Proză satirică română contemporană

Prefață și predos

cu cîteva considerații rîsologice laterale,

iar parte dintre ele, unilaterale

Ce înseamnă o prefață?

O prefață înseamnă o polologhie străină de cartea pe care parazitează, astfel că un cititor conștiincios o parcurge, de obicei, după lectura volumului. Prin urmare, îi putem spune și postfață. Asemenea, s-ar cuveni a i se zice și și predos, întrucît tot ceea ce autorul (sau autorii) unei cărți zic pe față, din inimă, simțire și rărunchi, autorul ”Cuvîntului înainte” tălmăcește repede, pe spate, el vrînd să-i impună lectorului punctul său de vedere despre cum ar trebui înțelese cele ce urmează a fi citite.

Ne vom feri, deci, a vă spune vreo vorbă despre lucrările cuprinse în aceste coperți [virtuale în cazu' de față], cu atît mai mult cu cît, devreme ce v-ați procurat cartea ați făcut-o pentru a vedea cu proprii ochi ce e într-însa și nu pentru a o privi prin ochelarii altuia.

Singura rugăminte ce îndrăznește a v-o adresa cel ce iscălește rîndurile prezente: dacă totuși apucați să le parcurgeți, să nu țineți seama de ceea ce cuprind.

Cartea de față [respectiv site-ul] reprezintă un mănunchi tipografic de spuse vesele în proză de pe urma cărora se presupune că ar putea spori indicele de satisfacție al populației și coeficientul de voioșie pe cap de locuitor.

(...)

Rîsul constituie o terapie morală - cum zicea Swift - avînd și darul de a curăța coșul pieptului și plămînul, fiind un leac minunat împotriva toanelor rele, cel mai sănătos din toate medicamentele posibile.

(...)

Din alt unghi de vedere, s-a ajuns de mult la concluzia că rîsul îl face pe om mai afabil, mai sociabil, mai rezonabil. Prin urmare, cei care creează umor își îndeplinesc și o datorie cetățenească, dăruind societății bunuri menite să provoace, alături de toate lucrările literare și artistice, bucurii. Bucuria e un factor deloc neglijabil în alcătuirea interioara a omului care produce, iar surîsul e o clapă indispensabilă a claviaturii noastre morale. Se nutrește speranța că paginile care urmează o vor face să vibreze.

Dacă prozele, rimele, dialogurile cuprinse aici vor genera și hohotiri, cu atît mai bine, deși excesele în această direcție pot vătăma organismul. Nu se zice oare ”M-am stricat de rîs”, ”De-atîta rîs m-au apucat alte alea”, ”Am rîs de m-am umflat” etc.? Umorul e foarte periculos: se poate muri de rîs. Dar plictiseala nu e mai puțin periculoasă: se poate pieri din cauza ei. Cum nu e indiferent de ce moarte murim, s-o alegem pe cea mai profitabilă.

E de presupus însă că vom isca, prin alăturatele pagini, mai ales reacții de natură a prelungi existența cititorilor pînă la un sfîrșit foarte îndepărtat și foarte fericit.

Cît privește relația dintre satiră și umor, ea constituie o problemă gingașă, încă nerezolvată. Umorul e, îndeobște, blajin și perifrastic, iar satira e, îndeobște, necruțătoare și directă. Umorul poate fi satiric ori ba. Satira poate fi umoristică sau nu. Între cele două categorii e, totuși, o osmoză continuă, fiecare hrănind-o pe cealaltă în cantități care variază după împrejurări și anotimp. Umorul se naște prin distilarea unei înțelegeri condescendente a neajunsurilor vieții, așa cum mierea rezultă din sublimarea prietenoasă - de către albine, captivate de culorile și parfumurile vegetale - a unor produse insipide extrase din corole. Satira e iscată de mînie: un grăunte străin, înfipt perfid în carnea scoicii și producîndu-i dureri atroce, duce la zămislirea perlei. În ambele cazuri, etiologic, există un germene contrariant.

Adevăratul umor e o combinație de esențe, o critică mușcătoare și spirituală - zicea Hașdeu. Plauzibil, desigur, devreme ce, în general, e admis că prostia nu se poate denunța pe sine, iar stereotipia, impostura, sclerozele culpabile n-au cum să fie depistate altfel decît cu raza roentgen a batjocurii curate.

(...)

Iar dacă umorul satiric e de substanță, el e și durabil. Și memorabil. Suficiente date bibliografice și certificări paremiologice întăresc această susținere: ”Femeile nu-i uită niciodată pe cei care le-au făcut să rîdă„ (Cehov). ”Elefanții nu uită niciodată o glumă făcută pe seama lor” (Buffon). ”Bărbații și urangutanii suportă greu o ironie și o țin minte toată viața” (Observație personală).

(...)

Valentin Silvestru

Am selectat spre lecturare următoarele:

Buletin meteo (urmează postat)

Buricul pămîntului

Căsătorie cu un robot (urmează postat)

Cine a găsit o cheie? (urmează postat)

Control (urmează postat)

Cu telefericul (urmează postat)

Dragoste sinceră (urmează postat)

După amiaza unui scaun

Examen de inteligență (urmează postat)