Hîrtia

de Giovanni Papini

Lipsca, 15 septembrie

Vizitînd astăzi o expoziție a presei, mi-am dat seama că toată civilizația — cel puțin în elementele sale cele mai delicate și mai esențiale — este încredințată materiei celei mai fragile care există: hîrtia.

Mă gîndesc că tot capitalul lumii constă din miliarde de bancnote, din cambii și din bilete, care nu sînt altceva decît benzi de hîrtie. Mă gîndesc că toată proprietatea industrială a continentelor constă în miliarde de acțiuni, certificate și obligațiuni: bucăți de hîrtie. Birourile avocaților și notarilor sînt pline de documente și de contracte, de care atîrnă viața a milioane și milioane de oameni — și care nu sînt altceva decît hîrtie murdară. Registrele de stare civilă din comune, arhivele ministerelor și ale statelor: maldăre de hîrtie îngălbenită. Bibliotecile publice și particulare: grămezi de foi tipărite.

În birourile publice, în armată, în școli, în academii, în parlamente, totul merge cu ajutorul bucăților de hîrtie: circulare, bonuri, voturi, proiecte de legi, scrisori, rapoarte — hîrtie scrisă cu mîna, hîrtie scrisă la mașină, hîrtie tipărită. Ziarele ca și water-closets-ele consumă în fiecare an tone de hîrtie.

Materia primă a vieții moderne nu e fierul, nici petrolul, nici cărbunele, nici cauciucul — ci hîrtia. În fiecare zi păduri întregi cad sub secure, ca să furnizeze în cantități enorme o substanță care n-are nici durata, nici tăria lemnului. Dacă fabricile de hîrtie s-ar închide, civilizația ar fi paralizată.

În vremea veche, monedele erau de metal, documentele erau scrise pe pergament sau de-a dreptul săpate în marmură și în bronz iar cărțile asirienilor și babilonienilor scrise pe cărămizi. Azi, nimic rezistent și durabil: unei paste de lemn și de clei, substanțe distructibile, se încredințează bunurile și drepturile oamenilor, tezaurele științei și artei. Umezeala, focul, viermii, furnicile, șoareci pot să ruineze și să distrugă aceasta masa enormă de hîrtie pe care se sprijină tot ce avem mai scump pe lume.

Simbol al unei civilizații care se știe trecătoare sau imbecilitate nepăsătoare?

mai multă Proză satirică de Giovanni Papini sau Gog