Ocheadă în viitor

― Vii după-masă la Paris? Acolo îmi beau azi filtrul, la Cafe de la Paix. Diseară sînt înapoi.

― Nu vin. E prea cald. Imediat după-masă mă reped pînă la Polul Nord, să mă răcoresc un pic.

― Nu te sfătuiesc să te duci. E înghesuială. Dacă îți displace căldura, cel mai bine ar fi să te ridici deasupra orașului la vreo cinci-șase mii de metri și să plutești acolo pînă la asfințit.

― Trebuie neapărat să mă duc la Pol. Am o întîlnire cu Schwarczof Davidovici Mor din Kamciatka. Trebuie să discutăm o afacere serioasă. Vrem să împărțim în parcele un teren de cîțiva kilometri pătrați, pe care îl avem în Lună, și să le vindem pentru construcții de vilă.

― Cred că nu-i o afacere grozavă. În Lună omul se duce în excursie cel mult o dată pe lună, cu vreo femeie de care e îndrăgostit, ca s-o distreze cu oleacă de clar de lună. Dar în rest? N-are nimeni interesul să-și clădească acolo o vilă. Eu, de pildă, stau foarte bine și aici, pe Pămînt. Vara în Islanda, iarna în Sahara. Mi-am cumpărat o bază mică, mi-am instalat acolo un pat de campanie, sub palmier, lîngă ea o noptieră și un lampadar de cristal, acolo dorm și de acolo vin la servici, aici, în piața Tereza.

― Bine, și eu îmi petrec vara în Alasca, și iarna în Ceylon.

― În cafeneaua Ceylon ?

― Nu, în insula Ceylon. Totuși, chestia cu parcelele e o afacere rentabilă, fiindcă contăm pe mulți cumpărători de pe Marte. Și apoi, știi, orice om de afaceri e prevăzător, își are relațiile lui, grație cărora află din timp cam tot ce urmează să se întîmple. Noi, de exemplu, am aflat că unele instituții vor fi transferate în Lună. De pildă, urmează să fie mutat acolo Institutul de Ajutorare a Săracilor precum și Centrul de Repartizare a razelor de Lună. Putem conta pe faptul că funcționarii din aceste birouri vor dori să-și întemeieze un cămin permanent acolo, cît mai aproape de servici.

― Asta-i altceva. În cazul ăsta retrag tot ce am spus. Oricum, Societatea Anonimă a Centrului General de Trădare a Planurilor știe mai bine decît mine. Îți urez succes în afacerea asta. Ei, te salut, mă grăbesc, se află aici Caballero Ignace di Steino din Patagonia, care m-a rugat să-l însoțesc pînă la întreprinderea Autostans, să-și cumpere și el o mașină.

― Ce-i aia Autostans? N-am mai auzit.

― Un nou tip de mecanism pentru circulație. Ieri au fost puse în vînzare primele aparate.

― Și la ce slujesc?

― E o construcție tare ingenioasă și inteligentă. Omul se așază în această mașină, o pune în funcțiune și poate sta pe loc ore întregi. E o invenție tare folositoare. În zilele noastre, e o adevărată salvare pentru omenire.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos