Declarațiune (8)

de Tudor Mușatescu

Subsemnatu Cristache Piticu, zis și uriașul, zis și Mangoliță, zis și Palatul Telefoanelor, am onoarea să declar următoarele cu privire la acest porc ce m-a adus în fața dvs., eu fiind victima nevinovată a acestui animal pe care l-am cumpărat în ziua de 10 decembrie, anul corent, cînd a venit la mine la prăvălie un individ ciupit de vărsat la fixonomie și mi-a zis: "Nene Cristache, nu cumperi un porc de ocazie spre a-l tăia de Crăciun că ți-l dau ieftin, căci are 130 kile pe puțin", și dorind să văd marfa, aceasta se afla chiar în curte la mine împreună cu un alt individ, care îl ținea legat cu un lanț de picior, dîndu-i niște alimente ce le avea în buzunarul minteanului și care cred că era tărîțe sau altă cereală ca să nu guițe, astfel că plăcîndu-mi animalul, căci era corpolent la grăsime, m-am tocmit cu acel ciupit de vărsat și l-am cumpărat cu lanț cu tot cu care l-am legat în gîrlicul pivniței, după care am închis prăvălia și m-am dus peste drum la vecinul meu dl. Nae Izmenitu și explicîndu-i faptul cu porcul, i-am vîndut și lui 30 de kilograme, la mort și parte la mațe și tocmai cînd îmi luam banii și vream să mă reîntorc acasă că aveam piftele marinate, acestea fiind moartea mea cu sos, op! că intră la acest vecin cu care tratasem porcul, cumnatul acestuia, anume nea Curcă, care avînd tocmai o probă de țuică în mînă ne-a invitat și pe noi la un ciocan și nea Curcă mi-a spus: "Ascultă mă, Uriașule, cum adică, eu nu fac parte din porc?" Atunci i-am spus: "N-ai decît să intri și dumneatale în el, nea Curcă, cu cît vrei, că animalul e mare" și atunci domnul Costică Chirigiu, de la percepție, care intrase în magazin tocmai asupra discuției, să ia o sticlă de lambă nr. 11, că zicea că i-a spart-o nevasta în cap că l-a prins aseară că jucase cărți și-a rămas dator, auzind faptul cu porcul s-a înscris și el, ca al patrulea, plătindu-mi cinstit, fiindcă tocmai avea la el, că încasase un șperț ca să plătească datoria de onoare de la cărți și-a zis că mai bine să nu aibă onoare de Crăciun, decît să nu aibă sarmale, așa-că, pe la orele unsprezece seara, după ce am dat și eu un kil în cinstea porcului, am vrut să mă întorc acasă, cu banii toți asupra mea, dar nea Curcă zice: "Tot sîntem patru, fraților, și ne-a sărit dopu din țuică, hai mai bine să dăm în tulburel, c-a adus ieri la Damigeana veselă și să articulăm una ție una mie și-aialantă lu popa Ilie", și fiind absolut cu toții de acord, dl. Nae Izmenitu a trimes ocinicu să ne aducă un deca de tulburel iar noi am început să ne distrăm la stos, jucînd la miză mică, dar după ce am băut cinci kile de tulburel, se vede treaba că ne-am înfierbîntat din pastramă și jocul a început să se întețească, astfel că - pe la orele cinci dimineața - nemaiavînd nici un ban asupra mea din porc, nea Curcă zice: "Știți ce, mă? Haidem, peste drum, la Mangoliță acasă, să ne vedem porcul și să-i dăm bună dimineața, că e prietenul nostru", astfel că ne-am dus cu toți patru la mine acasă și ajungînd la gîrlicul pivniții am început să ne adresăm cu cic-cic, ca să iasă porcul afară, să-i dăm bună dimineața, dar acesta probabil că dormea că nu ne-a auzit și atuncea am intrat cu toții în gîrlici să-l sculăm din somn, între care, însă, spre surprinderea mea, nu se mai afla nici un porc în gîrlici, fiind dispărut cu lanț cu tot și sculînd pe soția mea din somn spre a face cercetări, mi-a spus că ea nu știe nimic și că ce ne mai trebuie porc, să sîntem noi destul de așa ceva, dar tovarășii mei n-au vrut să știe de glume și a început să vocifereze la mine că i-am mințit, că n-am avut nici un porc și că să le dau banii îndărăt că face bătaie, că dacă s-a furat nu-i privește pe ei, că ei a plătit banii cinstit și dacă sînt cartofor și i-am pierdut la cărți, n-am decît să mă vînz eu la fabrica de mezeluri, în locul porcului, care auzind aceste insulte și cuvîntul de excroc cu care mă jignea mereu dl. Costică Chirigiu, mi s-a iritat tulburelul din mine și punînd mîna pe prăjina de rufe i-am invitat foarte frumos să iasă afară din curtea mea, la care fapt, ei fiind în cea mai neagră stare de beție, s-a băgat cu capetele sub prăjina mea, în mod inconștient, astfel că, din greșeală, le-am spart puțin capetele, ca să se învețe minte și să mă inslute pe mine care sînt cel mai păgubit din această catastrofă, c-am rămas și fără porc și fără bani și fără piftele marinate, fiindcă - în timpul rebeliunii - soția mea ieșind în foișor și începînd să țipe după Salvare, a uitat ușa deschisă la antreu și a scăpat pisica în dulapul cu alimente, distrugînd complect atît piftelele marinate, cît și una pereche crenviști, plus laptele soacră-mi, iar pisica, rămînînd încuiată în dulap, și-a făcut și ea unele necesități, ca omul, spurcînd cratița în care se afla laptele soacră-mi și care o fi ea pisică curată dar tot trebuie s-o dau la costorit și prin urmare eu n-am nevoie de proces cu acești bețivi și mă oblig a le plăti banii subscriși la porc, imediat cînd oi avea, acum fiind lipsit de mijloace materiale, căci soția mea nu vorbește cu mine și nici soacră-mea nu vrea să mă împrumute, dînd toată ziua în cărți, pe care le ursește spre a muri eu înaintea ei, ceea ce n-aș crede să aibe acest noroc și tot eu o să-i pui grîul la fiert, pentru colivă.

Aceasta îmi este declarația, despre care oricine se poate convinge că am cea mai mare dreptate, rămînînd de sfintele sărbători, atît fără familie cît și fără porc și ceilanți prieteni, plus capitalul, ca să nu mai vorbim de contravaloarea lui.

Al dv. cu respect, am semnat cu propria mea mînă și cu acest chimic, tocul secției neavînd peniță, iar eu nu am stilet, că mi s-a furat și ăla, anul trecut, toate ghinioanele fiind pe capul meu.

Cu respect,

Costache Piticu

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu