Corbul și privighetoarea
În vremuri de mult apuse, un corb se îndrăgosti de o privighetoare. El o văzuse zburînd pe lîngă cuibul său spre nord în fiecare primăvară și spre sud în fiecare toamnă și stabilise că era o bucățică bună. Observase că ea o lua spre nord în fiecare an în compania altor domni, dar nu acordă nici o importanță faptului că domnii aceia aveau toți penajul la fel de frumos colorat. „Oricine poate să o păcălească”, zise el. Așa că se duse la nevastă-sa și-i mărturisi că se îndrăgostise de o privighetoare dezghețată și zglobie. Îi mai spuse că vrea să divorțeze și nevastă-sa consimți pur și simplu, deschizîndu-i ușa și dîndu-i pălăria. „Să nu vii plîngînd la mine după ce îți dă papucii”, remarcă ea. „Pasagera aia de sezon, n-are creier. Nu știe să gătească și să coasă. Registrul ei de sus sună ca un tramvai în viraj. Poți afla din orice enciclopedie că cea mai înțeleaptă pasăre e corbul, sau cel puțin așa era, pînă în ziua în care te-ai născut tu”. „Taci, zise corbul, ești doar o femeie geloasă”. I-a întins cîțiva dolari. Poftim, zise, du-te și cumpără-ți niște smacuri. Arăți ca fundul unui ceainic vechi”. Și plecă să caute privighetoarea.
Era primăvară și o întîlni în drum spre nord cu un însoțitor pe care nu-l mai văzuse niciodată. Corbul opri privighetoarea și își pledă cauza, sau să zicem, își cauză pledoaria? În orice caz o curtă cu o voce aspră și ruginită care ei îi provocă un rîs vesel. „Ai un glas ca o jaluzea bătrînă”, îi zise ea pocnind din degete spre el. „Sînt mai mare și mai puternic decît domnul, prietenul tău, se strădui corbul. Am un vocabular mai bogat decît el. Și toate privighetorile din țară nu ar putea nici măcar să ridice porumbul din cuibul meu. Sînt un paznic bun și în caz de pericol vocea mea poate fi auzită la mai multe mile depărtare”. „Nu văd cum toate astea ar putea interesa pe altcineva decît pe o cioară”, răspunse privighetoarea și rîse de el și își continuă drumul spre nord. Însoțitorul îi întinse corbului cîteva monezi. „Poftim, zise, du-te și cumpără-ți o scurtă sau ceva. Arăți ca fundul unui ibric de cafea, vechi”.
Corbul zbură trist înapoi la cuibul său, dar nevasta nu era acasă. Văzu un bilet prins de ușa de la intrare: „Am plecat cu Bert, scria pe bilet, vei găsi niște arsenic în dulăpiorul cu medicamente”.
Morala: „De ce m-ați dat de lîngă voi...”
mai multă Proză satirică de James Thurber
