Murg în amurg

de Ananie Gagniuc

Mi-am luat un căluț. Nu-i nici mare, nici de mare. Ce e a lui, e a lui. A calului… Și unde mai pui că e și sur. Nu e pur sînge, e… pur și simplu!

L-am încălecat, pe înserat (de unde și ”murg – amurg”) și-am plecat la mîndra mea de altădată, cu pușca și cureaua lată, s-o facem lată.

Cum era de așteptat, acasă era și mama ei… Mama ei! Am descălecat, am legat hamul de ulucul de la poartă și-am intrat în casă, buluc, unde am dat de bucluc (că tot rimează!)…

Pînă s-o îmbrățișez pe iubită, a trebuit să răspund la tirada de întrebări ale viitoarei mele posibilă soacră imposibilă, care m-a luat la ”poezie”…

Întrebările s-au limitat doar la… o sumedenie:

Vii cu calul, să te dai armăsar? Și mai miroși și a bălegar, pe picioare nu știi să te ștergi? Alții vin la fata mea cu jimichiu, porșe, lamborghini, chiar ateveu, iar tu, ca un biet jocheu, cu un cal putere? Nu cumva ești și bine cherchelit? Că chelit ești bine de tot!

Ce viciu mai ai? Și ce serviciu? Unde-s florile? Vii pe înserat, cu gînd de înnoptat? Crezi că fata mea cade la pat, cu una, cu două? Sau cu unu, cu doi? Să-ți iasă din minți! Mîine să vii cu-ai tăi părinți, să văd din ce soi ești, dacă ai intenții creștinești…

Sau n-ai nici un Dumnezeu?

Am strîns din dinți, mai mai să-mi ies, într-adevăr, din minți!

Și-am încălecat pe șa și v-am spus poveste-așa.

Și-am dat calului ovăz, și-am jurat atunci, în barbă,

Pe femeia aia slută, cît oi trăi, să n-o văz!

Singurul lucru pe care l-am regretat e că n-am fost cu adevărat bărbat, măcar odată, să folosesc contra ei… pușca și cureaua lată! Poate altădată…

P.S. Acest articol a fost scris de ”ABBA”, Asociația Bărbaților Bătuți și Asupriți, care ființează sub deviza ”Trăiască nevestele și mama lor, care le-a făcut!”

mai multă Proză satirică de Ananie Gagniuc