Stimată domnișoară (2)

de Tudor Mușatescu

De fapt, florile, au înțelesul lor simetric, prin chiar culoarea pe care o obține de la natură ce le urzește concepția de viață, pentru ca - prin graiul lor surdo-mut să exprime acelor ce le primește, toate sentimentele ce se amestec în petalele lor convexe, în acel moment de mare luptă cu sine însuți, cînd te decizi a le cumpăra pentru a fi trimise acelei ființe ce te-ai hotărît a o curta, pe această cale de limbaji al florilor.

Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputînd să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra modului cum va fi primite și întrebuințate în posterior.

Dar ce-aș vrea oare să vă spun, prin aceste rînduri ce le anexez acestor modeste cinsprezece fire de lalele, a căror cifră de afaceri o spun numai ca nu cumva să-și însușească din ele comisionerul, toți acești bandiți fiind înțeleși cu florarii, pentru a le revinde iarăși din nou la țigănci, care le întrebuințează pentru uzul morților sau chiar la rațe, ca alimente tocate, fiind cele mai bune pentru extirparea ouălelor din corp. Dar, în legătură cu aceste ouă, m-am gîndit și eu, în forul meu exterior, că mîine este Paștele, această sărbătoare dinainte de Cristos spre a prăznui moravurile noastre, ca dulap și iarbă verde și nu se face ca, pentru această zi, să nu mă exprim cu o mică atenție, față de persoana dv. al cărei complex m-a cucerit, în modul cel mai acut, din seara cînd am avut plăcerea să vă cunosc în cursa ce vă transporta silueta la Ploiești, cedîndu-vă locul meu și menținîndu-mă tot drumul în picioare, spre a savura acea atingere subcutanaee a capului dv. de brațul meu și pe care n-o voi uita niciodată ca senzație de amintire și plăcere provizorie. Am vrut mai întîi să vă cumpăr un ou de ciocolată, dar însă, n-am găsit nicăieri din motive de închis și scump, așa că din lipsă de ou, am cumpărat aceste cinsprezece fire de lalele, zise și tulipe în latina vulgară, însă mie nu-mi stă în caracter să fac caz din faptul culturii pe care o posed și n-am nevoie să mă laud cu acest bagaji de cunoștințe spre a putea crede că vreau să apar în fața dv. ca cult sau ecțetera.

Dar să nu vă mai țin de vorbă, căci poate aveți necesități ca orice ființă în preaviz de sărbătoare și n-aș vrea să vă rețin de la treabă, iar, tot ceea ce vă rog, este ca, respirînd aceste modeste cincisprezece fire de lalele, să vă gîndiți un moment și-o clipă, la conturbarea celui care vi le-a trimis și anexîndu-mi prin comisioner răspunsul dv., vă rog să aveți libertatea individuală de a-mi avansa un modest randevuz, spre a ne asigura reciproc de sentimentele ce le-am obținut, sau - în caz contrariu - un ”slăbește-mă domnule” îmi ajunge pentru eternitate.

Ridic acest ou în sănătatea dv., de rață, zicîndu-vă, după datină, un modest ”să-l mîncați sănătoasă”.

Al dv. admirator convins,

Diomed S.

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu