Ce să cîștig?

de V.D. Popa

Mi-am cumpărat un bilet la o tombolă. Toate numerele cîștigătoare, începînd cu o Dacie! Ce-ar fi s-o cîștig eu? Cu autoturismul merg și mă întorc comod de la serviciu, nu înghesuit ca în tramvai. Iar, prin stații aștept cel mult la stop să se schimbe. Numai să nu trec pe roșu, că-mi ridică permisul de conducere! Care permis? Deocamdată, nici nu-l am. Ei, și? Dau examen și-l capăt. Întîi, mă înscriu la școala de șoferi amatori (de permis), plătesc și gata. Dar cît costă? Dar benzina pe care o consum, după aceea, cu mașina? Dar piesele de schimb? Dar drumurile pe la magazinele auto, pînă ce le găsesc? Rup pantofii? Rup! Trebuie să-mi cumpăr alții? Trebuie! Dau ceva vînzătorului? Dau! Altfel, cică, nu are numărul meu și nici culoarea care-mi convine. Și dacă ordinea publică în civil mă vede tocmai cînd pun în palma vînzătorului o bancnotă de 5 lei, împăturită în opt, să creadă că e de 25?

Mai bine cîștig la tombolă un televizor, ultimul tip, din 1973. Al meu tot este vechi de cincisprezece ani și nu găsesc piese pentru el, chiar la Consignația, unde nici nu se vînd. Așa că îl dau pe cel vechi nepotului, să învețe cum se repară. Reparații? Dar dacă mi se defectează și noul televizor? Ei, și? Sînt în oraș atîtea ateliere. Chem un lucrător acasă și gata. Zice că vine a doua zi. Îl aștept o săptămînă, luată anticipat din concediul de odihnă. Pînă la urmă, în locul lucrătorului, mă trezesc cu o astenie. Și ține-te doctor, rețete, medicamente, concediu medical, compasiunea prietenilor etc., etc. Pentru asta să cîștig la tombolă un televizor?

Prefer o butelie aragaz. O cîștig precis, că sînt burlac. Cu butelia, învăț să gătesc singur, uitîndu-mă și la erata de la sfîrșitul cărții. Altfel, umblu mult și bine prin piață, după varză roșie s-o pun la borcan. Gătesc eu, nu-i vorbă, dar la ce? Butelia, pe care o cîștig la tombolă, este goală. Și ce dacă? Telefonez la Aragaz, vine autocamionul acasă și-mi lasă altă butelie plină, în schimb! Dar dacă nu prind numărul de telefon de-acolo sau nu-mi răspund operatoarele? Ei, și? Am răbdare, la telefonul din colțul străzii. Că acasă nu am. Dar dacă, stînd afară, o zi întreagă, cu receptorul la ureche, răcesc? Decît să fac temperatură, fac mai bine o cerere să-mi instalez telefon. Aștept luni de zile, altfel nu prind bon de ordine, ca la policlinică. Dar de ce să mă scol cu noaptea în cap? Pentru o butelie de aragaz cîștigată la tombolă?

Ce-ar fi să-mi iasă un cartuș de țigări superlong, străine? Rup cartonul, iau un pachet, îi desfac celofanul, scot o țigară și îmi savurez cîștigul pînă la filtru. Dar cu ce o aprind? Eu nu-s fumător permanent. Ei, și? Opresc pe stradă un trecător și-l rog să-mi aprindă țigara. Dar dacă dau peste un glumeț și îmi spune: "Doriți un foc? Probabil, sînteți pompier!" Vasăzică, eu cîștig la tombolă un cartuș de țigări, ca să rîdă un necunoscut de mine? Ce, eu sînt Nea Mărin? Așa că îmi cumpăr o cutie cu chibrituri. Nu! Mai bine îmi iau o brichetă cu gaz, producție din Făgăraș. Dar pînă la urmă, se termină țigările. Ei, și? Aprind cu bricheta, țigara directorului, cînd mă cheamă în cabinetul lui. Și dacă nu mă cheamă? Ce, e obligat? Sau dacă zice că ăsta e servilism? Deci, cîștig la tombolă un calificativ de servil? Ba mă trezesc cu o caricatură la gazeta satirică, ori cu un cuplet la brigada artistică de agitație! Și toate, tocmai acum, cînd se vorbește la noi de avansări. Asta îmi trebuie? Așa că, ia să rup biletul de tombolă! Dar dacă bucățelele se împrăștie pe trotuar? Mă poate amenda? Firește! Mai bine, cu banii, mai iau niște bilete de tombolă!

mai multă Proză satirică de V.D. Popa