Vopsit proaspăt

de Nagy Lajos

Aveam de așteptat pe cineva în Bulevardul Vilmos. Mă obosea statul în picioare și vroiam să mă așez pe o bancă din marginea trotuarului. Dar nu se putea, fiindcă banca era petrecută, de la un capăt la altul, cu o funie pe care atîrnau din loc în loc petice de hîrtie. Ceea ce însemna că banca era proaspăt vopsită. În curînd sosi persoana pe care o așteptam. Dat fiind că respectivul nu este un individ prea bine instruit sociologic și, în general, nu-i obișnuit să privească diversele aspecte ale vieții dintr-un unghi corect, m-am hotărît să-i dau o lecție practică:

― Ce-i cu funia asta din jurul băncii? l-am întrebat eu.

― Asta? Păi... știe toată lumea.

― N-aș crede. Ba aș zice chiar că foarte puțină lume o știe. Tu, de pildă, sînt convins, nu știi exact ce vrea să însemne.

― Ei, na! Cum să nu știu? Funia asta înseamnă: aveți grijă, nu vă așezați pe această bancă, fiindcă-i vopsită proaspăt, nu s-a uscat încă vopseaua, și dacă vă așezați pe ea, vă pătați și vă distrugeți hainele.

― Iată eroarea! Într-adevăr, ăsta ar fi înțelesul, să zicem, în Elveția sau în Danemarca.

― Dar la noi?

― La noi înseamnă: Strict interzis să vă așezați. Vopseaua nu s-a uscat, și dacă vă așezați, o pătați și o distrugeți cu hainele!

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos