Vitaminele și suplimentele sunt adesea folosite de către practicienii medicinei integrative, pentru a trata astmul. Aceasta abordare diferă de intervențiile dietetice în măsura în care deficiențele nutriționale sunt concepute să nu fie corectate numai prin intermediul hranei. Dovezi epidemiologice solide demonstrează o asociere între un aport alimentar sărac, nivele mici măsurate pentru nutrienți specifici, şi astmul cu deficiențe constatate în:
selenium and copper) Antioxidanți și cofactori (Vitaminele A, C, E; zinc, seleniu, cupru)
Vitamine și Minerale (magneziu, B6, B12)
Acizii grași Omega-3
În ciuda acestor date, suplimentarea specifică a nutrienților a dat rezultate mixte în cel mai bun caz. Cu toate acestea, suplimentarea cu vitamine, minerale și acizi grași rămâne o strategie comună medicinei integrative.
Vitamina C
Vitamina C este una din vitaminele antioxidante cheie, care abundă în fluidul extracelular al mucoasei pulmonare. Aportul scăzut de vitamina C este asociat cu disfuncția pulmonară (Schwartz 1994).
Atât adulții (Olusi 1979) cât şi copiii (Aderele 1985) cu astm, au prezentat concentrații mai scăzute de vitamina C, în comparație cu subiecții normali.
Pacienții cu astm ar putea avea un aport scăzut de vitamina C sau o solicitare sporită pentru vitamina C în fața unei acumulări oxidante ce conduce la epuizare.
Expunerea la fumul de țigară, epuizează nivelurile respiratorii de Vitamina C.
Patru recenzii au fost efectuate în examinarea tratamentului de astm cu Vitamina C, în plus la peste 71 de rezumate. Există o eterogenitate semnificativă privind utilitatea Vitaminei C pentru îmbunătățirea rezultatelor.
Bielory, 1994
Examinând doar literatura limbii Engleze folosind MEDLINE (Medical Literature Analysis and Retrieval System)
Concluzia ca rolul vitaminei C în astm era neclar şi că literatura curentă nu sprijină utilizarea sa
Hatch, et al., 1995
Seven din 11 studii a indicat faptul că, suplimentarea vitaminei C, ar putea inversa sau ameliora simptomele astmului
Monteleone, et al., 1997
Vitamina C oferă un efect protector pe termen scurt pentru sensibilitatea căilor respiratorii
Un impact mai puțin clar asupra altor obiective de evaluări ale funcției pulmonare
Cochrane, 2004
Opt studii cuprind
Dovezi insuficiente de recomandat
Promițător pentru astmul indus de efortul fizic
Magneziu
Rolul magneziului în scăderea bronhospasmului a fost cercetat, atât în astmul acut, cât şi în cel cronic. Deficienta de magneziu este o tulburare electrolitică comună la pacienții cu astm acut sever.
Întreținerea gradientului celular transmembranar depinde de prezența magneziului, iar hipomagneziemia poate duce la o creștere a excitabilității celulei neuromusculare.
Magneziul este un cation ce controlează contractilitatea musculaturii netede din diferite țesuturi: hipomagneziemia determină contracția lor, iar hipermagneziemia relaxarea lor.
Tratamentul astmului cu magneziu s-a administrat atât intravenos, cât şi oral. Magneziul intravenos este acum frecvent utilizat pentru simptomele grave de astm (starea de rău astmatic).
Este indicat atunci când alte tratamente au eșuat
Sulfatul de magneziu intravenos și inhalant, a devenit o rutină
Administrarea orală pe termen lung a magneziului are rezultate mixte (Gontijo-Amaral, 2007)
Într-un studiu randomizat controlat, 72 copii au primit 300 mg/d x 2 luni
Suplimentarea a ajutat la reducerea reactivității bronhice la metacolină, atenuarea reacțiilor pielii expusă la alergeni, şi oferind un control mai bun al simptomatologiei, la pacienții din pediatrie cu astm moderat persistent, tratați cu fluticazonă inhalator
Nici o schimbare în FVC, FEV1, expirarea forțată cu un debit de 25-75 şi raportul FEV1/FVC
A dovedit că reduce simptomele la adulți, dar nu și îmbunătățirea funcției pulmonare
Fogarty, 2003, 2006
Două studii pe adulți în care se compară Vitamina C (1 g/d), magneziu (450 mg/d), sau placebo
Magneziul nu a prezentat nici un efect asupra dozei de corticosteroid inhalate, în nici unul dintre studii
Vitamina C a avut efecte modeste în scăderea utilizării corticosteroizilor şi potențial în a reduce expunerea la efectele adverse
Seleniu
Seleniul este important în menținerea nivelului de glutation. Glutation peroxidază, o metaloenzimă dependentă de seleniu, este important pentru reducerea HPETE (acizi hidroperoxieicosatetraenoici) la HETE (acidul hidroxieicosatrienoic) în timpul activării acidul arahidonic, reducând astfel formarea de leucotriene (LT) şi inflamația bronhică rezultată.
Nivele scăzute, atât de glutation cât și de seleniu au fost identificate la pacienții cu astm.
Există numai două Studii de specialitate ce examinează tratamentul astmului cu seleniu:
Hasselmark, 1993
Studiu de 14 săptămâni, pe 24 pacienți
Semne de ameliorare clinică dar nici un efect asupra markerilor obiectivi, precum funcția pulmonară
Shaheen, 2007
Într-un studiu pe 197 adulți care primesc seleniu 100 mcg zilnic sau placebo timp de 24 săptămâni
Rezultatul principal a fost calitatea vieții raportată la astm (QoL)
Rezultatele secundare au inclus funcția pulmonară, scorurile simptomelor de astm, debitul maxim și utilizarea bronhodilatatoarelor
O creștere cu 48% în nivelurile plasmatice de seleniu, în tratament activ de grup dar nici o schimbare cu placebo
Scoruri, pentru Calitatea Vieții îmbunătățite, dar nu semnificativ
Suplimentarea cu Seleniu nu a fost asociată cu nici o ameliorare semnificativă, în rezultatele secundare comparate cu placebo
Vitamina B6
Piridoxina (vitamina B6) a fost semnalată că poate corecta în mare parte o anomalie, din metabolismul triptofanului, prezentă la pacienții cu astm bronhic, și că reduce simptomele de astm în studiile făcute pe termen lung.
Sur, 1993
Într-un studiu pe 31 de pacienți care necesită steroizi (oral sau pe cale inhalatorie) desfășurat timp de 9 săptămâni
Piridoxină 300 mg pe zi (13 subiecți) sau placebo (18 subiecți)
Nu a existat nici o diferență semnificativă
Collipp, 1975
Studiu cu 76 copii astmatici desfășurat pe cinci luni
Terapie cu Piridoxină - 200 mg zilnic
Ameliorarea semnificativă a simptomelor astmului şi reducerea dozei de cortizon şi bronhodilatatoare
Datele sugerează că acești copii cu astm bronșic sever au avut un blocaj în metabolismul triptofanului, dar care a beneficiat de doze mari de Piridoxină într-un tratament pe termen lung
Acizii grași Omega-3
Utilizarea medicației anti-inflamatorii este acum un standard de tratament în astm. Acizii grași Omega-3 se găsesc în pește, nuci şi semințe şi au proprietăți anti-inflamatorii ridicate. Acizii grași Omega-3 limitează sinteza de leucotriene (LT) prin blocarea metabolismului acidului arahidonic şi reduce inflamația.
Consumul uleiului de pește provenit din ape reci (macrou, sardine, hering, somon, şi cod) nu este comun în majoritatea dietelor occidentale, iar regimurile alimentare sărace în aceste grăsimi esențiale sunt asociate cu tulburări inflamatorii precum cele din astm. În schimb, studii epidemiologice efectuate pe populații ce consumă alimente bogate în grăsimi omega-3, au demonstrat reducerea semnificativă a riscului de astm şi îmbunătățirea funcției pulmonare. ( Fugh-Berman 1997).
În timp ce unele studii pozitive există în literatura de specialitate, suplimentarea cu ulei de pește nu a produs rezultate precise. Deși în anumite circumstanțe, cum ar fi astmul indus de efort, tratamentul cu acizi grași omega trei este garantat. În general, aceste substanțe s-au dovedit utile în multe regimuri şi pot fi recomandate în siguranță ca parte a unei abordări globale de nutriție. Dozarea tipică este de 1-2 grame pe zi de EPA şi DHA (acidul eicosapentaenoic și acidul docosahexaenoic) combinate, cele două componente active din uleiul de pește.
Reisman, 2006, Revizuire Sistematică a Uleiurilor de Pește
10 Studii de specialitate cu eterogenitate semnificativă
Nici o concluzie nu poate fi desprinsă
Mickleborough, 2006
Într-un studiu despre suplimentarea cu ulei de pește în bronhoconstricția indusă de efort (BIE), studiu făcut pe 16 pacienți astmatici adulți
Funcția pulmonară îmbunătățită, sub pragul de diagnostic BEI, în post-exercițiul FEV1
Reducere unei varietăți de mediatori inflamatorii
Surette, 2008
Studiu pe astm, ușor până la moderat, făcut pe 35 de subiecți
Doză scăzută (0,75 g Acid Gamma Linoleic + 0,5 g EPA), doză mare (1,13 g Acid Gamma Linoleic + 0,75 g EPA) sau emulsie placebo, zilnic
Îmbunătățirea calității vieții pacientului şi reducerea recurgerii la medicația de urgență