Dragă Pic

de Tudor Mușatescu

Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru frumosul prezent ce mi l-ai dăruit cu ocazia Sfintelor Sărbători naționale ale Crăciunului și care el a fost o revelație la noi în provincie, mai ales prin poezia ce ai anexat-o la aceste alimente și care, după ce am citit-o la toți invitații, am agățat-o în pomul de crăciun, iar alimentele le-am dus în cămară, ca să nu se altereze din cauza căldurii de la lumînări că și cumnatu-meu, Moș Crăciun, care tocmai venise deghizat la copii, mi-a spus pe sub barbă ca să nu se observe că e mascat, „arde-mi și mie, Milly, dincolo în odaie, o juma de metru din cîrnații ăia la tigaie și o felie de tobă la farfurie, că lepăd pe copii de poftă”, dar ce să-ți spun, toate preparativele din acest porc au fost delicioase și să nu crezi c-a fost bucățică din ele pe care s-o pregust fără să mă gîndesc la tine, căci așa porc, mai rar se găsește pe vremurile astea, că numai untura mi-a ieșit patru kilograme și ceva din ce ne-ai trimes, plus ce-a pus mama la sarmale, care te dorește foarte mult și-a spus că de-abia așteaptă să vii să te mai vadă, că știe ea că tu nu vii cu mîna goală și totdeauna ai venit plin de coloniale și delicatese și dacă poți să faci rost de un camion, pe la tine pe la servici, ai loc să pui în el și cîteva lemne, iar tu stai în față lîngă șofer să nu răcești și poezia să știi că am învățat-o pe dinafară, și, toată ziua, o recit prin casă la treabă, și, seara, cînd mă culc, o citesc din nou, dar însă să nu te superi că m-amestec, eu cred că, la urmă, e puțin greșită căci nu rimează „curcan” cu „crăciun”, deși se potrivește ca meniu și pe urmă curcan nici nu ne-ai trimes, căci n-am găsit nici măcar o aripă din acest aliment în pachet, dar nu e nimic, ne trimiți tu în altă strofă, pentru că tu știi că, dacă avem de toate în casă și nu ne lipsește nimic, eu n-am nevoie să mai umblu prin tîrg să caut aia și aia și aialaltă și pot să stau toată ziua acasă și să mă gîndesc numai la tine, cu poezia în mînă și, noaptea, cînd mă introduc în pat, îmi iau puișorul de pernă în brațe și presupui că ești tu care te condensezi în fulgii săi că nici nu-l mai înfăț că-l umplu imediat de ruj prin sărutări și sper că măcar după Anul nou o să poți să-ți iei și tu un mic concediu, că mama nu mai poate de dorul tău și zice că nu degeaba te cheamă pe tine Pic, c-o să pici tu zilele astea, că-ți faci tu timp printre picături și rîdem amîndouă de ne prăpădim de aceste spirite iar, lebănviștiul – nu știu cine ți l-a preparat – dar a fost o folie nebună, cum zici tu despre fizicul meu cînd mă constrîngi în brațe, care aceste momente le aștept cu cea mai mare nerăbdare, fiindcă eu n-am vrut să fac ca altele să te oblig să te divorțezi și să-ți strici viața pentru mine și am înțeles să fiu modestă și să rămîi sucursala ta aici în provincie, care mă mulțumesc din cînd în cînd cu 2-3 mezeluri și cu o mică atenție și nici ceva bani nu te-aș ruga să trimiți cît mai urgent posibil, dar insistă mama că zice că i-ai spus tu să-ți zică ea cînd avem nevoie ca să nu mă jignești pe mine și după ce trimeți banii, dacă nu se poate lemne, poți să aduci și cărbuni, că la teracotă merge și te așteptăm amîndouă cu cel mai mare dor și drag căci dacă n-ai fi fost tu așa de atent și de simpatic, pentru nimic în lume nu m-ar fi lăsat mama să fiu clandestină cu cineva așa cum m-a lăsat cu tine și s-a opus la toți ceilalți, de cînd am rămas văduvă și chiar pînă în ajunul sfintelor sărbători, cînd l-a dat pe Mișu definitiv afară din casă, că i-a plătit cacialmaua de doi decari de zece, cînd s-a făcut servită de la mînă.

A ta pe veci,

Milly

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu