Concurs

de Nagy Lajos

„Concursul inventatorilor inutili” este titlul expoziției deschise ieri de Institutul de Invenții. Aici se prezintă toate acele invenții pe care, dintr-un motiv sau altul, Institutul nu le-a putut accepta. Unele nu slujesc unui scop serios, iar altele sînt invenții prea simple, atît de simple și la îndemîna tuturor, că nu li se pot stabili exact autorii. Deci, inventatorii își prezintă aici creațiile, spre a se bucura astfel măcar de succesul moral de a fi văzute și admirate, dacă succesul material deocamdată le este refuzat.

Am colindat prin neobișnuita expoziție. Am văzut aici multe lucruri demne de reținut. Chiar în prima sală mi-a trezit interesul un obiect aparent nevinovat, de mărimea, vreau să zic de micimea unui bob de mazăre, sub care se afla titlul: Bătătură artificială. Dimineața se pune în pantof, eventual chiar în șosetă, seara se scoate, iar în timpul zilei, cu ajutorul ei, piciorul va durea exact ca și cum ar avea o bătătură veritabilă.

Chiar lîngă bătătura artificială se afla expus ceasul de buzunar care îți arată ora exactă fără a trebui să-l scoți din buzunar și a te uita la el. Din oră în oră cîte un ac lung și bine ascuțit sare din mecanismul ceasului și se înfige în posesor, cam în jurul abdomenului, dacă îl poartă în buzunarul vestei. De pildă, la ora douăsprezece va simți o duzină de înțepături ritmice. La cererea clientului, inventatorul poate adapta ceasul și cu înțepături la fiecare minut.

După părerea mea, nu-i lipsită de interes, și nici de spirit practic, batista care nu trebuie spălată niciodată. E confecționată din mușama, și în caz de murdărire se poate șterge cu un burete ud, sau se poate freca de mîneca hainei.

Cremă pentru creșterea părului. Firele căzute nu le poate regenera, dar cele cîteva fire rămase le va face să crească mai lungi.

Plapuma care asigură un somn liniștit. Are prinși, de margini și de cusături, niște clopoței cu sunet strident. Omul care doarme neliniștit se agită prin somn, mișcă plapuma, făcînd să sune clopoțeii. Se trezește, îi piere somnul agitat și adoarme mai departe liniștit.

Tot în această sală se mai poate vedea înnegritorul de cenușă, denaturatorul de mîncăruri, cerneala pepit, ascuțitoarea pentru paie și amorțitorul de marmeladă. O interesantă invenție poate fi considerată și crema contra degerării, deși nu slujește unor scopuri de utilitate imediată. Pe cît e însă de simplă, pe atîta e de inedită. Acest unguent, pe bază de eter, și care se evaporă repede, uns pe o parte a corpului va provoca imediat temperatură de îngheț, astfel, în cîteva minute, va crea pe locul respectiv veritabile răni degerate.

În a doua sală am găsit descrierea amănunțită a unor metode, planuri, sisteme și sfaturi de comportament. De pildă, planul de încălzire a străzilor pe timpul iernii; se vor încălzi foarte tare toate locuințele din oraș și se vor ține deschise, zi și noapte, toate ușile și ferestrele. Sau buget, adică sistem bugetar pentru o chestiune de mare importanță, nerezolvată pînă acum: cum să te „descurci” cu un venit lunar stabil de două mii de pengo. Sau îmbrăcăminte igienică, de fortificare a organismului, pentru apărarea sănătății. Principiul de bază al invenției pleacă de la constatarea că cine e obișnuit cu frigul și cu căldura, va rezista bine la amîndouă. Deci, vara se vor îmbrăca haine groase și blană, pentru a se deprinde corpul cu căldură, pe cînd iarna se va circula în costume de baie.

Apoi, cîteva automate distractive, mai degrabă aș zice niște jucării; berbecul care strigă „cucurigu”, găina care latră, cîinele care behăie și ornitorincul care nu face nimic. Astea sînt în cea de a treia sală. Cel mai interesant automat este însă cel intitulat Inimă bună. Această invenție are forma unui omuleț care ține brațul drept întins, cu o palmă moale, făcută căuș. Ideea de bază a mecanismului a dat-o observația că în ziua de azi lumea este înrăită, oamenii sînt obligați să lupte, viața este dură, și lupta este aprigă, oamenii se tem unii de alții, se urăsc, și în nici un caz nu se iubesc. Ei, bine, omul obosit de lupta cotidiană, bancherul, politicianul, negustorul, mijlocitorul, sau scriitorul, se oprește, seara, înainte de a se culca, în fața automatului Inimă bună și apasă pe un buton. Mîna întinsă a omulețului îl va mîngîia de cîteva ori pe creștet, în timp ce de pe un disc aflat în omuleț, o voce tremurătoare, îi va șopti: „Săracul de tine, bietul de tine, dragul de tine, săracul de tine, bietul...”.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos