Iubită coană Matildo

de Tudor Mușatescu

Următor celor consfințite împreună, cînd ți-am promis cele ce ți-am făgăduit, de îndată ce am reajuns la București, mă și grăbesc a vă scri, cele ce urmează, cu privire la faptul de comision ce m-am obligat să-l întreprind, pentru dumneata, căci una e coana Matilda din refugiu, ca simpatie de persoană și suflet interlop.

Mulțumesc lui Dumnezeu, casa dumitale ce m-am dus să vizitez, după bombardamentul din 27 august corent, executat de nemți, ca măgari și avioane știucas, am găsit-o în foarte bună stare, față de alte ruine, limitrofe dimprejur.

Pot să vă spun chiar, ca să vezi cum se minte, ca zvonuri și alarmiști că, apucîndu-mă ora înaintată la interval de vizită, am dormit chiar în noaptea aceea, la dumneata acasă, în antreiași, ajutîndu-mă cu umbrela deschisă, din cauza ploii, ceea ce în dormitor era mai rizicat, aflîndu-se în stare de inundație și locuit de diferite broaște ce s-a acumulat acolo din cauza evenimentelor, fapt ce nu este în salon, căci, acolo ne mai fiind plafonul tavanului, locul este foarte zvîntat, din motiv de soare care îl usucă imediat ce prinde puțin noroi pe jos, sau acaparează oareșcare momente de igrasie sau bureți.

Cît privește pe conul Tăchiță, simpaticul dv. răposat, ce ne-am distrat așa de bine, în refugiu, cînd îl chemam la spiritism, se poate bucura, Dumnezeu să-l ierte, că biroul lui a scăpat neatins de incendiu care s-a declarat tocmai în sufragerie și numai prin propagandă, din lipsă de apă, căci era încuiat la baie, abia a putut ajunge pînă în dreptul bibliotecii, fiind localizat de celelalte odăi, pe care a trebuit mai întîi să le consume și apoi să avanseze înainte.

Datorită acestei șanse a norocului, focul n-a distrus decît toate cărțile din bibliotecă, lemnăria de nuc și geamurile de cristal, restul rămînînd absolut intact, după cum scrie și în declarația servitoarei dvs., Lina, dată la circa 31 de poliție, cu ocazia cînd aceste obiecte s-au furat într-un mod neidentificat pînă în prezent.

Așa că, dacă mai chemați pe conul Tăchiță, la spiritism, îi puteți spune, că a avut noroc să trăiască spre a și le vedea scăpate de catastrofa ce le-a flagelat.

În cămară, care a fost și dînsa puțin sinistrată de o bombă căzută între borcanele de dulceață și lădițele de zahăr, s-au mai găsit o mulțime de provizii, între care și o cutie de pioneze neatinsă, căci se poate spăla de rugină cu o soluție de amoniac, amestecat cu alt produs al cărui nume îmi scapă, prin motivul că nu l-am ținut minte niciodată, dar tot ce pot să spun este că acest lichid, se află foarte otrăvitor și toxic, între care se pune și eticheta cu cap de craniu pe sticluță, fiind în pericol de moarte dacă-l bei, prin faptul că, odată dispersat în corp, degajează electricitate și corentează organismul pe dinăuntru, în sensul că după aia nu mai scapi de la un deces absolut mortal.

S-au găsit de asemenea, de către numita Lina, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de exemplu, cursa de șoareci, cu slănina salvată în ea, una cheie de la armoal sau poate de la alt obiect, trei oale de bucătărie în bună stare și una de noapte pentru gătit, una periuță de dinți pentru făcut ghetele cu cremă dar nu se mai cunoaște pozitiv dacă pentru cremă neagră sau galbenă, din cauza părului absent, una dormeză de piele, absolut nouă, ce a fost predată vecinului de la nr. 36, fiind aruncată la dvs., în casă din cauza suflului, una bilă table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta, precum și cinci monezi de aur, foarte antice, asupra cărora sînt în controversă de cultură cu servitoarea dvs., Lina, care susține că, numitele antice, ar fi de fapt niște nasturi de manta, de la un fleort al său ce și-o uitase în bucătărie cînd a sunat alarma în neglijeu și s-a evacuat în adăpost numai în lenjerie de corp.

Veranda de la marchiza de cristal, de la intrarea din față este și ea în bună stare și se poate semăna imediat, pe molozul care a căzut deasupra, cuiburi de cartofi sau alte alimente, nemai fiind nevoie să fie săpată. Cred că s-ar putea pune și orez, din cauza apei care curge din imobil, terenul ei fiind foarte mlăștinos. Singurul lucru care s-a deteriorat mai serios și de care îmi pare foarte rău, este numai piticul de ipsos din grădină, care a fost lovit de o schijă, tocmai în lulea, astfel că în aceste moment s-a lăsat de fumat.

În speranța că mi-am îndeplinit cu sfințenie promisiunea făcută înainte de plecare, te rog să primești, iubită coană Matildo, cele mai acute sărutări de mîini și asigurarea suvenirului cel mai frumos ce-l păstrez din privința simpaticei dumitale persoane de refugiu...

Cu toată stima,

Eracle Vespasianescu,

pensionar

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu