Ședința balerinelor

de Paul Everac

La ședința balerinelor a asistat și un tovarăș de la sector, de curînd numit în muncă și care lucrase înainte în cooperație. Cînd a luat cuvîntul, după raport, el a spus:

― Tovarăși, am ascultat cu atenție raportul și mi se pare în cea mai mare parte just. Alături de succesele din celelalte sectoare se constată și la tovarășele balerine și la tovarășii balerini o creștere a nivelului profesional și de conștiință, o lichidare sistematică meritorie a unor rămîneri în urmă ce au grevat multă vreme asupra acestei instituții. Publicul nostru dă o bună apreciere progresului realizat, măiestriei cu care artiștii noștri au întruchipat personajele planificate. Dar există loc și de mai bine, ca peste tot. Și eu cred, și în privința asta raportul nu este complet, că tovarășele noastre balerine nu sînt încă destul de suave, adică de poetice. Vreau să spun că după constatarea și a altor tovarăși, a unei părți din public, tovarăși, ele nu și-au însușit încă aceea simțire efervescentă, acea grație făcută cu convingere interioară, din trăire, din cunoașterea aprofundată a vieții, fără de care baletul nu poate progresa în țara noastră. Lor li se cere mai multă suavitate, mai multă delicatețe, un afect mai bogat, tovarăși. Statul nostru a făcut sacrificii cu instruirea lor, le-a creat condiții, de-aceea se cuvine ca și ele să înțeleagă și să caute să-și ridice suavitatea pe o treaptă superioară. Eu atît am avut de spus, mulțumesc pentru atenție.

Au fost cîteva aplauze, venind în special de la balerini. Fetele au clipit din pleoapele lor ca niște fluturi exotici și Rita Vanzetti era să se ridice, îmbujorată la față de afect cam suspect, dar colegele mai în vîrstă au reținut-o...

― Lasă tu, au zis ele, că e bine, și o să fie și mai bine...

Mona Dorian, o blondă înaltă și delicată, s-a bîlbîit și a spus:

― Tovarăși... eu nu înțeleg de ce...

― Dacă nu înțelegi stai jos, i-a șoptit cineva din apropiere, iar de la Prezidiu, tovarășul Șiclovan i-a făcut un semn discret să tacă. Barem Lisette Negri, după ce și-a umplut ochii mari de lacrimi, și-a scos batista și a ieșit afară, pe poante, tremurîndu-și mușchii prelungi.

De la masa prezidiului, tovarășul Straton, care totdeauna a fost cumsecade, a intervenit:

― Eu cred că ceea ce a spus tovarășul inspector trebuie să ne facă să medităm. Dînsul a ridicat o problemă, să n-o minimalizăm, și, împreună cu elementele cele mai ridicate, să luăm măsurile ce se impun pentru ca școala noastră de balet să progreseze și în orașul nostru pe măsura eforturilor ce se fac. Cine vrea să ia cuvîntul, să spargă gheața? Tovarășa Ulieru!

― Noi, a zis tovarășa Ulieru, ne-am străduit, tovarăși, să ne ridicăm calificarea și profesionalitatea, lucru care se reflectă și în succesele obținute. Totuși, desigur, pot să mai existe și unele greșeli, cum foarte just a arătat tovarășul... Nu toate colegele noastre sînt suave. Unele, cînd le-am chemat la simpozionul de poezie mi-au întors spatele într-un mod foarte puțin grațios... Nu au nici lectură, nu se străduiesc să-și însușească pe poeți...

― Este o lipsă și în materie de stimulare, a spus tovarășa Vandache, cabinieră. Tovarășul contabil a suprimat fondurile pentru costume din materiale fine și pentru flori, se aduc numai din acelea urîte, de butaforie...

― Eu cred că nu trebuie să vorbim de rău pe tovarășii de la ateliere, a sărit maestru Ciocan, care era și el la masa prezidiului. Să nu deviem problema, nu s-a pus în discuție munca atelierelor. Tovarășul a pus în discuție o problemă foarte concretă și foarte ascuțită. Și eu am constatat o scădere a... cum a zis dînsul, a suavității poetice, din care rezultă și o scădere a încasărilor, care are urmări asupra salariului din toate compartimentele productive. De-aceea eu cred că tovarășele noastre ar trebui să-și însușească critica, să devină mult mai suave, să nu ne dea peste cap planul, de unde și sporurile. Cine nu se bucură la sporuri, tovarăși? Chiar tovarășele se bucură la sporuri! Atunci de ce să nu facă acest efort poetic? E vorba de soarta instituției, nu? de gestiunea ei!... așa se pune problema!

După această intervenție, tovarășa Rita Vanzetti a sărit din nou în picioare și a strigat:

― Dar cum vă închipuiți dumneavoastră că noi...!? și a leșinat. Doi colegi au scos-o să-i dea palme, ca să-și revină. Asistența a început să murmure și inspectorul de la sector s-a interesat cine e tovarășa și ce a vrut să spună.

― E una dintre cele mai bune balerine ale noastre, a îndrăznit tovarășa Pricăjan, responsabila culturală a grupei sindicale. E la curent cu acțiunile...

― Poate nu citește destul, și-a dat cu părerea tovarășul Ghimpați, nu are...

― Ba tocmai că citește, a întărit tovarășa Pricăjan, cotizează, participă la întîlniri...

― Atunci nu înțeleg ce a vrut să spună și de ce i-a venit rău.

― A vrut probabil să spună: Cum vă închipuiți dumneavoastră că ele... nu sînt conștiente de această rămînere în urmă și că nu fac tot ce omenește e posibil s-o lichideze. Dar fiind o tovarășă mai emotivă...

Alte voci s-au ridicat s-o apere pe Rita, de aceea tovarășul Șiclovan a putut să spună în concluzie:

― Putem considera incidentul închis. Așa cum s-a văzut, toți cei de față au primit cu interes sugestiile făcute în vederea îmbunătățirii activității noastre. Noi ne vom preocupa serios de această problemă. Vom căuta care sînt cele mai bune metode prin care să putem îmbunătăți atît factorul volitiv-emoțional, cît mai ales condiția poetică a tovarășelor noastre. Vom iniția și organiza în cel mai scurt timp cursuri metodologice, cu folosirea experienței altor colective din Capitală și provincie. Vom populariza pe acele tovarășe care au un coeficient mai ridicat de suavitate, ca să fie exemplu de urmat pentru celelalte, în așa fel ca în scurtă vreme în instituția noastră să bată un vînt nou, să se petreacă o adevărată cotitură. Avem tot ce ne trebuie, avem cadre de specialitate, medicul instituției plătit de noi; vom completa standul de cărți. Poate și critica atelierelor de butaforie să fi fost justă, vă asigur că ne vom preocupa să îmbunătățim calitatea florilor, să semene cît mai mult cu cele naturale. Așa încît, tovarăși, eu îmi iau angajamentul să fac tot ce depinde de mine ca sugestia tovarășului inspector să devină realitate și ca creșterea suavității și poeziei în această instituție să aibă o curbă ascendentă; bineînțeles cu ajutorul dumneavoastră. Nu pot încheia înainte de a mulțumi tovarășului inspector și de a-l ruga să asigure pe tovarășii de la sector și de la minister...

În următoarele săptămîni tovarășa Rita Vanzetti fost înlocuită din rolul "Odille" din cauză de boală (astenie) și în locul ei a intrat tovarășa Ulieru, cu corset special.

Fie din cauză că planul de casă n-a fost îndeplinit, fie din alte cauze, tovarășul inspector a fost și el înlocuit de la Sectorul Artă și trimis înapoi în Cooperație, de unde a venit.

Bineînțeles, sugestia lui prețioasă a rămas și face parte din programul balerinelor.

mai multă Proză satirică de Paul Everac