Țoiuri
Nu cunosc
Nu cunosc un cer sub limbă,
O, deasupra cerul gurii!
Cine cozile îşi plimbă
Cu păunii, p-alţii, surii?
Agăţată taina moare
La trei palme de bemolii...
Unde dai şi ce răsare!
Mores - Tempora - o, molii!
De mă pui, nu stau, n-am cumpăt,
Cumpănă-ntre nu şi jimblă.
Cu buricul coastei cum pot
Pipăi o vorbă simplă?
Mi
Mi se-ntruna, mi se-ncotro
Mi te duce mi s-ar culce
Încotro căci eu nu potro
Să mai mă dezvăţ de dulce.
De dùlcele, de ulcele,
Dedulcite-n dulcigaie,
Pe-un picior de rai, de raie
De raiale de rîiele.
Deraiare-n dedesupturi.
Şi mai am dacă mă scuturi.
Crimă
Eu voi ruina acest păduche
Dîndu-i să bea fără motiv,
Mă voi culca-nadins pe-o muche,
Pe-un muche, -n pat contemplativ.
La urmă-mi voi spăla buricul
Al degetului mare doară
De la piciorul drept buricul
Pe care-l am la subţioară.
Şi-l voi ruina definitiv,
Iar patului i-oi trage-un tiv.
Ispită
Fac pe porcul să-mi semneze,
Din cauza multelor lui influenţe,
De pe la brînza de pe la breze
Să-mi iscălească nişte indecenţe.
Dulci dintr-un mod dulceagul
Cum din ceapă la orceagul
La borceagul şi mai hăt.
Înapoi la Îndărăt.
Marele-ndărăt, mai marele
De-a-ndoaselea dar de-a-n-picioarele
De-a-n-picioarele dar de-a buşilea
De-a îngerii şi de-a căpuşilea.
Cu ochi
Brăcinarele vederii
Rupu-le în zori de zi
Ierii şi alaltăierii
Cine dracu i-o păzi
Că rămîn în pielea goală
Cîn’ mă uit cu ochiul gol
N-am prosop mă-ncing c-o coală
Şi c-un gînd clăbuc mă spăl.
Mirătură
Ne creşte păr în nări atunci,
Cînd dormin prost, dormin pe brînci,
Atunci cînd ne trezim pe stînci,
Ne creşte păr în nări adînci.
De ce, de cum, de căci, de care?
Întîi fiindcă ne e foame.
A doua – că e de mirare.
A noua – că ne e de coarne.
A unsprezecea – nu e carne.
Urme
Urme pe burtă dimineaţa
Cînd apar cu schiurile pe ea
Şi te dai pe burtă cu gheaţă
De aluneci teleleu pe telelea.
Ce de jivine au fost azi noapte
Pe aici, uite urmele, fa!
Sînt un vînător care vînează lapte,
Ochind cu puşca-n ţîţa ta.
Maul
Şade tocul meu înfipt în
O ureche cu mustaţă,
Do re mi hap sîn fa sîn
Sub aripa lui săgeată.
Fum pe coaste jos în gang,
Dintr-un mi şi mi se pare,
Trei zmeoaice-mi ţineau hangul
Mult mai sus de cingătoare.
Cu o clamă, cu un troscot,
Mă agăţ, mai pun, mai scot,
Mai socot de-un cot, de-un troscot,
Şi mai pot de vreau un pot.
Cîntec
Strecuratu-i o problemă
Sus la munte la izvor.
Caşul are munţi într-însul
Şi-o pădure şi-un topor.
Eu brazi nu mănînc, se zice,
Dar îmi place să-i jupoi.
Şi să fac din coajă bice
Şi să mîn munţii-napoi.
înapoi la Autori, Referinte, Poezie satirică