Declarațiune (12)

de Tudor Mușatescu

Subscrisul Iordache Stelinescu, pensionar din această localitate climaterică, unde m-am stabilit din motive că este mai ieftin, atît ca aer curat cît și ca alte considerațiuni alimentare, pentru că n-avea cum să-mi ajungă, dacă rămîneam în București, fiind mică și aștept și eu să mi-o mărească acum, căci - în caz contrariu - vă spun, cu tot regretul, că va trebui să sucombez, neavînd altă sursă de viață decît această pensie pe care o respect din tot sufletul, căutînd a o dizolva într-un mod cît mai economic, căci tutunul l-am desființat complet, la zece bucăți pe zi, afară de ce mai recoltez ca oferite sau cerute, iar băutura am atrofiat-o la maximum, procedînd numai cu litra și la un mare spațiu de timp între repetarea lor, legumind acest lichid într-un mod absolut inchizitorial față de capacitatea mea de posibilități, fiindcă, de ce să mint, mi-a plăcut un păhărel de orice substanță de băutură, dar nu este mai puțin adevărat că mințile nu mi le-am periclitat niciodată față de reputația de care dispun în acest oraș climateric, unde am izbutit să mă fac un cineva simpatic și cunoscut, față și de copiii de pe stradă care mă arată chiar cu degetul, după cum poate declara orice cîrciumar, că nu există ca eu să dispun de marfa cuiva fără să plătesc cinstit cînd am, partea mea aferentă, iar sfera noțiunii de scandal nu există în substratul meu, chiar dacă mi se refuză, cîteodată, aceste mici datorii de credit urban. Din acest motiv de cauză, eu nu mai calc de aproape două săptămîni în anturajul cîrciumei domnului Pepenel, preferînd mai bine la Pandele Iaurgescu, unde apa în lichid se pune într-un mod mult mai moderat, iar prețurile sînt mai pe înțelesul tuturor, localul fiind lipsit de poezii triviale la adresa clienților, ca acele satire de pe pereții cu: ”Cui îi dai pe datorie, nu-ți mai intră-n prăvălie”; ”Pierzi și timpul, pierzi și bani. Ba'ți mai capeți și dușmani” sau ”Dacă bei și n-ai parale, stai acas la dumneatale!” care te jignește ca client și om, fiind o chestiune de mîrșăvie sufletească și speculă ordinară. Aceasta fiind situația, în privința raporturile mele economice cu cîrciuma d-lui Pepenel, este o imposibilitate ca eu să mă fi aflat acolo în momentul agresiunii de bătaie ce a avut loc aseară la orele zece și deci, în referire la acest fapt, eu nu știu absolut nimic și mă mir de ce sînt amestecat și eu în asemenea chefuri interlope, care chiar dacă mă sărbătoresc din cînd în cînd cu un pahar de vin, o fac într-un mod foarte demn și totul în alt local.

Cu stimă,

Iordache Stelinescu

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu