La biroul cu ghișee
Într-o zi, pe la ceasurile dintîi ale dimineții, tocmai cînd ziua se îngîna cu noaptea, în clădirea Biroului cu ghișee a pătruns tovarășul curier. În fața ghișeului nr. 4, a scos o hîrtie din mapă și a introdus-o prin deschizătură. Era adresată directorului ghișeului nr. 4. Proveniența: Direcția generală de coordonare a ghișeului nr. 4, ”direct” de la directorul ei general.
Conținutul: O plîngere (bătută la mașină) către Direcție, din partea unui grup de cetățeni din lumea înconjurătoare, în care se arată că Ghișeul nr. 4 ”nu a eliberat la termenul stabilit cele 8020 de adeverințe solicitate, pentru a se putea dovedi că ghișeul nr. 4 există cu adevărat.
Sus, în stînga hîrtiei, scris de mînă (se observă graba cu care au fost redactate), găsim rîndurile:
”Tovarășe Director al Ghișeului 4, analizați plîngerea și apoi (rog) convorbire cu părțile afectate. Termen de rezolvare, luni, cel mai tîrziu!”
Semnează: Dir. gen. al DGCG4
Directorul ghișeului nr. 4 a parcurs hîrtia și ”imediat”, fără să mai stea pe gînduri, și-a scos stiloul iar, în colțul din dreapta, sus, a așternut:
”Tovarășe Director adjunct al ghișeului 4, rog analizați ce solicită tovarășii. Pregătiți răspuns corespunzător.”
Semnează: Dir. Ghiș. 4
Directorul adjunct al Ghișeului 4 a parcurs la rîndul lui conținutul hîrtiei, pe stînga, a adăugat:
”Tovarășe Șef Serviciu reglementări, sesizări, cetățeni,
Rog frumos, analizați cum se poate obține un rezultat pozitiv în vederea concilierii. Răspuns în scris, pînă duminică (înainte de luni)”.
Șeful Serviciului reglementări, sesizări, cetățeni și-a însușit temeinic cele scrise pe năbădăioasa hîrtie (și-a luat chiar notițe). A scos pixul și, în dreapta jos, într-un colțișor rămas alb ca prin farmec, a notat:
”Tovarășe Șef de birou, citiți cu atenție, trageți concluziile și dă-mi-le, în scris, pînă mîine dimineață”.
Tovarășul State, șeful de birou, a citit cu atenție, a tras concluziile și, pentru că pe spate nu era încă scris nimic, a luat pixul cu mină de creion (0,5 mm) și:
”Tovarășe Sile, ocupă-te, re rog, de problema aceasta. Dă-mi un telefon acasă și spune-mi ce părere ai”.
Tovarășul Sile, cu ”state” vechi la ghișeul 4, a analizat, a analizat, a analizat, a citit, a tras concluziile și s-a ocupat cu atenție de hîrtia în cauză. A încercat să noteze cu creionul:
”Tovarășe...” Dar vai! cui s-o adreseze, că sub el nu mai e nimeni, doar un scaun și ăsta de lemn.
Tovarășul Sile a rămas într-o poziție de așteptare cu creionul rezemat în tîmplă. Ridică scurt sprîncenele, zîmbi satisfăcut și așternu cîteva rînduri pe toată suprafața rămasă albă, de pe spatele foii. O așeză pe birou, își luă servieta și plecă acasă.
Mamaie, femeia care făcea curat la ghișeul nr. 4 a văzut hîrtia pe biroul tovarășului Sile. S-a aplecat deasupra ei și a citit:
”Tovarășe Mamaie, fii te rog drăguță și vezi mata ce-i cu năzbîtia asta. Mulțumesc”.
Femeia zîmbi, apucă foaia și o citi pe față. Scoase pe urmă un creion chimic, îl înmuie în vîrful limbii și scrise mare, ușor tremurat: ”Se aprobă!”
mai multă Proză satirică de Dan Lăzărescu
