Ńesut fibros care uneste două oase ce se

articulează între ele, contribuind la menŃinerea contactului dintre suprafeŃele

articulare. Cel mai frecvent este o prelungire a capsulei dar se poate găsi si la

interior sau exterior. Exemplu: ligamentele sacro-iliace în afara articulaŃiei

sacroiliacă.

Ca si capsula, ligamentele au un rol mecanic de consolidare a articulaŃiei.

Acesta este un rol pasiv ele neavând posibilitate de contracŃie ca muschii. Din acest

punct de vedere sunt inextensibile, cu excepŃia ligamentelor galbene.

Pot fi puse în tensiune de anumite poziŃii articulare si relaxate de altele.

Exemplu: ligamentul lateral extern al genunchiului este întins în extensie si relaxat în

flexie.

Ligamentele sunt foarte bogate în receptori nervosi senzitivi care percep

viteza, miscarea, poziŃia articulaŃiei si eventualele dureri. Ei transmit în permanenŃă

aceste informaŃii la scoarŃa cerebrală care transmite răspunsuri motorii muschilor,

asa cum se va arăta în cadrul capitolului următor.

În ciuda acestui dispozitiv, în cursul unor miscări excesive în articulaŃii se pot

produce întinderi ligamentare ce pot merge până la rupere ligamentară.

Alte formaŃiuni pe care le găsim în articulaŃie sunt:

- fibrocartilaje - buretele de fibrocartilaj -meniscuri

interarticulare

între corpurile (labrum) articulaŃia genunchiului

vertebrale = articulaŃia soldului,

discurile articulare articulaŃia umărului

Rolul lor constă în protecŃie suplimentară sI ameliorarea congruenŃei

articulare.

Fibrocartilajele interarticulare aderă de una din suprafeŃele articulare, de

obicei de cea mobilă si o însoŃesc în toate miscările (ex: la articulaŃia genunchiului

aderă de tibie).

CURS 5

Introducere in miologie.

Miscările corpului si segmentelor sale se realizează prin jocul muschilor.

Partea anatomiei care are ca obiect de studiu muschii si anexele lor, ca si

activitatea biomecanică a acestora în cadrul aparatului locomotor poartă numele de

miologie generală. Miologia specială descrie sistematic fiecare muschi în parte, în

ordinea grupării lor pe segmente corporale.

În cadrul aparatului locomotor se studiază numai muschii scheletici (muschii

striaŃi care se fixează pe schelet).

Muschii sunt formaŃi din corpul muscular (venter sau gaster) care reprezintă

porŃiunea principală, contractilă si două extremităŃi (caput si cauda). Prin

intermediul tendoanelor forŃa muschiului se transmite oaselor. La acestea se

adaugă anexele muschilor care sunt formaŃiuni auxiliare ce ajută la activitatea

musculară.

Criterii de clasificare ale muschilor

Muschii sunt organe foarte variabile ca mărime si aspect exterior, astfel încât

se pot clasifica după mai multe criterii:

a) criteriul formei (criteriul geometric, biometric) împarte muschii în:

- muschi lungi : - m. membrelor

- muschi plaŃi – m.romboizi

- muschi scurŃi (cubici, prismatici) - m. pătrat pronator

- muschi orbiculari

b) criteriul numărului de corpuri sI inserŃii musculare (caput,

cauda):

CORP - două corpuri (biventer/bigastric) - m.digastric

- mai multe corpuri (poligastric) - m. drept abdominal

CAP - două capete - m. biceps brahial

- trei capete - m. triceps brahial

- patru capete - m. cvadriceps femural

COADA - două cozi (bicaudat)

- mai multe cozi (policaudat) - m. flexori ai degetelor

c) criteriul distribuŃiei spaŃiale a fasciculelor de fibre musculare în muschi:

- muschi cu fibre paralele între ele si cu axa longitudinală a muschiului

- muschi cu fibre paralele între ele dispuse oblic de o parte a tendonului

(muschi unipenaŃi)

- muschi cu fibre dispuse oblic de o parte si de alta a tendonului (muschi

bipenaŃi)

- muschi formaŃi din plane de fibre musculare alternate cu plane de

Ńesut conjunctiv (muschi multipenaŃi - m. maseteri, m. soleari)

- muschi cu fibre dispuse în evantai - m. trapezi.

În funcŃie de orientarea fibrelor si de dispoziŃia inserŃiilor muschii acŃionează

în una sau mai multe direcŃii.

Ex: - dreptul abdominal are fibrele orientate într-o singură direcŃie. AcŃiunea

sa este de flexie a trunchiului pe membrul inferior : oblicul extern are fibre oblice,

dispuse în evantai. El realizează flexia, înclinarea laterală si rotaŃia trunchiului.

Muschii lungi sunt responsabili de miscări importante; sunt muschi

cinematici.

Muschii scurŃi, în general situaŃi în profunzime, intervin mai mult în miscări

de precizie.

Muschii cu fibre oblice sunt muschi de forŃă si viteză.

d) criteriul numărului de articulaŃii peste care trec muschii.

Dacă un muschi de la origine la terminare trece peste o articulaŃie el se

numeste monoarticular. AcŃiunea sa este de mobilizare a acelei articulaŃii.

Dacă un muschi pe traseul său trece peste mai multe articulaŃii se numeste

poliarticular. El mobilizează deci mai multe articulaŃii si va fi întins în diversele

miscări ce implică aceste articulaŃii.

Ex: - dreptul femural trece peste articulaŃia soldului si genunchiului. El este

flexor al coapsei si extensor al genunchiului. Va fi întins într-o miscare dublă:

extensia coapsei si flexia gambei.

e) criteriul topografic

- muschi ai capului - muschi superficiali

- muschii gâtului - muschi profunzi

- muschii trunchiului

- muschii membrelor

f) criteriul biochimic

- muschi albi

- muschi rosii

g) criteriul miocinematic

- muschi determinanŃi ai miscării

- muschi fixatori ai miscării

- muschi sinergici

- muschi antagonisti

Când vorbim de o miscare (ex: flexia coapsei) muschiul care realizează

miscarea se numeste agonist; cel care efectuează miscarea inversă se numeste

antagonist. Ex: în flexia coapsei m. psoas, flexor, este agonist; fesierul mare,

extensor, este antagonist.

Când mai mulŃi muschi efectuează împreună aceeasi acŃiune se numesc

sinergici. Ex: în flexia dorsală a piciorului conlucrează sinergic trei muschi - extensor

propriu al halucelui, extensor comun al degetelor, tibial anterior).

Muschii antagonisti pot lucra sinergic pentru a fixa, stabiliza un os. Ex:

dinŃatul mare sI trapezul (fasciculul mijlociu) desi au acŃiuni opuse (primul aproprie

scapula, iar celălalt o îndepărtează de coloana vertebrală) pot conlucra în fixarea

scapulei.

Când un muschi se contractă el are tendinŃa de a apropia punctele sale de

inserŃie. Tot ceea ce se opune la această apropiere se numeste forŃă rezistentă.

Ex: flexia antebraŃului pe braŃ se realizează prin acŃiunea muschilor flexori

cărora li se opun mai multe tipuri de forŃe rezistente:

1. greutatea antebraŃului (gravitaŃia)

2. o greutate suplimentară (obiect)

3. forŃa unui partener

4. tensiunea muschilor ce se opun flexiei (antagonisti, extensori).

Agonistii si antagonistii desemnează o miscare concretă, dar acŃiunea lor se poate

inversa în funcŃie de grupul muscular considerat. InteracŃiunea dintre agonisti si

antagonisti măreste precizia miscării. Prin contracŃia sinergistilor acŃiunea agonistilor

devine mai puternică. Sinergistii conferă si ei precizie miscării, prevenind apariŃia

miscărilor adiŃionale, secundare pe care agonistii au tendinŃa să le producă, simultan

cu acŃiunile lor principale

Fixatorii acŃionează involuntar si au rolul de a fixa acŃiunea agonistilor,

antagonistilor si sinergistilor. Fixarea nu se realizează continuu, pe întreaga cursă de

miscare a unui muschi, fixatorii având rol mai curând dinamic, ca si sinergistii. Desi

activitatea lor constituie circa 75 % din activitatea musculară zilnică normală, rolul

lor izometric este pentru perioade foarte scurte, deoarece ei se contactă izotonic,

alterând schemele de miscare în scopul desfăsurării gradate a acesteia

- muschi scheletici

-muschi ai viscerelor

Modul de fixare al muschilor – tendonul

Un muschi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremităŃi cu

ajutorul unui tendon. InserŃia sa se poate face pe os determinând proeminenŃe

osoase, dar si pe piele (muschi pielosi), pe membrane fibroase (membrana fibroasă

de la antebraŃ si gambă), pe porŃiuni îngrosate aponevrotic ale fasciilor de învelis

regionale, pe septuri intermusculare, pe alte tendoane (muschii lombricali).

Forma tendonului este variabilă în funcŃie de cea a corpului muscular, ea

putând îmbrăca diverse aspecte:

- de cordon cilindric sau turtit pentru muschii lungi

- de lamă lăŃită (aponevroză) pentru muschii laŃi (abdomen)

- de arcade tendinoase (formaŃiuni fibroase dispuse ca arcuri între două

inserŃii determinând un orificiu).

Structura tendonului este reprezentată de fibre de colagen;

Regiunea unde fibrele tendinoase se unesc cu cele musculare reprezintă o

structură specializată numită joncŃiune miotendinoasă.

Unele tendoane care străbat canale osteofibroase se învelesc în teci sinoviale

formate dintr-o foiŃă viscerală pe tendon si una parietală în canalul osteofibros,

delimitând o cavitate capilară în care se află un strat de lichid de alunecare.

La nivelul falangelor tecile sinoviale ale flexorilor sunt întărite la suprafaŃă de

o teacă fibroasă care se inseră pe os si împreună cu acesta formează un canal

osteofibros

Dintre cele două capete de fixare ale muschilor unul este convenŃional

considerat « origine » (proximal), iar celălalt « inserŃie terminală« (distal).

Cel mai frecvent unul dintre oase este considerat fix (« punct fix »), iar

celălalt os mobil (« punct mobil »).

Teoretic un muschi exercită tracŃiune asupra ambelor oase pe care se inseră,

deci are două capete mobile, iar efectul contractil este variabil astfel:

- dacă rezistenŃele la cele două capete sunt egale, muschiul se scurtează prin

ambele capete, cele două oase se apropie unul de altul

- dacă ambele capete sunt fixate, contracŃia va fi statică

- dacă rezistenŃele sunt inegale atunci capătul la care rezistenŃa este mai

mare devine fix, iar celălalt mobil.

Ex: fesierul mijlociu se întinde de la osul iliac la femur. Dacă iliacul este

considerat punct fix muschiul realizează abducŃia femurului. Această acŃiune este

considerată în lanŃ deschis. Frecvent se întâmplă însă si acŃiunea inversă: în

ortostatism femurul devine punct fix si iliacul punct mobil, bazinul realizând o

înclinare laterală faŃă de femur (lanŃ închis).

Anexele muschilor

Sunt formaŃiuni auxiliare cu rol de protecŃie si de usurare a funcŃiei

musculare.

1. Fasciile muschilor sunt formaŃiuni conjunctive ce învelesc un muschi

individual, un grup muscular sau totalitatea muschilor unui segment corporal.

Rol: - membrană de protecŃie (se opun deplasării muschilor în timpul

contracŃiei) ;

- suprafaŃă de inserŃie musculară îngrosându-se aponevrotic (fascia

gambieră în porŃiunea superioară si anterioară) ;

- alunecarea muschiului în contracŃie ;

- menŃinerea calibrului unor vene si favorizarea circulaŃiei venoase;

- în patologie delimitează colecŃiile purulente sau hemoragiile sau

permit propagarea lor într-o anumită direcŃie.

2. Retinaculele reprezintă îngrosări fibroase sub formă de panglică ale

fasciilor în scopul menŃinerii tendoanelor în locurile unde acestea îsi schimbă direcŃia

(gâtul mâinii si al piciorului). Transformă sanŃurile osoase în canale de conducere

osteotendinoase.

3. Bursele sinoviale sunt saci conjunctivi dezvoltaŃi la nivelul tendoanelor

sau al muschilor în locurile unde acestia sunt expusi unor presiuni (acolo unde

tendonul, muschiul sau pielea lunecă pe un plan dur subjacent).

Au un aspect neted, lucios, conŃinând o mică cantitate de lichid care îl face să

funcŃioneze ca « perne cu apă« cu rol în distribuŃia presiunilor. Pot fi subcutanate,

subfasciale, subtendinoase, submusculare. Secundar pot comunica cu o cavitate

articulară apropiată.

4. Trohleele musculare sunt inele fibroase complete sau incomplete prin

care trec anumite tendoane schimbându-si direcŃia (hipomohlion).

ConfiguraŃia internă a muschiului

În structura muschiului intră fibre musculare striate, Ńesut conjuctiv, vase,

nervi si formaŃiuni receptoare.

Cea mai mică grupare de fibre musculare (10-30) se numeste fascicul primar

iar Ńesutul conjunctiv care uneste aceste fibre musculare poartă numele de

endomisium; împreună cu el pătrund capilarele sI fibrele nervoase.

Mai multe fascicule primare sunt unite în fascicule secundare sI acestea în

fascicule terŃiare printr-un sistem de fibre conjunctive dispus după acelasi principiu

arhitectonic. Totalitatea Ńesutului conjunctiv dispus în jurul fasciculelor primare sI

secundare se numeste perimisium iar componenta care înveleste suprafaŃa întregului

muschi se numeste epimisium. Fascia de învelis a muschiului poate fi identică cu

perimisiumul extern sau poate fi o diferenŃiere independentă a acestuia când se

poate interpune si un Ńesut conjunctiv lax de alunecare (paramisium).

Microscopie musculară . Lungimea fibrelor musculare variază între 1-60

mm,iar grosimea între 10-100 micrometri (0.01-01 mm). Pentru comparaŃie

grosimea unui fir de păr uman este de aproximativ 50 micrometri. Fiecare muschi

este compus din mai multe fibre musculare, grupate în fascicule. Un fascicul conŃine

aproximativ 1000 de fibre, legate între ele prin Ńesut conjunctiv, ce înconjoară si

fasciculul.

Privită la microscopul electronic fiecare fibră musculară apare inclusă într-o

membrană cu structura lipoproteică. In interiorul fibrei 60-70% din volumul total

este ocupat de aparatul contractil al muschiului (miofibrilele). O miofibrilă are

lungimea egală cu cea a fibrei musculare si diametrul de 1 micron. Este alcătuită

dintr-o succesiune de discuri clare si întunecate, la mijlocul discului clar se

găseste membrana Z, iar la mijlocul discului întunecat banda H luminoasă.

Totalitatea structurilor cuprinse între două membrane Z succesive formează

un sarcomer, unitatea morfofuncŃională a muschiului striat. Discurile sunt

situate la acelasi nivel pentru toate miofibrilele fibrei musculare, de unde rezultă

aspectul striat al acesteia. La menŃinerea la acelasi nivel al discurilor contribuie

membrana Z care se prelungeste de la o miofibrilă la alta si se inseră pe faŃa internă

a sarcolemei (membrana fibrei musculare).

Huxley a arătat că fiecare miofibrilă este alcătuită din microfilamente de

miozină si actină. Miofilamentele de miozină sunt scurte si groase. Miofilamentele de

actina sunt mai subŃiri, mai lungi, mai numeroase. Ele se inseră cu un capăt pe

membrana Z iar celălalt alunecă printre miofilamentele de miozină. Prin alinierea

miofilamentelor muschiul se scurtează.

Sarcoplasma care înconjoară miofilamentele conŃine si alte structuri cu rol important

în contracŃie: mitocondriile, reticulul endoplasmatic, ribozomi liberi, incluziuni de

glicogen, grăsimi, mioglobină. Mitocondriile sunt organitele la nivelul cărora se

realizează procesele de oxidare din care rezultă energia ce se acumulează în

legăturile ATP-ului. Unele mitocondrii sunt situate imediat sub membrana celulară

pentru a avea acces la oxigenul ce ajunge la nivel celular.

In sarcoplasmă se mai găseste o reŃea de canalicule longitudinale sau

transversale prin membranele cărora se transmite influxul nervos de la sarcolemă la

miofibrile. Această reŃea înconjoară miofibrilele. Reticulul endoplasmatic are un rol

important în eliberarea si recaptarea calciului necesar pentru contracŃia si relaxarea

musculară. In interiorul său concentraŃia în ionii de calciu este de 10000 ori mai

mare decât la exterior.

Pigmentul rosu - mioglobina este cel care determină coloraŃia sarcoplasmei.

În unele fibre musculare mioglobina este abundentă si de aceea se numesc fibre

musculare rosii, iar în altele este în cantitate mică, aceste fibre fiind denumite

fibre musculare albe. La animale si păsări aceste fibre sunt foarte bine

diferenŃiate.

La om nu există muschi rosii si muschi albi, dar în formarea unui muschi participă

fibre mai sărace în sarcoplasmă (muschi flexori), iar în alŃii fibre mai bogate în

sarcoplasmă (muschii extensori). Dintre muschii scheletici, muschii gemeni si

sternocleidomastoidian conŃin multe fibre sărace în sarcoplasmă iar solearul conŃine

numeroase fibre musculare bogate în sarcoplasmă.

Fibrele musculare rosii fiind bogate în sarcoplasmă asigură condiŃii favorabile

contracŃiilor musculare prelungite, deoarece conŃin în cantităŃi mai mari atât

substanŃe energetice cât si mioglobină. Mioglobina este asemănătoare cu

hemoglobina din hematie si are rolul de a înmagazina oxigenul care este folosit de

muschi în condiŃii de hipoxie. Prin practicarea eforturilor de lungă durată se dezvoltă

fibrele musculare rosii care produc o contracŃie lentă, de lungă durată si obosesc

greu. În acest caz cantitatea de energie nu este mare dar trebuie generată continuu

o perioadă bună de timp. SoluŃia energetică optimă este cea a oxidării aerobe a

glucozei cu implicarea citocromilor. Eforturile dinamice, de scurtă durată, vor

dezvolta în principal fibrele albe care produc contracŃii rapide si obosesc repede.

Energia necesară unor astfel de contracŃii se obŃine prin metabolismul anaerob al

glucozei

Fibrele musculare rosii sunt deci responsabile de anduranŃă, în timp ce fibrele

albe sunt responsabile de viteză. Cercetăti recente au arătat că de fapt muschiul

uman conŃine cel puŃin trei tipuri de fibre : fibre lente, fibre rapide oxidative si fibre

rapide glicolitice.

Fibrele lente sunt mai numeroase în muschii rosii, energia necesară

contracŃiei este generată prin mecanisme aerobe, se contractă relativ lent si sunt

rezistente la oboseală.

Fibrele rapide glicolitice se găsesc predominant în muschii albi si generează

energie prin mecanisme anaerobe; contracŃia este rapidă si obosesc repede.

Fibrele rapide oxidative sunt intermediare celor două tipuri enunŃate; se

contractă rapid si au capacitatea mixtă aerobă si anaerobă. Într-o unitate motorie

toate fibrele sunt de acelasi tip.

InervaŃia muschiului. Un muschi este inervat de regulă de o singură

ramură nervoasă ce pătrunde împreună cu vasele la nivelul hilului neurovascular

Nervii muschilor sunt micsti conŃinând fibre motoare, senzitive si vegetative.

A. Fibrele motorii sunt cele mai bine reprezentate. Majoritatea lor aparŃin

categoriei A alfa cu origine în motoneuronii coarnelor anterioare ale măduvei sau

nucleii motori ai trunchiului cerebral. Fibrele sunt lungi, groase si realizează o placă

motoare (sinapsă neuromusculară) cu fibra musculară striată. O singură fibră

nervoasă se ramifică si inervează mai multe fibre musculare, constituind o unitate

motorie.

Numărul de fibre musculare aparŃinând unei unităŃi motorii constituie

coeficientul de inervaŃie. Pentru muschii de mare precizie (muschii extrinseci ai

globului ocular) unitatea motorie conŃine 3-15 fibre musculare în timp ce pentru

muschii cu acŃiune mai puŃin fină (m. gastrocnemian) numărul de fibre dintr-o

unitate motorie variază între sute până la peste 1000 de fibre musculare. Majoritatea

muschilor sunt compusi din 100 -700 unităŃi motorii.

Numărul de unităŃi motorii activate determină forŃa de contracŃie a

muschiului.

Fibrele motorii A gama constituie 30% din totalitatea fibrelor motoare sI au

origine în motoneuronii gama din coarnele anterioare medulare. Se termină printr-o

placă motorie la nivelul fibrelor intrafusale ale fusurilor neuromusculare. Nu fac parte

din unităŃile motorii dar pot iniŃia contracŃia musculară în mod indirect prin reflexul

de întindere (stretching) sI intervin în reglarea tonusului muscular.

B. Fibrele senzitive îsi au originea în ganglionii senzitivi (spinali si cranieni).

La nivelul muschiului se termină în organe receptoare speciale (fus neuromuscular)

sau sub forme mai simple la nivelul fibrelor musculare, tendon, perimisium. Acesti

receptori asigură împreună cu fibrele senzitive sensibilitatea propioceptivă

reacŃionând la variaŃiile de presiune si tensiune care iau nastere în timpul contracŃiei

musculare în muschi, tendoane si anexele lor.

Fiecare muschi conŃine un număr variabil de fusuri neuromusculare,

dependent de gradul de automatism al muschiului.

Conexiunile corn anterior medular - muschi formează un sistem funcŃional

foarte bine autoreglat, în cadrul căruia « bucla gama » este cea mai bine

cunoscută. Ea este formată din motoneuronul gama - axonul său -fibra

musculară intrafusală-terminaŃii senzitive primare (spiralate) -fibre

senzitive -protoneuronul senzitiv spinal - motoneuronul alfa tonic.

Motoneuronii gama primesc în permanenŃă impulsuri de la centrii superiori

care le modulează starea de excitabilitate, stare pe care o retransmit motoneuronului

alfa. Orice semnal trimis de la centrii supraspinali către motoneuronul alfa excită

simultan si motoneuronul gama ceea ce va determina contracŃia fibrelor musculare

extra si intrafusale. De altfel, datorită faptului că au un prag de excitabilitate redus

motoneuronii gama sunt în permanenŃă susceptibili să primească impulsuri de la toŃi

centrii.

Rolul principal al buclei gama este de a menŃine tonusul muscular deoarece

influxul pornit de la motoneuronul gama determină o stare de contracŃie a fibrelor

intrafusale cu întinderea zonei centrale a fusului, stimularea terminaŃiilor nervoase

primare si transmiterea impulsului prin fibrele senzitive la motoneuronul alfa medular

având ca efect contracŃia fibrelor extrafusale si deci cresterea tonusului muscular.

Există si un mecanism inhibitor de autofrânare, descris de Renshaw care

reglează nivelul de descărcare a motoneuronului alfa; acest mecanism nu este

influenŃat de centrii supraspinali si nici de bucla gama.

Bucla gama pregăteste deci si ajustează mereu starea de tonus muscular

necesar miscărilor active.

Tonicitatea este o proprietate fundamentală a muschiului cu inervaŃie

păstrată. Reprezintă o contracŃie tetanică slabă realizată printr-un reflex

proprioceptiv segmentar cu activarea unui număr mic de unităŃi motorii. Se disting

mai multe tipuri, si anume:

- tonus muscular de repaus cu rol în menŃinerea segmentelor osoase unite

prin articulaŃii în poziŃie

- tonus muscular de postură sau de atitudine cu rol în menŃinerea poziŃiei

corpului, opunându-se gravitaŃiei (muschii cefei si ai sanŃurilor vertebrale si muschii

abdominali în menŃinerea poziŃiei ortostatice)

- tonus muscular de susŃinere cu rol în contracŃiile statice si de forŃă.

Tonusul muscular este menŃinut pe seama fibrelor musculare rosii - lente.

Copilul până la 7-8 ani are un tonus de repaus bun, dar cel de postură este redus. De

acea, la această vârstă copiii îsi schimbă des poziŃia sau se reazemă. După 9-10 ani

se dezvoltă tonusul de postură si cel de susŃinere. La pubertate (14-17 ani) tonusul

de susŃinere si de atitudine scad, ca apoi în adolescenŃă să se dezvolte complet.

Forme de contracŃie musculară

Muschiul poate antrena o miscare, dar nu este neapărat el cel care realizează

miscarea respectivă.

Ex: dreptul abdominal realizează flexia trunchiului (apropie sternul de pube).

În poziŃie clinostatică dreptul abdominal realizează această flexie si greutatea

trunchiului este forŃa care se opune miscării. Dar în poziŃie ortostatică nu dreptul

abdominal realizează flexia ci greutatea trunchiului (gravitaŃia). Trunchiul «cade«

spre anterior.

1. Când o miscare se realizează de către muschiul responsabil pentru

această miscare contracŃia se numeste concentrică. Se realizează apropierea

inserŃiilor musculare. (ex: flexia trunchiului din clinostatism reprezintă o contracŃie

concentrică a dreptului abdominal).

Există cazuri în care un muschi lucrează desi acŃiunea ce se desfăsoară nu

este a sa; rolul său este de a frâna acŃiunea respectivă. Fără acest rol de frenare

acŃiunea s-ar derula foarte rapid.

Reluând exemplul flexiei trunchiului, în poziŃie ortostatică flexia este realizată

de acŃiunea forŃei gravitaŃionale. Fără nici un fel de travaliu muscular această flexie

ar fi o »cădere » spre anterior.

Pentru o flexie lentă este necesară o contracŃie a muschilor extensori ai

trunchiului care frenează, încetinesc această flexie.

2. Când o miscare este efectuată de un muschi prin cedarea progresivă a

stării sale de contracŃie contracŃia acestui muschi se numeste contracŃie excentrică;

se produce îndepărtarea inserŃiilor musculare.

Există, de asemeni, cazuri când un muschi se contractă fără ca o miscare să

aibă loc.

Ex: flexia coapsei (contracŃia concentrică a flexorilor coapsei), apoi

menŃinerea coapsei în această poziŃie (contracŃia flexorilor pentru menŃinerea poziŃiei

fără existenŃa vreunei miscări).

3. Când o atitudine este fixată printr-o contracŃie musculară spunem că

această contracŃie este statică (izometrică). InserŃiile musculare nu se deplasează.

Aceste moduri diferite de contracŃie în realitate se combină frecvent în timpul

miscărilor.

Ex: plecând din poziŃia precedentă se efectuează extensia gambei; există

contracŃie statică a flexorilor coapsei + contracŃie concentrică a extensorilor gambei.

În afara contracŃiilor izometrice si izotonice se descriu si contracŃii

auxotonice care reprezintă de fapt cea mai frecventă formă de contracŃie musculară

întâlnită în activitatea sportivă.

Ele se realizează pe baza modificării lungimii atât a elementelor contractile,

cât si a celor elastice cu producerea unei scurtări limitate, concomitent cu o crestere

progresivă a tensiunii interne. În practica sportivă au loc atunci când forŃa musculară

învinge o forŃă externă în crestere (haltere, judo, lupte ).

a b

DirecŃia de miscare

Asa cum s-a arătat la începutul capitolului, sensul (direcŃia) unei miscări este

în funcŃie de asezarea muschiului faŃă de axele articulaŃiei. Planul miscării este

întotdeauna perpendicular pe axul miscării (axul biomecanic, axul articular).

În acelasi plan si în jurul aceluiasi ax se pot efectua întotdeauna două miscări

de sens opus pentru realizarea cărora există două grupe musculare (muschi)

deosebite.

În plan sagital, miscările se realizează în jurul unui ax transversal si sunt

flexia si extensia (pentru unele segmente se numesc ante si retroproiecŃie, ex:

miscările în plan sagital ale umărului). În plan frontal, miscările se realizează în jurul

unui ax sagital; pentru membre se numesc abducŃie si adducŃie, iar pentru trunchi si

gât miscări de înclinare laterală. Miscările corespunzătoare ale degetelor sunt

raportate la axul mâinii sI al piciorului.

În plan transversal, miscările se realizează în jurul unui ax longitudinal si se

numesc miscări de rotaŃie internă sau externă. PronaŃia si supinaŃia sunt miscări de

rotaŃie particulare care se petrec la nivelul antebraŃului sipiciorului.

CircumducŃia este o combinaŃie succesivă între mai multe miscări

fundamentale.

În gimnastică, denumirea miscărilor este puŃin diferită; astfel, circumducŃiei îi

corespund « rotările de trunchi », iar rotaŃiei denumirea de « răsuciri de trunchi ».

În afara celor trei perechi de miscări fundamentale principale mai există si

miscări speciale: dilatare - constricŃie; ridicare - coborâre; punere în tensiune.

Un singur muschi acŃionând la nivelul aceleasi articulaŃii care are mai multe

axe de miscare poate să aibă mai multe acŃiuni, câte una în raport cu fiecare ax

articular. Dintre acestea una este principală, iar celelalte sunt secundare. De

exemplu, adductorul lung este adductor, dar si flexor si rotator extern al coapsei.

Avantajele constau în economia de volum muscular si în posibilitatea de înlocuire a

unui muschi în leziuni, paralizie, oboseală prin muschii de rezervă.

Există muschi care în raport cu un anumit ax de miscare si fără să-si schimbe

poziŃia faŃă de acesta se descompun în porŃiuni funcŃionale diferite (în funcŃie de

asezarea faŃă de ax), cu toate că anatomic se prezintă ca o unitate. Totalitatea

fasciculelor alcătuind o porŃiune funcŃională deosebită, acŃionând în acelasi sens, se

numeste « unitate mecanică« . UnităŃile mecanice din cadrul unui muschi au

acŃiune opusă între ele. Descompunerea în unităŃi mecanice se întâlneste la muschii

voluminosi sau laŃi alcătuiŃi din porŃiuni cu orientare diferită. De exemplu, deltoidul în

raport cu axul transversal al articulaŃiei scapulo-humerale se descompune într-o

porŃiune posterioară (extensoare) si una anterioară (flexoare); gluteul mare în raport

cu axul sagital al articulaŃiei coxo-femurale este alcătuit dintr-o porŃiune superioară

(abductoare) si una inferioară (adductoare).

În cursul unei miscări un muschi îsi poate modifica asezarea faŃă de ax

(migrarea peste axul miscării) inversându-se acŃiunea lui.

Nu întotdeauna poziŃia anatomică utilizată ca punct de plecare al unei miscări

permite muschiului acŃiune optimă. De exemplu, gluteul mare ca extensor al coapsei

are eficacitate optimă din poziŃia de flexie a acesteia (« avântul » din săritura de pe

loc).

În realizarea miscărilor intervine hotărâtor si gravitaŃia. ForŃa de gravitaŃie se

aplică în centrul de greutate al segmentului respectiv. Poate acŃiona în acelasi sens

cu miscarea considerată sau în sens opus.

Muschii care la un moment dat trebuie să contrabalanseze forŃa gravitaŃiei

pentru menŃinerea unei poziŃii au acŃiune antigravitaŃională. În condiŃiile staŃiunii

verticale anumite grupe musculare realizează preponderent o acŃiune

antigravitaŃională (muschii profunzi ai spatelui, extensorii membrului inferior,

muschii plantei).

CURS 5

Introducere in studiul sistemului nervos: neuroni; sistem nervos

periferic; sistem nervos central; maduva spinarii nervi spinali, plexuri

nervoase.

Sistemul nervos prin componentele sale reprezintă suportul mecanismului

prin care toate formele de viaŃă reacŃionează la stimuli din mediul. înconjurător. În

plus sistemul nervos este cel care realizează controlul activităŃii celorlalte sisteme

ale corpului permiŃând cooperarea armonioasă dintre acestea.

Celulel tesutului nervos sunt reprezentate de neuroni si celule nevroglice.

NEURON. CELULE GLIALE

Neuronul este alcătuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, dendrite

foarte ramificate si un axon care este foarte lung, putând atinge aproape un metru.

Neuronii pot fi clasificaŃi după forma pericarionului (piramidali, stelaŃi, piriformi,

ovalari); după numărul prelungirilor (multipolari, bipolari, unipolari, pseudounipolari)

sau după funcŃie (senzitivi, motori, de asociaŃie, vegetativi). Din punct de vedere al

localizării neuronii pot fi centrali (în creier) sau periferici (corpul celular în măduvă,

trunchi cerebral, ganglioni, iar prelungirile în nervii periferici).

1. Corpul celular formează substanŃa cenusie din nevrax si ganglionii

somatici si vegetativi extranevraxiali. El este delimitat de o membrană lipoproteică,

neurilema, are citoplasmă (neuroplasmă), ce conŃine organite citoplasmatice si un

nucleu obisnuit, central, cu unul sau mai mulŃi nucleoli. Unele organite celulare

(mitocondrii, complexul Golgi, reticul endoplasmatic, lizozomi) sunt prezente si în

alte celule, iar altele sunt specifice neuronului - corpusculii Nissl si neurofibrilele.

Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt constituiŃi din mase dense de reticul

endoplasmatic rugos, la nivelul cărora au loc sintezele proteice neuronale.

Neurofibrilele apar ca o reŃea omogenă de fibre care traversează întreaga

neuroplasmă; au rol în transportul substanŃelor si de susŃinere.

2. Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul.

Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate conŃinând

neurofibrile si corpusculi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet

(aferent).

Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire unică, lungă (atinge

chiar 1 m), alcătuit din axoplasmă (continuarea neuroplasmei), în care se găsesc

neurofibrile, mitocondrii si lizozomi, si este delimitat de o membrană, axolema,

continuarea neurilemei.

Axonul se ramifică în porŃiunea terminală, ultimele ramificaŃii fiind butonate

(butoni terminali). Acestia conŃin, în afară de neurofibrile, numeroase mitocondrii,

precum si vezicule în care este stocată o substanŃă (mediator chimic). Axonii conduc

impulsul nervos centrifug (eferent).

Fibra axonică este acoperiă de mai multe teci:

- teaca Schwann este formată din celule gliale, care înconjură axonii. Între

două celule Schwann succesive se află strangulaŃii Ranvier (regiune nodală).

Majoritatea axonilor prezintă o teacă de mielină, secretată de celulele nevroglice

Schwann si depusă sub formă de lamele lipoproteice concentrice, albe, în jurul fibrei

axonice (axoni mielinizaŃi). Rolul tecii de mielină constă, atât în protecŃia si izolarea

fibrei nervoase de fibrele învecinate, cât si în asigurarea nutriŃiei axonului. Fibrele

vegetative postganglionare si unele din fibrele sistemului somatic au viteză lentă de

conducere si sunt amielinice, fiind înconjurate numai de celule Schwann, care au

elaborat o cantitate minimă de mielină;

- teaca Henle este o teacă continuă, care însoŃeste ramificaŃiile axonice până

la terminarea lor, constituită din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen si

reticulină, orientate într-o reŃea fină care acoperă celulele Schwann pe care le separă

de Ńesutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase. Această teacă conjunctivă are rol

nutritiv si de protecŃie.

Neuronul periferic motor se deosebeste de cel senzitiv atât din punct de

vedere funcŃional cât si morfologic.

Neuronul motor periferic.

Celulele neuronului motor periferic au formă stelată cu diametrul de 80 -100

microni, cu 5-8 prelungiri si poartă denumirea de celulă nervoasă multipolară. Astfel

de celule se găsesc în cornul anterior al măduvei spinării si în nucleii motori ai

trunchiului cerebral. TerminaŃia acestui neuron se face în muschiul striat sub forma

plăcii motorii.

Neuronul senzitiv periferic.

Corpul celular al acestor neuroni are formă sferică, cu diametrul de 150

microni. Prezintă o prelungire unică care după un traiect oarecare se divide în formă

de V (celule ganglionare bipolare sau pseudounipolare). Celulele nu se găsesc în

sistemul nervos central, ci în ganglionii spinali si în ganglionii senzitivi ai nervilor

cranieni.

Neuronii de asociaŃie sunt neuroni de mărime mică, în general multipolari,

cu prelungiri scurte, pe care îi găsim în toate formaŃiunile cenusii ale nevraxului.

Dendritele si axonii constituie căile de conducere intranevraxiale (de la

măduva spinării până la scoarŃa emisferelor cerebrale si invers) si nervi

extranevraxiali. Nivelele de organizare ale căilor nervoase aferente si eferente sunt

deci : fibra nervoasă, fasciculul de fibre nervoase, tractul nervos si nervul.

Fibra nervoasă este formată dintr-un axon sau o dendrită (protoneuronii din

ganglionul spinal) si cele trei teci periaxonale (peridendritice). Fibrele nervoase pot fi

centrale (localizate în sistemul nervos central) sau periferice; motorii, senzitive sau

vegetative; aferente sau eferente; mielinice cu sau fără teacă Schwann si amielinice

cu sau fără teacă Schwann.

Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii si

sunt celule metabolic active ce se pot divide. Au rol în susŃinere, fagocitoza resturilor

neuronale, sinteza mielinei, troficitate, făcând legătura dintre neuroni si capilare.

Intervin în reŃinerea unor substanŃe din sânge pentru a nu pătrunde în SNC (bariera

hematoencefalică), în refacerea defectelor în caz de leziune a substanŃei nervoase

(cicatrice glială).

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi împărŃit în:

-sistem nervos central (SNC) , cuprinzând encefalul si măduva spinării

-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatică (nervii spinali si

cranieni) si componenta vegetativă (SNV - simpatic si parasimpatic).

Din punct de vedere funcŃional sistemul nervos reprezintă o reŃea de neuroni

intercontectaŃi, asemănător cu structura unui computer, datorită faptului că ambele

prezintă un sistem de introducere a datelor, un sistem de procesare a acestora si un

sistem în care sunt afisate rezultatele obŃinute.

Alături de sistemul nervos periferic, sistemul nervos central completează

unitatea structurală si funcŃională a sistemului nervos în ansamblu, păstrând legătura

cu organele periferice prin intermediul arcurilor reflexe.

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC. NERVUL

Legătura dintre SNC si restul Ńesuturilor si organelor se face prin sistemul

nervos periferic. Această legătură este asigurată de nervi care sunt cordoane albe,

suple, rezistente la tracŃiune, al căror calibru variază de la origine până la

terminaŃiile lor ca urmare a desprinderii de ramuri sau ramificaŃii colaterale. Nervii

(cranieni sau spinali) leagă sistemul cerebrospinal de organe si invers în funcŃie de

polarizarea influxului nervos. După organele pe care le inervează descriem: nervi

cutanaŃi, articulari, vasculari, ramuri musculare, glandulare si mucoase.

Structura nervului.

Nervul este înconjurat de o teacă de Ńesut conjunctiv numită epinerv. Septuri

conjunctive pornite din epinerv izolează în interiorul nervului fascicule de fibre

nervoase. Tesutul conjunctiv care înconjoară fasciculele formează perinervul.

SuprafaŃa internă a perinervului este netedă si alcătuită dintr-un strat de celule

mezoteliale aplatizate. Unele ramuri nervoase foarte mici pot fi alcătuite dintr-un

singur fascicul. Fiecare fibră nervoasă este înconjurată de o teacă de Ńesut conjunctiv

numită endonerv. |esutul conjunctiv din alcătuirea nervului îi asigură structura de

rezistenŃă si conŃine elementele vasculare.

Fibrele nervoase pot fi clasificate după structurile pe care le inervează

(funcŃie).

Fibra nervoasă care stimulează muschiul scheletic se numeste fibră

motoare (eferentă); fibra nervoasă care transmite influxuri de la o terminaŃie

senzitivă se numeste fibră senzitivă (aferentă). Fibrele care activează glandele

si muschii netezi sunt considerate tot fibre motoare, desi ele ar trebui denumite

fibre efectoare viscerale.

Nervii spinali si cranieni conŃin patru tipuri de fibre nervoase: aferente

somatice, aferente viscerale, eferente somatice si eferente viscerale.

Din sistemul nervos central pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni (spinali)

care îsi au originea în măduva spinării si 12 perechi de nervi cranieni care îsi au

originea în encefal. Separat de aceste perechi de nervi somatici există si nervi

vegetativi conŃinând fibre viscero-senzitive si viscero-motoare.

Fibrele motoare somatice sunt învelite cu o teacă de mielină, pe când fibrele

vegetative nu au mielină (amielinice); între fibrele senzitive somatice si cele

vegetative este greu de făcut o diferenŃă morfologică.

ToŃi nervii somatici si vegetativi au o origine aparentă si una reală.

Prin origine aparentă se înŃelege locul de pătrundere (nervi senzitivi) sau de

iesire (nervi motori) din SNC.

Prin origine reală se înŃelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fibrele

care dau nastere la nervi. Astfel, pentru nervii motori originea reală se află în

neuronii din coarnele ventrale ale măduvei spinării sau neuronii din nucleii motori ai

trunchiului cerebral. Pentru nervii senzitivi originea reală este în ganglionii spinali în

cazul nervilor rahidieni si în ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni.

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Encefalul si măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central sau nevraxul,

denumit astfel pentru că se găseste în axa centrală a corpului, legat prin cei 12

nervi cranieni si 31 nervi spinali, de restul corpului.

Definirea sistemului nervos a Ńinut seama de cele două roluri pe care acesta le

are: posibilitatea de a reacŃiona la stimuli externi - componentă care reprezintă

SISTEMUL NERVOS SOMATIC; si componenta ce guvernează activitatea celorlalte

organe si anume SISTEMUL NERVOS VISCERA L (VEGETATIV).

Sistemul nervos somatic reprezinta legătura dintre recepŃie, transmitere si

efect prezent la nivelul aparatului locomotor. Structural sistemul nervos somatic are

la bază arcul reflex somatic cu o componentă aferentă si o componentă eferentă.

Aceste structuri reprezintă elementele ce aparŃin sensibilităŃii exteroceptive si

proprioceptive, aflata în legătură cu modificările musculare necesare în permanenta

în producerea unei miscări, chiar dacă aceasta este extrem de simplă

Sistemul nervos visceral sau splahnic. este porŃiunea ce controlează

activitatea organelor interne, a vaselor de sânge si are ca si cel somatic, o

componentă aferentă si una eferentă.

Cele două sisteme sunt, prin activităŃile lor, componentele de bază ale vieŃii

constiente.

MADUVA SPINARII. NERVUL SPINAL. PLEXURI NERVOASE. ARCUL REFLEX.

TIPURI DE REFLEXE

Măduva spinării reprezintă primul etaj al nevraxului. Este adăpostită în canalul

vertebral, se întinde de la prima vertebră cervicală -atlasul- până la a doua vertebră

lombară. Superior se continuă cu encefalul iar inferior se continuă cu filum terminale

până la nivelul coccisului.

Configuratie externa. Măduva spinării are forma unui cilindru turtit anteroposterior,

care prezintă la nivel cervical si lombar două umflături denumite

intumescenŃe. Acestea corespud fixării marilor nervi care asigura inervaŃia

membrului superior, respectiv membrului inferior. Prezinta feŃe anterioare,

posterioare si laterale, brăzdate de fisuri sau sanŃuri. Pe faŃa anterioară se găseste

fisura mediană anterioară, iar pe faŃa posterioară se află sanŃul median posterior.

Între feŃele anterioară, posterioară si feŃele laterale se găsesc sanŃurile

antero-laterale respectiv postero-laterale. SaŃurile postero-laterale reprezintă locul

patrunderii rădăcinii posterioare a nervului spinal, si delimitează cu sanŃul posterior,

în substanŃa albă a măduvei, cordonul alb posterior, care la rândul său este

subimpartit în regiunea cervicală în două fascicule -gracilis si cuneat ( GOLL si

BURDACH).

SanŃul antero-lateral este reprezentat de locul cel mai lateral prin care ies

rădăcinile anterioare ale nervilor spinali, pentru că acestea ies sub forma unor

fascicule -mănunchiuri. PorŃiunea cuprinsă între acest reper si fisura mediană

anterioară reprezintă cordonul alb anterior. Între cordonul alb anterior si cordonul alb

posterior se află cordonul alb lateral.

Configuratie interna. Structura internă a măduvei spinării este reprezentată

de substanŃa albă si substanŃă cenusie, în ambele aflându-se o reŃea de celule gliale.

· A. SubstanŃa cenusie - se găseste în interior sub forma unei coloane, care pe

secŃiune transversală are aspectul literei H. Este împărŃită în cornul anterior,

posterior si lateral. Structural substanŃa cenusie este formată din celule

nervoase, celule gliale si fibre nervoase.

Cornul anterior prezintă neuroni motori, care primesc multiple impulsuri

nervoase de la nivel cortical, pe care le transmit efectorilor , realizându-se controlul

idiomotor asupra musculaturii. Aceleasi celule sunt integrate într-o serie de reflexe,

atunci când sunt puse în legătură cu celulele cornului posterior, asigurând totodată si

tonusul muscular. Iesiea de sub controlul celulelor corticale determină degenerarea

musculară cu atrofie musculară. (neuroni somatomotori alfa si gama)

Cornul lateral cuprinde neuroni vegetativi de la nivel toracal la primul

segment lombar si reaparitie la segmentele II,III,IV sacrale. În regiunea cervicală

axonii acestor neuroni ies prin rădăcinile anterioare ale nervului spinal si se opresc în

lanŃul ganglionar simpatic distribuindu-se glandelor si cordului. În porŃiunea sacrală

alcătuiesc nervii splahnici formând parasimpaticul sacral.

Cornul posterior este format din celule de dimensiuni mijlocii si axonii lor trec

în partea periferică a cordonului lateral si apoi urcă formând fascicule în substanŃa

albă. Neuronii cornului posterior sunt neuroni senzitivi care primesc impulsuri

nervoase de la receptorii periferici prin rădăcina posterioară a nervului spinal

(somatosenzitivi)

Celule radiculare anterioare ⇒ axonul ⇒ rădăcinile anterioare ale nervului

spinal

Celule radiculare posterioare ⇒ axonul ⇒ rădăcinile posterioare ale nervului

spinal

B. SubstanŃa albă- se găseste în jurul substanŃei cenusii, si este formată din

fibre nervoase mielinice, organizate sub forma de cordoane: anterior, lateral si

posterior. Fasciculele componente ale acestor cordoane au traiect transversal,

formând fibrele comisurale; traiect ascendent sau descendent; traiect cuprins între

diferite segmente ale măduvei spinării - fibre intersegmentare sau de asociaŃie.

a) Cordonul anterior- este format din :

- fascicule descendente, ce îsi au originea în celulele motorii ale emisferei cerebrale,

care trec pe măsură ce coboară, la nivelul comisurii albe, pe partea opusă,

terminându-se în neuronii motori din cornul anterior opus emisferei din care au

originea fibrele. Aceste fascicule se numesc fascicule cerebro-spinale anterioare

(piramidale directe). Al doilea fascicul descendent cu originea în nuclei vestibulari,

dar cu traiect prin corodonul anterior este fasciculul vestibulo-spinal ; serveste

controlul echilibrului.

- fascicule ascendente reprezentate de fasciculele spinotalamice anterioare, care

deservesc sensibilitatea tactilă grosieră; au origine în neuronii cornului posterior,

axonii acestor neuroni urcă apoi două sau trei segmente medulare prin cordonul

posterior, traversează comisura albă anterioară si trec în cordonul anterior de partea

opusă.

b) Cordonul lateral- conŃine fibre motorii care aparŃin motilităŃii voluntare si

involuntare.

Fascicule descendente :

- Tracturile cerebrospinale laterale sau piramidal încrucisat au originea în

emisfera cerebrală, iar la nivelul bulbului trec în cordonul lateral opus emisferei de la

care au plecat, coborând apoi prin cordonul lateral medular si se termină în

substanŃa cenusie a cornului anterior.

- Tracturile rubro-spinale- au origine în nucleul rosu din mezencefal, traiect

descendent prin cordonul lateral si fac sinapsă cu neuronii motori din cornul anterior.

Astfel acesti neuroni se află sub controlul cerebelului si a nucleilor bazali, primul

intervenind în controlul sinergic iar nuclei bazali în realizarea cordonării.

- Tracturile tecto-spinal are originea în coliculii cvadrigemeni superiori de

partea opusă si se termină în cornul anterior. Participă la realizarea reflexelor

vizuale.

- Tracturile olivo-spinale se mai numesc tracturi bulbo-spinale, cu originea în

apropierea nucleului olivar din bulb. Rolul lor nu este încă bine precizat.

Fascicule ascendente :

- Tracturile spinocerebeloase anterioare pornesc din cornul posterior al

măduvei lombare si au traiect ascendent prin cordonul lateral, ajungând la nivelul

punŃii, apoi prin pedunculuii cerebelosi superiori la cerebel.

- Tracturile spinocerebeloase posterioare se numesc astfel pentru că se află

în porŃiunea posterioară a cordonului posterior. Are originea în neuronii din cornul

posterior al măduvei lombare si are traiect ascendent ajungând la cerebel prin

intermediul pedunculilor cerebelosi inferiori.

Tracturile spinocerebeloase reprezintă o legătură importantă între măduva

spinării si cerebel, prin care se asigură aferenŃele prin care se realizează tonusul

muscular si controlul sinergic în miscările voluntare.

- Tracturile spinotalamice laterale sunt formate din axonii neuronilor din

coarnele posterioare, care trec în cordonul lateral opus si au traseu ascendent

ajungând la cortexul cerebral după ce fac sinapsă în talamus.

În afara acestor tracturi ascendente în cordonul lateral mai există tracturile

spino-tectale care se opresc în mezencefal la nivelul coliculilor cvadrigemeni

superiori, participând la realizarea reflexelor spino-vizuale, care asigură miscarea

capului si ochilor în direcŃia stimulului; tracturile postero-laterale de importanŃă

minimă în transmiterea sensibilităŃii dureroase si termice; tracturile

intersegmentare care fac legătura dintre diferite segmente ale măduvei spinării,

considerate din punct de vedere funcŃional ca o cale accesorie de transmitere a

sensibilităŃii exteroceptive cu posibilitatea utilizarii în recuperarea sensibilităŃii.

c)Cordonul posterior este format din tracturi ascendente care deservesc

sensibilitatea si tracturi descendente care apar sub forma unor fascicule scurte

intersegmentare.

Fasciculele ascendente

Sunt reprezentate de fasciculele Goll si Burdach despărŃite de septul

intermediar posterior.

Fibrele care intră în alcătuirea fasciculului Goll provin din rădăcinile

posterioare ale nervilor spinali din segmentele lombare, sacrale si coccigiene, care

intră în măduvă prin sanŃul postero-lateral si apoi au traseu ascendent prin cordonul

posterior al măduvei.

Fasciculul Burdach are fibre cu originea în segmentele toracale superioare si

cervicale, ale nervilor spinali-rădăcinile posterioare ale acestora, si apoi urcă prin

cordonul posterior medular.

Ambele fascicule se opresc în nuclei bulbari Goll si Burdach, si conduc sensibilitatea

tactilă epicritică si sensibilitatea proprioceptivă constientă.

Fasciculele descendente

Desi mai puŃin cunoscute, în cordonul posterior al măduvei spinării există

fascicule descendente care conŃin fibre situate la diverse nivele, apar pe nivele scurte

sub forma unor fascicule scurte care alcătuiesc tracturi în regiunea toracală.

NERVUL SPINAL

Cele 31 de perechi de nervi spinali (rahidieni) au o dispoziŃie metamerică,

fiind situaŃi de o parte si de alta a măduvei spinării si distribuindu-se teritoriilor

somatice succesive corespunzătoare metameric.

Se împart în 8 perechi cervicale, 12 perechi toracale, 5 perechi lombare, 5

perechi sacrate si o pereche coccigiană.

Metamerul reprezintă un segment (imaginar) al corpului în care se găseste

un centru nervos (din măduva spinării) de unde pornesc de fiecare parte o rădăcină

ventrală (motorie) si o rădăcină dorsală (senzitivă) pe traseul căreia se găseste

ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leagă între ele, de fiecare parte a

măduvei, o porŃiune de tegument (DERMATOM), părŃi ale muschiului (MIOTOM),

elemente osteoarticulare (SCLEROTOM), elemente vasculare (ANGIOTOM) sI

elemente viscerale (VISCEROTOM).

Dermatomul este regiunea tegumentului inervată de fibre senzitive de la o

singură rădăcină dorsală.

Să ne reamintim schema arcului nervos reflex medular. O excitaŃie la

suprafaŃa corpului este transformată în influx nervos si ajunge prin intermediul

fibrelor senzitive (dendritele neuronului din ganglionul spinal) în ganglionii spinali si,

de aici, prin rădăcina posterioară a nervului rahidian (axonii aceluiasi neuron), merge

direct sau prin neuronii intercalari la neuronii motori din cornul anterior. Pe cale

axonilor neuronilor motori radiculari prin intermediul rădăcinilor anterioare si

ramurilor nervilor spinali se va produce contracŃia musculară.

Arcul reflex medular stă deci la baza organizării reflexe transversale

(metamerice) descrise anterior. Se explică astfel de ce o stimulare cutanată,

musculară, osteoarticulară, vasculară sau viscerală va determina apariŃia unui semn

sau va avea un efect terapeutic la nivelul oricărui element al acestui metamer prin

circuite nervoase spino-spinale, spino-autonome sau autonomo-spinale.

Există, de asemeni, si o organizare longitudinală prin legături intermetamerice

care cuprind colateralele fibrelor radiculare aferente, trunchiurile simpatice vertebrolaterale

si o reŃea de interneuroni nevraxici foarte bogată.

Fie că este vorba de un semn, fie despre o stimulare există întotdeauna

decalaje între originea si terminarea arcului reflex.

Revenind la nervul spinal, reamintiŃi-vă componentele acestuia: rădăcini,

trunchi si ramuri terminale.

Rădăcina anterioară este motorie si este formată din 3 tipuri de fibre eferente:

- fibre mielinice groase care reprezintă axonii motoneuronilor alfa

- fibre mielinice mijlocii care sunt axonii motoneuronilor gama

- fibre mielinice subŃiri reprezentate de fibrele vegetative preganglionare cu

origine în coarnele intermediare.

Rădăcina posterioară este senzitivă, prezintă pe traiectul ei ganglionul

spinal si este formată din fibre aferente mielinice si amielinice

Ea asigură în cea mai mare parte sensibilitatea tegumentului (teritoriul cutanat

superficial), iar un grup profund mai mic se distribuie viscerelor (teritoriul profund

visceral). Aceasta explică fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri, etc.) care

acompaniază diferitele afecŃiuni viscerale, faptul datorându-se conexiunilor centrale

care există între nervii senzitivi cutanaŃi sI cei viscerali. Datorită acestui fapt

topografia zonelor hiperalgice poate servi pe de o parte pentru a aprecia semnele

obiective ale unei afecŃiuni viscerale în clinică, iar pe de altă parte la localizarea în

măduvă a segmentelor sensibilităŃii viscerale.

Prin unirea celor două rădăcini se formează trunchiul nervului spinal, nivel

de la care nervul spinal reprezintă un nerv mixt (fibre motorii, senzitive si vegetative,

preganglionare si postganglionare). Imediat după iesirea lui din foramenul de

conjugare se desprinde o ramură recurentă (ramura spinovertebrală Luschka) care

repătrunde în canal. Trunchiul se desface apoi în două ramuri terminale, de asemeni

mixte - ramura anterioară si posterioară; emite si ramuri comunicante si

meningeale.

Ramurile posterioare (dorsale) îsi păstrează dispoziŃia segmentară si se

distribuie muschilor posteriori ai capului si gâtului, muschilor autohtoni ai sanŃurilor

vertebrale din regiunea toracală, lombară, sacrală. Asigură sensibilitatea regiunii

dorsale a trunchiului pe un câmp median de la vertex la coccige. Aceste ramuri nu se

anastomozează pentru a forma plexuri, cu excepŃia nervului suboccipital si a unor

ramuri ale lui C2 si C3 ce realizează plexul cervical posterior (Cruveilhier).

Ramurile anterioare (ventrale), cu excepŃia celor din regiunea toracală,

formează plexuri nervoase. ConsecinŃa acestei distribuŃii constă în faptul că diferite

formaŃiuni (muschi, oase, articulaŃii, viscere) sunt inervate în acelasi timp de ramuri

provenind din mai mulŃi nervi spinali. Se pare că aceasta ar fi consecinŃa unor

schimbări de poziŃie ce se petrec în diferite regiuni si organe în timpul dezvoltării.

Ramurile anterioare se distribuie la muschii si tegumentul regiunilor antero-laterale

ale gâtului, trunchiului si extremităŃilor. Se delimitează astfel 5 plexuri:

- plexul cervical, format din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali

(C1-C4)

- plexul brahial, alcătuit din ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi cervicali

(C5-C8) si ale primului toracal (T1)

- plexul lombar, constituit din ramurile anterioare ale primilor 4 nervi lombari

(L1-L4) si filete nervoase din T12

- plexul sacrat format din ramurile anterioare ale celui de-al cincilea lombar

(L5) si a primilor 4 nervi sacraŃi (S1-S4)

- plexul coccigian la formarea căruia participă prin ramurile lor anterioare

ultimii 2 nervi sacraŃi (S3-S4) si nervul coccigian.

Ramurile anterioare ale nervilor toracali (cu excepŃia primului) nu formează

plexuri

1. PLEXUL CERVICAL (plexus cervicalis)

Se formează prin unirea ramurilor anterioare C1-C4. Cu excepŃia primului,

care dă numai un ram descendent, nervii cervicali se divid în două ramuri

(superioară si inferioară) ce se anastomozează între ele formând trei anse

prevertebrale din care vor pleca diverse ramuri.

Plexul este situat profund înapoia marginii posterioare a muschiului

sternocleidomastoidian. El dă ramuri anastomotice la hipoglos, vag, facial si

ganglionii cervicali simpatici superior si mijlociu.

Ramurile plexului sunt: - superficiale, cutanate

- profunde, motorii.

Ramurile superficiale asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate ale gâtului.

Includ: - nervul transvers al gâtului pentru regiunea antero-laterală a gâtului

-nervul auricular mare pentru regiunea parotidiană, mastoidiană si

partea posterioară a pavilionului urechii

- nervul occipital mic pentru regiunea cefei

- nervii supraclaviculari pentru regiunea supraclaviculară.

Aceste ramuri se reunesc la 1/2 a marginii posterioare a

sternocleidomastoidianului (punctul nervos al gâtului al lui Erb) si de aici diverg spre

teritoriile cutanate respective.

Ramurile profunde inervează următorii muschi:

- muschiul drept lateral si micul drept anterior

- muschiul marele drept anterior si lung al gâtului

- muschiul ridicător al scapulei, muschii romboizi

- contribuie la inervaŃia muschilor sternocleidomastoidian si trapez

- muschiul diafragma prin nervul frenic (C3-C4).

2.PLEXUL BRAHIAL (plexus brachialis)

Este constituit din ramurile anterioare C5-C8 sI T1.

C5-C6 se reunesc pentru a forma trunchiul primar superior (truncus

superior).

C8-T1 formează trunchiul primar inferior (truncus inferior).

C7 formează trunchiul mijlociu (truncus medius).

Fiecare trunchi primar se divide într-un ram anterior si unul posterior;

ramurile anterioare ale trunchiurilor superior si mijlociu se unesc formând fasciculul

lateral având ca ramuri terminale nervul musculocutanat si nervul median

(rădăcina laterală).

Ramurile anterioare ale trunchiului inferior formează fasciculul medial cu

ramuri terminale nervul ulnar, nervul median (rădăcina medială), nervul cutanat

brahial medial si cutanat antebrahial medial.

Toate ramurile posterioare se unesc pentru a forma fasciculul posterior cu

ramuri terminale nervul axilar si nervul radial.

Plexul are raporturi importante cu muschii scaleni, artera subclavie; îl regăsim

în regiunea supraclaviculară (trunchiurile primare), subclaviculară (fasciculele) si

axilară (nervii).

El poate fi lezat printr-un traumatism sau comprimat de un calus osos, de un

bloc fibros cicatriceal, de o tumoră, hematom. De asemeni, poate fi elongat printr-o

tracŃiune brutală efectuată pe membrul superior.

Ramurile plexului brahial pot fi grupate în ramuri colaterale si

terminale.

Ramurile colaterale se distribuie la muschii scaleni si majoritatea muschilor centurii

scapulare dupa cum urmeaza:

- nervul subclavicular pentru muschii subclavicular.

- nervii pectorali pentru muschiul pectoral mare si muschiul pectoral mic.

- nervul subscapular pentru muschiul subscapular si rotund mare.

- nervul toracal lung pentru muschiul dintat mare.

- nervul dorsal al scapulei pentru muschii romboizi.

- nervul suprascapular pentru muschii supra si infraspinos.

Ramurile terminale se distribuie musculaturii membrului superior, fiind reprezentate

de nervul musculocutanat, median, ulnar (cubital), cutan antebrahial, cutan brahial,

radial, axilar.

3. PLEXUL LOMBAR (plexus lumbalis)

Este constituit prin unirea ramurilor L1-L3 cu participarea unor filete nervoase

din T12 si L4.

Este situat în partea posterioară a muschiului psoas mare, înaintea apofizelor

transverse lombare, deci poate fi afectat în fracturi ale rahisului, plăgi penetrante.

Dă ramuri colaterale si terminale care la rândul lor sunt scurte si lungi.

Ramurile colaterale sunt reprezentate de nervul iliohipogastric, ilioinghinal,

femurocutan, genitofemural cu teritoriu motor reprezentat de muschii abdomenului si

senzitiv de tegumentele fesei, regiune pubiana si coapsa (antero-lateral). Ramurile

terminale sunt nervul obturator si nervul femural cu teritoriu motor muschii coapsei

si senzitiv tegumentele coapsei si gambei (antero-medial).

4. PLEXUL SACRAL (plexus sacralis)

Este constituit prin fuziunea trunchiului lombosacrat (L4-L5) cu primele trei

rădăcini sacrate. În plus, mai primeste un ram de la S4 ce se anastomozează cu S5.

Unii autori împart plexul în două părŃi: plexul sacral propriu-zis (plexus

ischiadicus) ce cuprinde nervii ce se distribuie membrului inferior si bazinului si

plexul rusinos (S2, S3, S4 -plexus pudendohaemorhoidalis) din care pornesc nervii

ce merg la perineu, organele genitale externe si viscerele pelvine unde se

anastomozează cu plexul hipogastric.

Prezintă ramuri colaterale si un ram terminal (nervul ischiadic sau sciatic

mare). Ramurile colaterale includ nervi pentru muschiul sfincter ani si levator ani,

muschii bazinului, gluteal superior si inferior, nervul cutan posterior al coapsei.

Nervul sciatic mare se divide in 2 ramuri terminale: nervul tibial (sciatic

popliteu intern) si nervul fibular comun (sciatic popliteu extern).

CURS 6

Trunchiul cerebral. Nervi cranieni.

Trunchiul cerebral primeste si integrează semnalele de la nivelul măduvei

spinării si trimite semnale spre cerebel si talamus.Se găseste la intersecŃia

semnalelor de la măduvă, cortex si cerebel. Intervine în realizarea reflexelor capului,

ochilor si trunchului.

Trunchiul cerebral este o unitate morfofuncŃională alcătuită din trei

componente: bulb, punte si mezencefal. FaŃa posterioară a trunchiului este acoperită

de cerebel, de care este legat prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi. Toate

aceste componente împreună cu cerebelul formează creierul posterior sau

rombencefalul.

A. Măduva preungită ( măduva oblongata-bulbul rahidian)

ConŃine nuclei care primesc semnale de la tracturile medulare, integrează

informaŃiile si trimite rezultate spre cerebel, talamus. AlŃi nuclei reprezinta centrii

care controlează diferite funcŃii-cardiacă, respiratorie.

Bulbul prelungeste măduva spinării întinzându-se de prima vertebră cervicală

la punte. Limita dintre bulb si măduva spinării este decusaŃia piramidală. Are o

lungime medie de 28-30cm, prezentand o faŃă anterolaterală si o faŃă posterioară.

La nivelul faŃei anterolaterale se descriu elemente topografice care reprezintă

o continuare a celor de la nivelul măduvei. Median se află fisura mediană anterioară,

iar lateral sanŃurile antero-laterale. Acestea delimitează cu fisura mediană

anterioară cordoanele anterioare ce prezintă în partea superioară piramidele bulbare

prin care trec tracturile descendente -piramidale, ce se încrucisează la acest nivel.

Lateral de sanŃurile antero-laterale, mai exact între acestea si sanŃurile

postero-laterale se găseste regiunea laterală a bulbului importantă prin prezenŃa

olivelor bulbare care conŃin nucleul olivar. De asemenea la acest nivel se continuă

cordoanele laterale medulare.

FaŃa posterioară

La acest nivel se continuă sanŃul median posterior si sanŃurile posterolaterale,

de la nivel măduvei spinării, între care se formează tracturile Goll si

Burdach. Cordoanele posterioare medulare continuate la nivelul bulbului se

depărtează formând pedunculii cerebelosi inferiori prin care trec tracturile

spinocerebeloase, vestibulocerebeloase si cerebelovestibulare.

Structura internă a bulbului rahidian

Ca si măduva spinării , bulbul are în structura sa substanŃă alba si substanŃă

cenusie.

SubstanŃa albă- este organizată sub formă de cordoane, delimitate asa cum am

prezentat anterior, reprezentând o continuare a celor de la măduvă, si alcătuite din

tracturi ascendente si descendente.

Tracturile ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll si Burdach, care continuă

tracturile Goll si Burdach de la nivelul măduvei spinării. Se găsesc în cordonul

posterior.

Tracturilor Goll si Burdach li se adaugă tracturile spinotalamice si spinocerebeloase

care au traseu prin cordoanele anterioare si laterale, fără a se opri în bulb, în drumul

lor spre talamus.

Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu origine la

nivelul cortexului cerebral. Ele au trseu prin bulb fără a se opri la acest nivel cu

excepŃia celor încrucisate care la nivelul decusaŃiei piramidale trec în partea opusă.

Tot traseu descendent au si tracturile ce aparŃin sistemului moto extrapiramidal, cu

originea în nuclei trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal, tectospinal,

vestibulospinal, dar si fibrele care fac legătura între nuclei hipotalamici si nucleul

dorsal al vagului , din bulb.

SubstanŃa cenusie – păstrează oarecum asezarea la interior, dar nu este

compactă datorită fragmentării de către tracturile care urcă si coboară, astfel că

apare sub forma unor nuclei, care se împart în:

· nuclei somatomotori - echivalenŃi ai neuronilor din coarnele anterioare si

origine a fibrelor motorii din structura nervilor cranieni.

· nuclei somatosenzitivi - echivalenŃi ai neuronilor din coarnele posterioare, si

staŃie pe traseul căilor sensitive care transmit sensibilitatea generală a capului

· nuclei visceromotori si viscerosenzitivi - echivalenŃi ai neuronilor vegetative

din coarnele laterale, reprezintă originea fibrelor visceromotorii din

componenŃa nervilor cranieni, sau sunt staŃii pe traseul fibrelor

viscerosenzitive ale nervilor cranieni.

· nuclei proprii gracilis si cuneat - care conŃin al doilea neuron al tracturilor Goll

si Burdach. Nucleul olivar reprezintă originea tracturilor olivocerebeloase,

având proiecŃie în paleocerebel. Tot de la acest nucleu pornesc fibre

descendente care se continuă cu fascicule intersegmentare de lanivelul

măduvei spinării. Nu se cunoaste cu exactitate modul în care acest nucleu

intervine în activitatea motorie, existând autori care susŃin că ar exista

aferenŃe de la nivel medular spre acest nucleu, si de aici spre cerebel, prin

intermediul pedunculilor cerebelosi inferiori; nucleul vestibular care este

considerat al doilea neuron pe traseul căii vestibulare.

NUCLEI BULBARI

· somatomotori: originea fibrelor nervilor cranieni XII, XI,X,IX

· somatosenzitivi : conŃin al doilea neuron pentru fibrele senzitiv ale nervului

trigemen -V

· visceromotori : originea fibrelor vegetative motorii ale nervilor cranieni IX

(nucleul salivator inferior) si X (nucleul dorsal al vagului)

· viscerosenzitivi : conŃin al doilea neuron pentru fibrele senzitive ale nervilor

VII,IX,X (nucleul tractului solitar)

· proprii : gracilis, cuneat, olivar, vestibular

B. Puntea lui Varolio -protuberanta

Se numeste asa pentru că reprezintă un loc de trecere pentru marea

majoritatea a fibrelor care trec dinspre spre măduva spinării si cortex.

Ca si bulbul prezinta o faŃă antero-laterală si o faŃă posterioară. Din motive

didactice le vom prezenta separat din punctul de vedere al configuraŃiei

exterioare.

FaŃa anterioară- este voluminousă si brăzdată de un sanŃ prin care trece

artera basilară. Acest sanŃ este median si lateral de el se găsesc piramidele

pontine prin care trec piramidele pontine. Fibrele transversale care intră în

alcătuirea punŃii se adună de o parte si de alta a feŃei anterioară si formează

pedunculii cerebelosi mijlocii prin care puntea este legată de cerebel.

FeŃele laterale - sunt formate din pedunculii cerebelosi mijlocii.

FaŃa posterioară- forrmează podisul venticulului IV si este mărginită lateral de

pedunculii cerebelosi superiori.

Structura internă a punŃii

SubstanŃa albă este alcătuită din fascicule transversale sI fascicule

longitudinale.

Fibrele transversale- trec prin pedunculii cerebelosi mijlocii formând fascicule

groase si se dispun în trei straturi : superficial, profund si intermediar. Aceste fibre

se impart în: căi de asociaŃie cerebelo-cerebeloase care unesc emisferele

cerebeloase sub forma unei lungi comisuri, care trece prin punte si prin pedunculii

cerebelosi mijlocii; căi pontocerebeloase care fac parte din căile motorii secundare

cortico-ponto-cerebeloase.

Fibre transversale cu origine acustică sunt fibre cu originea în nucleul cohlear

pontin , si care se termină în corpul geniculat medial din metatalamus, după ce

dau colaterale spre coliculul cvadrigemen superior, participând la realizarea unor

reflexe acustice.

Fibrele longitudinale aparŃin căilor senzitive sau motorii fiind reprezentate de

fascicule ascendente si descendente.

Fasciculele ascendente includ fascicule spinotalamice, spinobulbare si

spinocerebeloase, care au traseu ascendent spre cortex.

Fasciculele descendente aparŃin căilor motorii piramidale si căilor corticopontine,

ambele căi motorii voluntare.

SubstanŃa cenusie este formată din nuclei echivalenŃi, ca si cei ai bulbului,

neuroilor medulari. La acestia se adaugă nuclei proprii. Descrierea acestora se poate

face în funcŃie de poziŃia lor în punte, mai exact în substanŃa reticulară, dar si după

rolul lor în senzitii, motori, vegetative si proprii, raportat la nervii cranieni.

NUCLEI PONTINI

· somatomotori : originea fibrelor motorii ale nervilor cranieni

VII,VI,V

· somatosenzitivi : nucleul principal senzitiv al nervului V ; al doilea neuron al căii

acustice-nucleul cohlear

· vegetativi : nucleul salivator superior, nucleul lacrimal

· proprii : nucleii substanŃei reticulate; respiratori; cardiaci; oliva superioară

C. Mezencefalul

Este etajul sperior al trunchiului cerebral,format din pedunculii cerebrali,

coliculii cvadrigemeni si anexele acestora.

Este delimitat inferior de sanŃul pontopeduncular, iar superior se continuă cu tracturile

optice.

FaŃa anterioară -este reprezentată de pedunculii cerebrali, alcătuiŃi din două

fascicule de substanŃă albă ce conŃin căile piramidale împreună cu tracturile

corticopontine.

FaŃa posterioară - cuprinsă între pednculii cerebelosi superiori si epitalamus

este formată din colinulii cvadrigemeni(superiori si inferiori), între care plonjează

glanda epifiză. În coliculii cvadrigemeni superiori se închid reflexele auditive, si

reprezintă locul de unde vor pleca fibre spre corpii geniculaŃi laterali din metatalams.

FeŃele laterale- sunt reprezentate de sanŃuri laterale care separă pedunculii

cerebrali.

Structura internă a mezencefalului

Observat în secŃine transversală se constată existenŃa trei etaje.

*posterior-cuprinde coliculii cvadrigemeni

*anterior- cuprinde pedunculii cerebrali si fasciculele care trec prin acestia

*mijlociu- reprezentat de o masă de substanŃă cenusie în centru; substanŃa albă prin

care trec tracturile rubrospinal, tectospinal; substanŃa neagră formată dintr-o masă de

celule nervoase ce au legătură cu nucleii bazali fiind si constituent important al sistemului

extrapiramidal.

*nucleul rosu- format din substanŃa reticulată , primeste aferenŃe de la cortex , fiind

pe traseul căilor extrapiramidale, si de la cerebel. Trimite eferenŃe spre măduva spinării

prin fasciculul rubrospinal.

*nucleii motori ai nervilor cranieni III si IV.

Nuclei mezencefalici

· somatomotori: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)

· somatosenzitivi: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear (III,IV)

· vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III)

· proprii: substanŃa neagră; nucleul rosu; coliculii cvadrigemeni

Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi, cu originea aparentă si

reală în encefal. Se grupează în nervi senzitivi: I, II, VIII, motori: III, IV, VI, XI si

XII si micsti:V, VII, IX, X. Originea reală a nervilor motori este în nucleii motori ai

trunchiului cerebral, iar pentru nervii senzitivi în ganglionii omologi celor spinali.

Originea aparentă este la diferite nivele ale trunchiului cerebral. Exceptând nervul

olfactiv si optic, restul nervilor cranieni îsi au originea aparentă în trunchiul cerebral.

Începând din partea ventrală a encefalului, nervii cranieni sunt următorii:

olfactivul (perechea I), opticul (perechea II), oculomotor comun (perechea III),

trohlearul sau pateticul (perechea IV), trigemenul (perechea V), abductus sau

oculomotor extern (perechea VI), facialul (perechea VII), acustico-vestibularul

(perechea VIII), gloso-faringianul (perechea IX), pneumogastricul sau vagul

(perechea X), accesorul (perechea XI), hipoglosul (perechea XII).

În alcătuirea nervilor cranieni întâlnim diferite tipuri funcŃionale de fibre

nervoase; spre deosebire de nervii spinali unii nervi cranieni conŃin numai un tip de

fibră nervoasă. Cele două tipuri de nervi se mai deosebesc si prin dezvoltarea

ontogenetică, prin raporturile cu organele de simŃ si prin faptul că nervii cranieni

inervează structurile derivate din regiunea viscero-brahială.

Nervul olfactiv (perechea I) îsi are originea în mucoasa pituitară unde se

găseste primul neuron olfactiv; axonii acestui neuron străbat lama ciuruită a osului

etmoid si pătrund în bulbul olfactiv, unde fac sinapsă cu celulele mitrale (al II-lea

neuron olfactiv).

Nervul optic (perechea II) îsi are originea în retină, unde se găsesc primii

doi neuroni: celulele bipolare si celulele multipolare; axonii acestora din urmă,

părăsind globii oculari, formează nervii optici, care se încrucisează formând chiasma

optică. În continuare, tracturile optice, conduc excitaŃiile optice către scoarŃă, după

ce au făcut un releu în corpii geniculaŃi laterali.

Nervul oculomotor comun (perechea III) îsi are originea reală în pedunculii

cerebrali, iar fibrele vegetative parasimpatice, care inervează muschii netezi

constrictori si irisul îsi au originea în nucleul lui Eddinger-Westphal din mezencefal.

Aparent, nervul îsi are originea în fosa interpedunculară de pe faŃa ventrală a

mezencefalului, după care pătrunde în orbită. Inervează motor muschiul ridicător al

pleoapei superioare, dreptul intern, dreptul superior si inferior, precum si oblicul mic

al globului ocular. Leziunile sale au drept consecinŃă devierea laterală a globului

ocular (strabismul extern). Fibrele vegetative, inervează parasimpatic muschii

intrinseci ai globului ocular: muschii ciliar si sfinterul pupilei.

Nervul trohlear (perechea IV) îsi are originea aparentă pe faŃa dorsală a

mezencefalului imediat sub tuberculul cvadrigemen; originea reală se află într-un

nucleu din calota pedunculară. Fibrele celor doi nervi se încrucisează, apoi părund în

cavitatea orbitară si inervează muschiul marele oblic al globului ocular.

Nervul trigemen (perechea V) este mixt, având o componentă motorie si

una senzitivă. Fibrele motorii alcătuiesc nervul masticator, care inervează muschii

motori ai mandibulei, o parte din muschii deglutiŃiei si muschiul tensor al timpanului.

Originea aparentă este pe faŃa ventrală a protuberanŃei si cea reală în nucleul

masticator al punŃii. Fibrele senzitive îsi au originea în ganglionul lui Gassel; axonii

acestor celule pătrund din punte alături de nervul masticator si fac sinapsă în nucelul

senzitiv al trigemenului din punte. Dendritele neuronilor din ganglionul lui Gassel

culeg sensibilitatea dintr-o vastă regiune a craniului visceral, formând trei ramuri

nervoase: nervul oftalmic, nervul maxilar si nervul mandibular.

Nervul oftalmic culege sensibilitatea din regiunea mucoasei nazale, a irisului,

a corneii, a conjunctivei ochilor si de la tegumentele regiunii frontale si glandei

lacrimale. Nervul maxilar, după ce iese din craniu prin gaura rotundă, pătrunde în

fosa pterigo-palatină si se distribuie tegumentelor regiunii temporale, malare,

pleoapei inferioare, foselor nazale, buzei superioare, precum si dinŃilor maxilarului

superior. Nervul mandibular după ce iese din craniu prin gaura ovală, primeste

câteva fibre de la ganglionul vegetativ optic si se angajează în canalul mandibular.

Culege sensibilitatea de la glanda parotidă, pavilionul urechii, bărbie si de la dinŃii

maxilarului inferior. O ramificaŃie a nervului mandibular este nervul lingual care

culege sensibilitatea de la mucoasa limbii (cele două treimi anterioare), glanda

submaxilară, sublinguală si amigdala palatină.

Nervul abducens (perechea VI) este motor si inervează muschiul drept

lateral al globului ocular; leziunile sale dau strabismul intern (axul sagital al ochiului

este deviat medial). Originea aparentă este în sanŃul bulbopontin, iar cea reală în

trunchiul cerebral la nivelul ventriculului IV.

Nervul facial (perechea VII) conŃine fibre motorii, senzitive si vegetative.

Originea aparentă este în sanŃul bulbopontin, iar cea reală, pentru partea motorie în

nucleul motor al facialului, pentru cea vegetativă în nucleul salivar superior, ambii în

punte, iar pentru fibrele senzitive în ganglionul geniculat situat pe traiectul nervului.

Nervul facial străbate printr-n canal strâmt si cotit stânca temporalului, iesind din

craniu la baza apofizei stiloide, prin gaura stilomastoidiană. Ramurile motorii

inervează muschii mimicii, muschiul stilohioidian si muschiul scăriŃei. Cele senzitive

constituie căi aferente gustative pentru cele două treimi anterioare ale mucoasei

linguale, iar fibrele vegetative asigură inervaŃia parasimpatică a glandelor sublinguale

si submaxilare. Vecinătatea acestui nerv la nivelul stâncii temporalului cu urechea

mijlocie si celulele mastoidiene, precum si canalul strâmt si cotit intraosos, crează

posibilitatea lezării sale în afecŃiunile urechii; de asemenea, expunerea prelungită la

frig poate produce leziuni ale trunchiului facialului în conductul intraosos. Leziunile

facialului se manifestă prin paralizia muschilor mimicii cu asimetria facială, greutate

sau imposibilitatea închiderii pleoapelor, a fluieratului, suptului si uneori a vorbirii.

Nervul acustico-vestibular (perechea VIII) este compus din două categorii

de fibre: acustice si vestibulare; cele acustice sunt căi auditive, iar cele vestibulare

căi ale echilibrului corpului. Originea aparentă este în sanŃul bulbopontin, în

vecinătatea nervului facial. Originea reală pentru nervul acustic este în ganglionul lui

Corti din melc; dendritele neuronilor din acest ganglion culeg excitaŃiile acustice de

la celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea internă, iar axonii transmit

informaŃiile nucleilor cohleari, ventrali si dorsali din bulb. Nervul vestibular îsi are

originea reală în ganglionul lui Scarpa situat în conductul auditiv intern din stânca

temporalului; dendritele neuronilor săi culeg excitaŃiile de la celulele receptoare ale

canalelor semicirculare, utriculei si saculei, iar axonii le transmit nucleilor vestibulari,

situaŃi în planseul ventricolului IV. De la nucleii bulbari, căile vestibulare si acustice

au un drum deosebit, ele vor fi descrise în capitolul despre analizatori.

Nervul gloso-faringian (perechea X) are originea aparentă în sanŃul

antero-lateral al bulbului, înapoia olivei. După ce iese din craniu prin orificiul venei

jugulare, coboară la baza limbii si dă ramuri motorii pentru musculatura faringelui,

ramuri senzitive pentru treimea posterioare a mucoasei linguale si ramuri vegetative

pentru glanda parotidă. Originea reală a fibrelor motorii este nucleul ambiguu din

bulb. Fibrele senzitive îsi au originea reală în ganglionul pietros situat pe stânca

temporalului; axonii neuronilor acestui ganglion conduc excitaŃiile primite de la

limbă, în nucleul solitar din bulb. Fibrele vegetative îsi au originea în nucleul salivar

inferior din bulb.

Nervul pneumogastric (vag), (perechea X) este compus din fibre motorii

senzitive si vegetative parasimpatice. Fibrele motorii îsi au originea reală în nucleul

ambiguu din bulb; cele senzitive într-un ganglion situat sub orificiul jugular pe

traiectul nervului vag, de unde axonii neuronilor acestui ganglion le conduc la nucleul

solitar din bulb; fibrele vegetative îsi au originea în nucleul dorsal al vagului din bulb.

Nervul vag este cel mai lung nerv cranian, trimite ramificaŃii la nivelul gâtului,

toracelui si abdomenului. Originea sa aparentă este în sanŃul retroolivar al bulbului;

iese din craniu prin orificiul venei jugulare, străbate regiunea cervicală, toracică si

după ce pătrunde în abdomen se termină aparent în ganglionii semilunari ai plexului

solar. Principalele ramuri ale nervului vag sunt: nervii laringeu superior si inferior,

care asigură inervaŃia senzitivă a mucoasei laringelui si inervează motor muschii

corzilor vocale; nervii cardiaci, care împreună cu ramuri din simpatic formează plexul

cardiac; ramuri pulmonare, esofagiene si pericardice. În abdomen dă ramuri

gastrice, hepatice, pancreatice, splenice, jejunoileale si colice. Vagul inervează motor

vălul palatin, o parte din muschii faringelui si laringele; senzitiv el culege

sensibilitatea de la pavilionul urechii, laringe, esofag, stomac, aparat respirator si

inimă. Fibrele vegetative ale vagului asigură inervaŃia parasimpatică a laringelui,

traheii, bronhiilor, plămânilor, inimii, esofagului, stomacului, ficatului, pancreasului,

splinei, intestinului subŃire si o parte din intestinul gros.

Nervul accesor sau spinal (perechea XI) este un nerv motor cu originea

reală în nucleul ambiguu din bulb. Aparent el are o serie de ramuri care ies din

măduva cervicală, iar altele din bulb, sub nervul vag. Inervează motor muschii trapez

si sternocleidomastoidian.

Nervul hipoglos (perechea XII) este un nerv exclusiv motor, pentru

musculatura limbii. Are originea reală în bulb, iar cea aparentă în sanŃul preolivar al

bulbului. Iese din craniu printr-un orificiu situat lângă condilii occipitalului si

inervează muschii limbii si o parte din muschii hioidieni.

CURS 7

Cerebel, diencefal, scoarta cerebrala

Reprezinta porŃiunea cea mai mare a creierului posterior. Este situat posterior

faŃă de trunchiul cerebral, iar porŃiunea sa mediană reprezintă peretele ventriculului

patru pe care îl delimitează împrenă cu trunchiul cerebral.

Are aspectul unei benzi mediane numită vermis de care se prind cele două

emisfere cerebeloase. Prezinta o faŃă superioară, o faŃă inferioară, o faŃă anterioară si

una posterioară.

Legătura cerebelului cu trunchiul cerebral se realizează prin cele trei perechi de

pedunculi cerebelosi - superiori, mijlocii si inferiori. Acesti pedunculi conŃin fibre ce

aparŃin substanŃei albe si prin care cerebelul primeste aferenŃele si trimite eferenŃele.

Structura internă a cerebelului

Se observă substanŃa cenusie , care se găseste la suprafaŃă, formând cortexul

cerebelos, dar si sub forma unei mase independente situată în interior.

Cortexul cerebelos are aspect foliat cu structură uniformă având trei pături

celulare: pătura moleculară alcătuit din fibre nervoase amielinice si celule nervoase;

pătura ganglionară formată din celule nervoase Purkinje, caracteristice cerebelului;

pătura granulară alcătuită din celule nervoase mici si foarte multe fibre nervoase care

intră în substanŃa albă.

Masa independentă de substanŃă cenusie este formată din patru nuclei: nucleul

dinŃat de la care pornesc fibrele cerebeloolivare; nucleul fastigial - reprezintă

conexiunea fasciculului vestibulocerebelos cu cerebelovestibular; nucleul globos si

nucleul emboliform.

SubstanŃa albă- este alcătutită din fibre mielinizate, axoni ai celulelor nervoase

din substanŃa cenusie dar si alte fascicule aferente si eferente. SubstanŃa albă se

împarte în fibre proprii si fibre de proiecŃie.

Filogenetic cerebelul are trei porŃiuni: arhicerebelul cu rol în orientarea

spaŃială. Leziunea sa determină mersul ebrios, astazie, vertij, absenŃa răspunsului la

miscări de rotaŃie sau la stimularea termică a labirintului.

Paleocerebelul controlează muschii antigravitaŃionali ai corpului, muschii de

susŃinere, de la care pleacă impulsurile venite prin fascicule spinocerebeloase, ajunse

la nucleul globos apoi la nucleul rosu si în final la cortex.

Neocerebelul- este porŃiunea cea mai tânără care acŃionează ca o frână asupra

miscărilor voluntare, în special asupra celor care cer o activitate de control si oprire

cum ar fi miscările fine executate de mână.

Plecând de la anatomia cerebelului si legăturile anatomice ale acestuia cu

celelalte structuri ale nevraxului, observăm că cerebelul se găseste atât pe căile

senzitive cât si pe căile motorii.

Stimulii exteroceptivi impreuna cu informatiile culese de receptorii

analizatorului vestibular ajung la cerebel. Desi primeste multiple aferente, cerebelul

nu reprezinta sediul nici unei eferente spre motoneuronii medulari, constituindu-se

ca un element de protectie a motoneuronilor in raport cu eferentele provenite de la

centrii superiori. Protectia se realizeaza prin blocarea impulsurilor senzitivosenzoriale

care activeaza substanta reticulata.

Rothwell realizeaza o schema a functiei cerebelului astfel:

1) ca '' aparat de timp'' - in care cerebelul intervine oprind miscarea , g`ndita

si comandata de cortex, in momentul si locul dorit.

2) ca ''aparat de invatare'' - in care cerebelul isi perfectioneaza sinapsele,

datorita repetarii in timp a aferentelor si eferentelor in care acesta este implicat,

ceea ce permite invatarea miscarii, astfel inc`t eferentele ce urmeaza a fi declansate

au nevoie de un numar mai mic de aferente.

3) ca ''aparat coordonator'' - care sta la baza obtinerii abilitatilor si prin care

miscarile articulare se integreaza in lanturile cinematice.

DIENCEFALUL

Componenta cea mai importantă este talamusul alcătuit din două mase

nucleare mari, al cărui rol este acela de corelaŃie a impulsurilor senzoriale,

funcŃionând ca o staŃie pentru calea sensorială spre cortex. Caudal de talamus se

găsesc două părŃi laterale care formează corpii geniculaŃi laterali si mediali

(metatalamusul). La extremitatea posterioară în porŃiunile învecinate părŃilor laterale

se găseste epitalamusul alcătuit din mai multe formaŃiuni nerovase si de glanda

epifiză. În regiunea subtalamică se află hipotalamusul alcătuit din structuri nervoase

care deŃin legături cu tracturile optice si cu sistemul limbic, reprezentand centrul de

integrare al activităŃii vegetative.

Talamusul reprezintă structura esenŃială pentru perceperea unor senzaŃii.

Prezinta mai multe feŃe convexa - medială; laterală; superioară, la nivelul căreia se

găsesc plexurile coroide cu rol în secreŃia lichidului cefalorahidian; inferioară ;

anterioară ; posterioară.

Structura internă a talamusului . In structura acestuia predomină substanŃa

cenusie dar suprafaŃa este acoperită cu substanŃă albă, ca si faŃa laterală. Prin

intermediul unei lame de substanŃă albă, substanŃa cenusie este fragmentată în

aproximativ 60 de nuclei, asezaŃi în următoarele grupe :

Conexiunile talamusului se realizează prin aferenŃe si eferenŃele sale cu toate

structurile nevraxului. Astfel datorita legaturilor cu cu hipotalamusul, trunchiul

cerebral si aproape toate părŃile cortexului cerebral, primeste aferenŃe ale tuturor

sensibilităŃilor exteroceptive, proprioceptive, viscerală.

Din punct de vedere funcŃional talamusul este cea mai importantă zonă de

integrare a nevraxului pentru că aici vin toate informaŃiile de la receptorii somatici,

splahnici, de la aparatul vizual. La acest nivel toate aceste informaŃii sunt puse în

legătură unele cu celelalte, corelaŃia fiind simplă dar cu posibilitatea de a se

constientiza, mai ales pentru sensibilităŃile banale cum este durerea, aceasta

rămânând activa chiar si în absenŃa legăturii talamusului cu cortexul. De asemenea

prin legăturile nucleului medial cu hipotalamusul ajung la cortex informaŃiile viscerale

si astfel activitatea viscerală ajunge să fie controlată de la nivel cortical ; controlul se

exercita asupra reacŃiilor emoŃionale si instinctive generate de aferenŃele viscerale.

Metatalamusul este o structură importantă prin corpii geniculaŃi ce contin al

treilea neuron pentru căile auditive si vizuale. Corpul geniculat medial conŃine al

treilea neuron al căii auditive si este locul de la care pleacă fibre spre cortexul

temporal, iar corpul geniculat lateral primeste fibre din tractul optic, are legături cu

coliculii cvadrigemeni superiori si trimite fibre la cortexul occipital.

Epitalamusul este alcătuit din nuclei, comisura albă si glanda pineală .

Hipotalamusul reprezinta sediul mecanismelor integrative cu rol în reglarea

funcŃiilor vitale ale organismului. Este alcătuit din patru grupuri de nuclei:

· grupul anterior

· grupul medial-ventromedial si dorsomedial

· grupul lateral

· grupul posterior

Grupul anterior si posterior conŃin centrii termoreglării -cel anterior centrul

termolizei, iar cel posterior centrul termogenezei.

Nucleii hipotalamici de integrare parasimpatica secreta neurohormoni

(ADH /vasopresina si ocitocina) care se depoziteaza in hipofiza posterioara prin

intermediul tractului hipotalamohipofizar.

Nucleii hipotalamici de integrare simpatica secreta hormoni numiti factori de

eliberare/inhibare pentru secretia adenohipofizei. Acesti hormoni ajung la

adenohipofiza prin intermediul sistemului circulator port hipotalamohipofizar Popa-

Fielding.

Tractul hipotalamo-hipofizar impreuna cu sistemul port formeaza tija

pituitara.

Hipotalamusul prin conexiunile sale reprezintă centrul homeostaziei, primind

informaŃii de la organele interne si talamus, venite pe calea sistemului nervos

autonom. Situat între sistemul endocrin si sistemul nervos hipotalamusul primeste si

transmite informaŃii către sistemul endocrin, controlându-l.

Ceea ce este sigur este faptul că hipotalamusul, prin centrii săi, asigură prin

mecanisme de feedback negativ reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii

osmotice, aportul alimentar si hidric (senzatii de foame, sete), a functiilor

respiratorii, cardiovasculare, sexuale .

Prin legăturile sale cu sistemul endocrin, hipotalamusul participă la reglarea

activităŃii endocrine, reglarea metabolismului intermediar si hidric.

Împreună cu sistemul limbic participă la integrarea funcŃiilor vegetative, la

generarea răspunsului fiziologic emoŃional care însoŃeste manifestările vegetative,

intervenind astfel in starile emotionale, de comportament si de stres.

NUCLEII BAZALI

SituaŃi în interiorul sau la baza emisferelor cerebrale,asa cum consideră unii

autori, sunt două perechi de nuclei, cunoscuŃi si sub numele de corpi striaŃi. Marea

majoritate a neuroanatomistilor îI consideră alcătuiŃi din nucleul caudat putamen,

amigadaloid, globus pallidus si consideră că sunt conectaŃi cu nuclei subtalamici, cum

sunt substanŃa neagră si nucleul rosu. Conexiunile corpilor striaŃi se realizează prin

care fibre aferente si eferente. Fibrele aferente ajung la nucleii bazali venind de la

talamus, aceasta fiind probabil calea prin care ajung informaŃiile de la cortex. Fibrele

eferente ies din nuclei bazali si ajung la talamus, hipotalamus si nucleul rosu.

FuncŃional nucleii bazali se interpun pe căile olfactive, iar prin fibrele eferente

stabilesc legături cu centrii motori din trunchiul cerebral si măduva spinării. Legătura

cu căile olfactive are importanŃă , mai ales la animale în realizarea miscării. Rolul său

în controlul tonusului muscular, datorită legăturii cu nucleul rosu, a fost dovedit

experimental, prin extirpare, ceea ce a dus la rigiditate hipertonie si tremor. Acestea

pledează pentru rolul corpului striat în activitatea motorie.

EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale ca parte a encefalului reprezintă segmentul sistemului

nervos central care menŃine starea de constienŃă. Alături de talamus, care participă

la integrarea sensibilităŃii specifice, emisferele cerebrale sunt cele care iniŃiază

miscarea, fiind procesorul central. Fiecare emisferă cerebrală are patru lobi - frontal,

parietal, occipital si temporal, situate în dreptul masivelor osoase corespunzătoare,

fără însă a exista o întindere atât de precisă, împărŃirea fiind mai mult conveŃională.

Fiecare lob este o unitatea funcŃională, care primeste semnale si trimite semnale

spre diverse alte etaje ale sistemului nervos central.

Cele două emisfere cerebrale sunt legate între ele prin structuri de substanŃă

albă-corpul calos si comisura albă. Fiecare emisferă are :

· o faŃă laterală, care vine în raport cu calota craniană

· o faŃă mediană situată sagital

· o faŃa inferioară care este în raport cu baza craniului

Emisferele prezinta un pol anterior (frontal) si unul posterior (occipital), iar pe

suprafaŃa lor exista numeroase scizuri, unele mai adânci altele mai puŃin adânci, cu

rol de a separa lobii si ariile corticale.

SuprafaŃa neregulată a emisferelor cerebrale se datorează cresterii inegale a unor

teritorii din scoarŃa cerebrală si disproporŃionalităŃii dintre dezvoltarea funcŃională si

capacitatea cutiei craniene.

FaŃa laterală a emisferelor cerebrale.

Descriem în continuare cele mai importante sanŃuri de pe suprafaŃa emisferelor

cerebrale:

· fisura cerebrală laterală ( sanŃul Sylvius)- desparte lobul frontal de cel

temporal.

· sanŃul central (Rolando) - formează limita posterioară a lobului frontal, fiind

cuprinsă între fisura longitudinală si fisura cerebrală laterală

· sanŃul parietooccipital - desparte lobul parietal de lobul occipital

· sanŃul corpului calos se găseste pe faŃa mediană a emisferelor cerebrale,

paralel cu corpul calos

· sanŃul calcarin se află pe faŃa mediană între polul posterior al emisferei

cerebrale si sanŃul parietooccipital

Lobul temporal-se află sub sanŃul Sylvius si este împărŃit în trei circumvoluŃii

prin intermediul a două sanŃuri - temporal superior si temporal inferior. Cele trei

circumvoluŃii sunt: circumvoluŃia temporală superioară, inferioară si mijlocie; cea

superioară găzduieste centrii auditivi.

Lobul parietal- este cuprins între sanŃul central si sanŃul parietooccipital.

Prezintă pe suprafaŃa sa două sanŃuri care delimitează astfel lobul parietal

superior si inferior, dar si circumvoluŃia postcentrală care găzduieste centrii

superiori ai sensibilităŃii somatice.

Lobul occipital – este situat între sanŃul parietooccipital si incizura

preoccipitală. El este brăzdat de mai multe sanŃuri si este zona de proiecŃie a

aferenŃelor vizuale.

FaŃa medială a emisferelor cerebrale.

Cel mai important si vizibil element de pe această faŃă este corpul calos sau

comisura mare, care are o extremitate anterioară, un trunchi si o extremitate

posterioară.

Partea posterioară a feŃei mediale prezintăo zonă periferică si una centrală,

destinate legăturii cu nucleul anterior al talamusului prin căi aferente si eferente.

FaŃa inferioară a emisferei cerebrale

Prezintă o porŃiune anterioară ce corespunde regiunii orbitare si o porŃiune

posterioară care formează asa numitul lob temporo-occipital. FaŃa inferioară este

brăzdată de numeroase sanŃuri care delimitează circumvoluŃii cerebrale.

Structura emisferelor cerebrale este asemanatoare cu a celorlalte etaje ale

nevraxului fiind alcătuite din substanŃă cenusie asezată la exterior si substanŃă albă

asezată la interior.

SubstanŃa cenusie formeaza scoarŃa cerebrală. Celulele nervoase ale scoarŃei

cerebrale au o marie varietate în ceea ce priveste mărimea, forma, modul de

comportare a axonilor si dendritelor. Pe toată întinderea ei scoarŃa cerebrală este

alcătuită din mai multe straturi de celule

Stratul molecular este format din fibre mielinice paralele cu suprafaŃa,

celule nerovase mici cu axoni scurŃi si număr variabil de dendrite.

Stratul granular extern - are celule granulare de tipul nucleilor de asociaŃie.

Stratul piramidal extern - conŃine celule piramidale distanŃate între

ele,conectate prin dendrite la celulele stratului molecular,iar axonii intră în

substanŃa albă.

Stratul granular intern - este alcătuit din celule mici stelate care au eventuale

conexiuni cu celulele stratului piramidal.

Stratul piramidal intern (ganglionar) - este format din celule piramidale gigante

Betz.

Stratul multiform (polimorf) - este compus din celule fusiforme ai căror axoni

ajung în substanŃa albă a emisferelor cerebrale,iar dendritele ajung spre suprafaŃa

scoarŃei, spre stratul molecular.

În funcŃie de dispoziŃia straturilor apar trei tipuri de structuri corticale:

Paleocortexul, la care straturile se întrepătrund, reprezintă sectorul olfactiv al

scoarŃei cerebrale si cuprinde formaŃiuni situate pe faŃa orbitară a lobului frontal,

tracturi olfactive care au un traiect sinuos si formează bulbii olfactivi, alcătuiŃi din

mai multe pături de celule si fibre nervoase. La nivelul bulbilor olfactivi se găseste al

doilea neuron al căii olfactive - celulele mitrale. Axonii acestor celule alcătuiesc

tracturile olfactive care ajung la nivelul arhicortexului, explicându-se astfel apariŃia,

pe cale reflexă a unor manifestări generale vegetative in cazul stimulării zonelor

olfactive.

Arhicortexul - sau hipocampul- este alcătuit din formaŃiuni inelare situate în

jurul fiecărei emisfere. Hipocampul este cea mai primitivă structură, avand numai

trei straturi. Aceste zone primesc aferenŃe de la paleocortex, neocortex si

hipotalamus. EferenŃele pornite de la acest nivel ajung la hipotalamus.

Aceste doua formatiuni formeaza sistemul limbic, cea mai veche formatiune

filogenetica a emisferelor cerebrale. Sistemul limbic include cortexul orbitofrontal,

hipocampul, girusul parahipocampic, girusul cingulae, girusul dintat, corpul

amigdaloid, aria septala, hipotalamusul, unii nuclei din talamus. El are influenta

asupra celor patru nivele de ierarhizare ale comportamentului:

nivelul 1- starea de alerta asupra mediului extern si intern

nivelul 2- instinctele inascute ( foamea, setea, termoreglarea, invatarea,

memoria)

nivelul 3- concepte abstracte verbale sau ale entitatilor cantitative

nivelul 4- expresii ale vietii sociale, personalitate, stil de viata, opinii

Legat de activitatea motorie sistemul limbic intervine in programarea si

strategia miscarii, coordonarea miscarii ca intensitate, timp, secventialitate.

Neocortexul - reprezintă o asociere de zone motorii cu zone de recepŃie

pentru integrarea sensibilităŃii.

I. Zonele motorii - neocortexul motor - cuprind circumvoluŃia precentrală

din lobul parietal, formată din celule piramidale Betz. Experimental s-a demonstrat

că această zonă controlează miscările voluntare ale hemicorpului opus. În porŃiunea

posterioară a zonei precentrale este destinată miscărilor voluntare individuale.

Aceste zone se numesc zone motorii sau, mai correct, zone psiho-motorii.

De la acest nivel pornesc din celulele Betz căile piramidale - corticobulbare si

corticospinale.

ProiecŃia la acest nivel a zonei de la care pornesc aceste căi, o reprezintă a

suprafaŃa care corespunde suprafeŃei corpului si în care fiecare segment al corpului

are o reprezentare în ordine inversă, capul spre sanŃul Sylvius, membrele superioare,

trunchiul,membrele inferioare. Reprezentarea se numeste homunculus motor.

ExplicaŃia acestei asezări este dată de considerente de ordin embriologic.

Suprafetele corespunzatoare regiunilor motorii nu sunt corespunzătoare

mărimii segmentului, importantă fiind valoarea funcŃională a regiunii respective,

astfel că reprezentarea cea mai largă o au segmentele care prezintă posibilităŃii mari

de miscare, mai ales miscări de fineŃe. Respectând aceste criterii mâna, faŃa, limba

au reprezentarea cea mai mare.

Regiunile motilităŃii involuntare corespund ariilor extrapiramidale, cu centrii

situaŃi în cortexul parietal, occipital si temporal. Fibrele care pleacă din aceste zone

se alătură celor care îsi au originea în trunchiul cerebral. Fibrele extrapiramidale care

pleacă de la nivel cortical însoŃesc fibrele piramidale, se opresc în substanŃa

reticulată din punte sau din bulb, prin intermediul cărora se modifică activitatea

măduvei si astfel descărcările de la măduva spinării spre periferie sunt stimulate sau

inhibate.

II. Zonele de recepŃie - neocortexul receptor - este zona sensibilităŃii, care se

găseste în girul postcentral din lobul parietal. Lobul parietal este o zonă de corelaŃii a

informaŃiilor senzoriale legate de sensibilitatea somatică, auditivă si vizuală. Prin

activitatea sa se obŃine si se reŃine recunoasterea precisă a obiectelor odată cu

stabilirea însemnătăŃii lor. Este ceea ce se numeste, în neurologie, stereognozie,

element care face parte din obiectivele recuperării prin mijloace kinetice. Zona

postcentrală din lobul parietal are o porŃiune anterioară care primeste aferenŃe de la

talamus primind astfel toate fibrele sensibilităŃii somatice-exteroceptivă si

proprioceptivă. Partea posterioară acestei zone este cea care raportează aferenŃele

primite la vechea experienŃă si în acest fel este posibilă evaluarea si discriminarea

aferenŃelor.

ProiecŃia zonelor sensibilităŃii somatice se face sub forma homunculusului

senzitiv reprezentarea respectând aceleasi criterii pe care le respectă si

reprezentarea motorie. Aria somatosenzitivă a corpului este divizată într-o arie a

sensibilităŃii generale corpului, pe faŃa internă a emisferelor cerebrale si o arie a

sensibilit ăŃii segmentare.

Câmpurile corticale ale limbajului. Limbajul presupune intrarea în acŃiune a unor

mecanisme de emitere (miscări manifestate sub forma sunetelor) si mecanism de

recepŃie (vederea-interpretarea formelor imaginilor scrisului, la care se adaugă auzul

- interpretarea vocii si zgomotelor). Zonele de expresie verbală sunt:

· girul al doilea frontal-pentru scris. Lezarea sa determină agrafia.

· girul al treilea frontal-pentru vorbire. Lezarea sa determină anartrie.

· primul gir tempora l- pentru recepŃia vorbirii (vocii) - lezarea determinaă

surditatea verbală; acelasi gir este destinat înŃelegerii vorbirii, lezarea sa

determina cecitatea verbală.

SubstanŃa albă a emisferelor cerebrale- Pe secŃiune, zona centrală a substanŃei

albe apare ca o zonă ovală în jurul căreia se află o margine sinuousă reprezentată de

substanŃa cenusie. SubstanŃa albă este alcătuită din fibre cu mielină de diferite

mărimi, care se pot împărŃi , după direcŃie si după legăturile lor în trei sisteme:

1. fibre comisurale, care fac legătura dintre cele două emisfere

2. fibre de asociaŃie, ce unesc diverse zone corticale ale aceleasi emisfere

3. fibre de proiecŃie care fac legătura cortexului cerebral cu trunchiul cerebral si

cu măduva spinării.