Domnule președinte (2)
Subsemnatul V. Gh. Pelinescu, secretar al primăriei din comuna Lăicăi, plasa Rîușor, jud. Muscel, cu onoare vă rog să binevoiți a intenta acțiune de divorț în privința soției mele legitime Elisaveta V. Pelinescu, pentru motivele determinante pe care le voi transmite mai jos și anume, părăsirea de domiciliu al casei, care ea, neînțelegînd firul vieții mele de om cult, m-a părăsit lăsîndu-mă într-o situație neutră, cît și foarte incomensurabilă pentru situația de care dispun în comună, ca funcționar superior și om de lege, fiind bugetar de carieră iar nu numit prin mijloace de politică.
Într-adevăr, după cum pot dovedi și cu martorii oculari cu care mă găseam împreună cînd am constatat faptul că fugise de acasă și anume: nea Costică, că fiind beat și din altă comună nu mai știa nici cum îl cheamă, întrucît ne-am cunoscut la han; Ion Trandafir, lăutar și rom; Ion Nercea, cobzar și rom și V. Pantelică, țambalagist și rom – toți țigani și artiști din această comună – alaltăieri, duminică, pe la unsprezece seara, întorcîndu-mă acasă cam cu chef și dorind a intra în posesiunea soției mele, am intrat în casă, împreună cu martorii care cînta și unde, spre marea mea concurență, am găsit pe soția mea eminamente descinsă de fotă și transfigurată de rachiu de drojdie, în stare de adulter cu numitul Matei Brică, derbedeu din această comună. Exprimîndu-mi dorința să-i omor, am fost dezarmat de către martorii cu care venisem, luîndu-mi toporul din mînă, după care am fost maltratați prin bătaie de către numitul Matei Brică, iar martorii dați afară prin picioare în instrumente și în alte părți ale corpului. Față de această faptă, am pornit imediat cu martorii după mine spre a cere ajutor în sat, drept care, întorcîndu-ne după un sfert de ceas, împreună cu toți locuitorii ce-i strigasem cerînd ajutor, nu am găsit pe nimeni acasă, cei doi dispărînd în negura timpurilor, încă de la ora nouă seara, după cum am aflat ulterior...
În această situațiune, care este foarte de ultragiu pentru mine, vă rog să binevoiți, d-le președinte, a intenta acțiune de divorț pe motivele ce le-am exclamat mai sus.
Ca încheiere, adaog că nu se poate o femeie ca eu să fiu de rîsul ei, căci toți bărbații ne-am pierde prestigiul nostru de soți, ca gen, număr și persoană. Cer și cheltuieli de judecată cum și plata instrumentelor ce au fost sparte, căci martorii nu mai are cu ce să cînte.
Primiți, vă rog, asigurarea deosebitului meu respect.
V. Gh. Pelinescu
mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu
