Dragă tușă Filofteio

de Tudor Mușatescu

Mai bine că n-ai putut să vii și matale la înhumarea mormîntării lui bietul nenea Lambe, căci pe aceste timpuri de criză te-ar fi costat mai mult trenul decît plăcerea și, plus de-asta, nici nu făcea mortul să te deranjezi la vîrsta matale și să rizici, așa că, la mormîntare a fost foarte multă lume, că bietul unchiul Lambe a fost foarte iubit ca defunct și lumea credea că o să fie gustare după funeralii, dar însă s-a ars la presupunere, că dacă unchiul Lambe a lăsat toată averea primăriei și ca ce chilipir era să cheltuim noi, rudele, care nu ne-a lăsat decît pomenile ca să i le facem și ăia de la primărie a zis că pe ei nu-i privește decît testamentul, iar partea bisericească e a noastră, a rudelor, așa că partea matale ca cea mai în etate din surori este de jumătate din cheltuieli, că ești plină de bani și n-ai venit la rămășițele pămîntești ca să nu cheltui, deși îți era frate bun. În casă la bietul unchiul Lambe nu s-a găsit nimic decît cadavrul și fotografia d-tale pe măsuță, dar tăticu n-a vrut s-o ia că zicea că n-are nevoie de cobie în casă, așa că celelalte lucruri din casă nu știm cine le-o fi luat, sau poate Primăria care l-a moștenit că a fost și el odată consilier comunal și-a mîncat din buget ca să-i lase acuma tot și la noi a mîncat de 20 de ani și nu ne-a lăsat nimic, că și mămica zicea alege-s-ar praful de moștenirea lui și vedea-l-aș strîmb la judecata drepților, că parcă văd că și soru-mea Filofteia crapă ca mîine și lasă averea bisericii, unde se roagă și face mătănii de-a făcut pecingine la genunchi, așa că n-am mai pus muzică militară să-i cînte și am luat un singur popă, că este mai sobru și tăticu n-a vrut să dea bani de tămîie, că nu se mai găsește decît la negru și-a zis că cine moare să-și cumpere tămîie și deci mămica te roagă să ai dumneata grijă de parastas, că ești soră mai mare iar noi sîntem invitați la cineva la ceai și lipsim din oraș, și cînd vii matale aduci și partea dumitale din mort, că altminteri tăticu a zis că ți le scade din inelul cu briliante care l-ai uitat la noi pe lavoar cînd ai fost și nu-l mai vezi cîte zile ăi mai avea, dacă om avea noi ghinion să mai trăiești și matale cît bietul unchiul Lambe, că zicea tăticu că cumpără niște insecte de exantematic și ți le pune în tivul de la rochie, cînd oi veni la parastas, ceea ce te așteaptă cu mult dor și drag a matale nepoțică și dulci sărutări de la mama și tăticu.

Olguța

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu