Un program bine stabilit

de Ivan Pudlo

Dimineața, la ora cinci, a sunat deșteptătorul. Andrei sări din pat de parcă l-ar fi stropit cineva cu apă rece. Avea timp suficient pentru a-și urma fiul și soția plecați cu o zi înainte, dar tot era neliniștit. Lîngă ceasul deșteptător găsi un bilet: ”Dă drumul la magnetofon, dragule!”

Andrei se execută. O foarte plăcută melodie umplu încăperea. Apoi, de pe banda de magnetofon vocea duioasă a soției: ”Bună dimineața, dragul meu, cum ai dormit?”

― Ei, cum să dorm? Ca de obicei, mormăi el și-și aprinse o țigară.

”Stinge țigara! îi porunci magnetofonul. Deschide fereastra și ușa, scoate plapuma și cearceaful și întinde-le pe frînghia din balcon!”

În balcon, o notă lipită de balustradă: ”Aseară, precis că n-ai udat florile. Fă-o acum!”

Andrei se duse în bucătărie, după apă. Deasupra aragazului, alt bilet: ”După ce iei micul dejun, speli vasele și le pui la loc!”

― Bine, bine! șuieră printre dinți Andrei. Am să le spăl.

Din sufragerie, vocea de pe banda de magnetofon îl chemă imperativ: ”Vino încoace, lasă meditațiile!” Alergă într-o fugă acolo, ca să afle: ”Să nu folosești pentru jumări mai mult de două ouă. Ai cam început să te îngrași…”

Și din nou încăperea se umplu de o muzică veselă. După cîteva minute melodia făcu loc altor îndrumări: ”Adu plapuma și cearșaful, fă patul. Dă puțin cu aspiratorul pe mocheta din hol”.

― Dă puțin pe mocheta din hol, repetă, cu ciudă, Andrei. Și mai ce?! se răsti furios, dînd drumul aspiratorului.

”Ajunge! îi porunci magnetofonul. Acum, îmbracă-te. Ia-ți o cămașă curată și cravata cea nouă!”

În dulapul cu haine, un bilețel prins cu o agrafă: ”Să aduci cu tine tranzistorul și să nu uiți aparatul de ras”.

Pe fundul valizei, o coală albă, pe care scria cu litere mari, roșii: ”Întoarce-te în cameră! Ai uitat țigara aprinsă!”

Andrei luă țigara, mai trase un fum și o stinse. Magnetofonul continuă: ”Cînd ai făcut jumările cu ouă, a sărit puțin ulei pe aragaz. Curăță-l, inimioara mea!”

Cît a curățat aragazul, în camera alăturată răsună aceeași muzică foarte plăcută. Apoi, o nouă directivă: ”Controlează dacă toate robinetele sînt închise, dă-i de mîncare canarului și schimbă-i apa. Nu uita banii și buletinul de identitate. Închide magnetofonul. Drum bun, dragă. Te așteptăm cu nerăbdare!”

Pe ușa de la intrare, în dreptul clanței, alt bilet: ”Încearcă yala, vezi dacă ai închis-o bine!”

În sfîrșit, iată-l ajuns la gară. Andrei puse banii pe masa ghișeului și se adresă casierului:

― Un bilet, vă rog.

Omul nu schiță nici un gest.

― Vreau un bilet, repetă Andrei.

Casierul îl privi cu deosebită curiozitate:

― Unde călătoriți? Pentru ce stație doriți bilet?

Surprins de întrebare, Andrei rămase stană de piatră. ”Asta nu mi s-a indicat nicăieri” mormăi el. Aruncă țigara, strivind-o cu călcîiul, de parcă ar fi vrut să găurească podeaua. Apoi vîrî banii în buzunar și plecă.

Întors acasă, a făcut praf magnetofonul, dădu drumul pe fereastră canarului din colivie, scoase o sticlă cu coniac din bar și, întins pe pat încălțat, trase o dușcă zdravănă, ținînd ochii închiși. Treptat, îl cuprinse o ciudată liniște interioară. Era fericit!

mai multă Proză satirică de Ivan Pudlo