Declarație
Subsemnata Eugenia Vilmoș, de profesiune dactilografă și Mis România, aleasă în comuna Tohanu-Nou, cînd am primit ca premiu și un ouar prirogravat, actualmente artistă de film, domiciliată în strada Puțul cu Iepuri nr. 29, în bloc, la garsoniera nr. 12, unde scrie: „Rog bateți la ușă, soneria defectă”, declar următoarele fapte în legătură cu incidentul care a avut loc în noaptea de 20 curent în garsoniera mea, a cărei victimă am fost, fiind insultată în pijama, după cum am dovedit domnului comisar, adineauri, cu vînătăile ce le posed pe organism, cît și părul smuls de către o individă a cărei identitate de persoană n-o cunosc și chiar am fost foarte surprinsă de erupția ce și-a permis în casa mea și modelul foarte venetic în care s-a exprimat, cauzîndu-mi pagube corporale cît și ca chestie de demnitate.
Faptele este următoarele:
În seara de 20 corent am invitat la mine pe dl. Tăsel Mălăianu cu care întrețin relațiuni de logodnă, încă de acum două luni de zile, cînd l-am cunoscut la primărie – unde este funcționar superior prin față – și m-a servit foarte nobil și conștiincios, într-o chestiune de șperț și lemne de foc, aducîndu-mi bonul la cinematograf și cucerindu-mă – atît sufletește cît și invers – chiar în aceeași seară, prin bancurile de care dispune și felul său de a fi în societate, ca fizic plăcut și clasă socială.
Așezîndu-ne la masă, la orele 12, ne-am sărbătorit puțin, cu diferite gustări și băuturi aduse de logodnicul meu, după care, plictisindu-ne de distracție, ne-am culcat, pe la orele două, adormind imediat, la cinci dimineața, cînd am fost treziți de o voce care bătea în ușă, exprimîndu-se că este comisarul de serviciu, fapt între care i-am deschis chiar în poziția de pijama în care mă aflam, căci legea nu cunoaște seminud sau considerații de gen femenin.
Imediat s-a năpustit însă asupra mea, lovindu-mă cu poșeta, o viețuitoare pilită, urlînd din tot corpul și pretinzînd că este soția logodnicului meu, ceea ce am rămas foarte sidefată, crezînd c-am de-aface cu o dementă nebună ce și-a ieșit din minți, sau cu o eroare din greșeală asupra personalităților noastre, eu știindu-l becher.
Logodnicul meu, ascunzîndu-se imediat sub pat, a fost scos prin lovituri de baston, căci nebuna poseda o astfel de armă secretă în mînă și pus să se îmbrace instantaneu în momentul atacului, aflîndu-se în costum de sport, pentru uzul nopții. După ce am fost bătută și eu, atît cu bastonu, cît și cu alte obiecte din casă, cauzîndu-mi-se pagube la dinți și ondulații, doamna - care era însoțită de o scovarză care zicea că este soacra logodnicului meu și avea un satîr de bucătărie ascuns în manșon, încît tot blocul puțea a ceapă – a invitat pe logodnicul meu ca să aleagă, de bunăvoie, între mine și dînsa, amenințîndu-l cu mobilierul din casă în caz de opțiune asupra mea, ceea ce a și făcut, declarînd că renunță la mine și se întoarce la domiciliul conjugal. Nemaiputînd suporta această dramă socială și înțelegînd că am fost victima unui pervers, care, pentru o sută chile de lemne și-a bătut joc de viața mea particulară și fiind foarte deteriorată ca nervi și scandal în bloc – într-un moment de uitare de sine însumi – m-am repezit la logodnicul meu și i-am dat în cap cu o sticlă de lichior, spărgînd sticla și făcîndu-i un cucui, după care nu-mi amintesc cînd i-am mîncat o ureche, căci am leșinat și nu mai știu nimic.
Aceasta îmi este declarația și vă rog, d-le comisar, a-mi da voie să mă întorc acasă, fiind îmbrăcată pe sub pardisiu numai în pijama, plus starea de nervi în care mă aflu.
Cu stimă,
Eugenia Vilmoș
mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu
