Vita

de Nagy Lajos

Vita, acest animal domestic, poate fi întîlnită oriunde pe globul nostru. Este o specie tare folositoare, fiindcă boul trage poveri, vaca dă lapte, iar amîndoi, cînd s-au săturat de viață, tăiați dau carne, lucru foarte folositor la hrănirea oamenilor bogați.

Vita se împarte în diverse specii, în funcție de țara și regiunea din care provine. Între ele, vita maghiară este renumită pentru blîndețea și hărnicia ei, pentru mugetul trist și nevinovat și pentru coarnele mari și răsucite pe care le poartă. Vita este un animal tare blajin, numai cînd îi ajunge cuțitul la os îi ia în coarne pe cei care o supără, și poate că nici atunci.

Vita masculă se numește taur, și este o ființă cu trăsături aristocratice; în cireadă se bucură de privilegiul de a fi factor de înmulțire, nu lucrează, iar la vederea culorii roșii se enervează și tropăie din picioare.

Vita femelă noi o numim vacă, fiindcă ne dă lapte, în schimb taurii o numesc între ei, de obicei din alte motive, gîscă.

Culoarea vitei este albă, sau roșcată, sau tărcată cu pete roșii pe fond alb. De cîțiva ani, de cînd vopsitul a devenit o problemă, numai vitele înstărite își pot permite luxul de a se tărca.

Hrana vitei e compusă din iarbă și fîn.

Vita minoră se numește vițel, iar cea majoră, după gen, juncan sau junincă. Aceștia mai tîrziu, devin fără nici un fel de pregătire specială tauri, respectiv vaci. Dezvoltarea vitei se oprește aici. Denumirile de vacă bătrînă și bou bătrîn aparțin unor cu totul alte specii de animale, îndeobște bipede.

Stăpînii de vite, spre a le putea deosebi între ele, dau animalelor diverse nume, cum ar fi, la vaci: Floarea și Joiana, iar la boi: Boală și Băiețică. Se speră însă ca în viitorul apropiat numele de boi să fie înlocuite cu altele mai potrivite, cum ar fi de pildă: Potiorek1, Conrad2 sau Ludendorff3...

1Potiorek, Oscar (1852-1933), general în armata Monarhiei Austro-Ungare

2Conrad, Franze (1852-1925), general în armata Monarhiei Austro-Ungare

3Ludendorff, Erich (1865-1937), general german

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos