Domnule ministru
Domnule Ministru,
Subsemnatul Pandele Gh. Ispas, comerciant și bătrîn, domiciliat în București (jud. Ilfov) str. Puțul cu Cișmea nr. 8, am onoarea a mă expune în fața dvs. – ca ministru și tată al nostru – cu următoarea condoleanță ce vă rog a mi-o lua în considerare spre a judeca și dvs. dacă se poate una ca asta, sau eu sînt nebun, ceea ce nu cred, căci noi n-am fost o familie bolnavă, sau săriți din alte motive.
Iată, domnule Ministru, cum s-a petrecut infamia, între care eu nu minț, pentru că nu posed sufletul acela ca să pîrăsc pe un nevinovat, iar – ca romîn și negustor – am un singur pe cuvînt de care mă deservesc de el atît în treburi cît și în afaceri și e știut că eu nu mi-l dau niciodată, ca să rizic să-mi scape vorba la un ce de supărare.
Deci, dar și prin urmare, singura nădejde de care mai dispun este la dumneavoastră, care trebuie să aprobați să triumfe justiția dreptății, căci Oarba cu palanța se-ntîmplă de greșește la cîntar și mi-a respins-o ca nefundată deși avocatul meu m-a asigurat, dîndu-i onorariul înainte, că voi cîștiga, ceea ce nu s-a întîmplat deloc, eu rămînînd din contră a lua de pe jos.
Să nu credeți, domnule ministru, că pretenția ce o am, de la acest măgar care l-am dat în judecată și mi-a respins-o ca nefundată, este de natură de daune, ci este de natură numai de ambiție. Fiindcă nu se poate nici așa, să fim induși în eroare de femei, care se intitulează artiste și după ce bea cu tine toată noaptea în local, cele mai scumpe lichide spre a le elimina imediat și mănîncă cele mai contrare trufandale, ca una – aia grasă, care de fapt n-o invitase nimeni – a cerut chiar și broaște, ceea ce am spus că dacă le aduce plec, aceste femei se preface, la urmă, că se duce la garderobă și se cară cu chelnării pe din dos, lăsînd clientul într-un mod foarte nepotrivit și la o oră cînd nu se mai găsește.
Dar că să răspund sincer, n-aș fi zis nimic de acest procedeu murdar, dacă patronul acestui local – în momentul cînd am început să mă exprim mai tare, că persoana nu mai venea, ceea ce fiecare avem nervi – n-ar fi perforat la adresa mea unele cuvinte și anume într-un mod foarte diuretic, zicînd că dacă nu tac din gură, îmi dă un picior în fox-terrier și mă dă afară prin garsoni, între care se și adunaseră o mulțime în jurul meu.
Auzind aceste cuvinte, am simțit că tot sîngele mi se urcă la cap și - spre a nu face bătaie, ca nefiind corpolent față de acei mardeiași – am cerut un pahar cu apă spre a mă liniști, întrucît am mai avut un atac, acum doi ani și doctorul mi-a spus că la al treilea sucombez și deci n-am vrut să se producă al doilea atac, spre a evita pe al treilea, nedorind a deceda că n-am nici un interes de așa ceva.
Or, domnule ministru, acești indivizi a refuzat a-mi da un pahar cu apă, zicînd să mă duc la cișmea, ceea ce constituie faptul de asasinat înmpotriva mea, drept care l-am dat în judecată și, spre surprinderea mea, mi-a respins-o ca nefundată, drept care nemaiputînd face alt proces, cu onoare vă rog să binevoiți a-mi face dreptate și a pedepsi pe numitul patron, că ceea ce mi s-a întîmplat mie în acest șantan se poate întîmpla oricui, că oameni sîntem și toți avem tensiune la inimă, ceea ce eu iau și Urodonal.
Cu profund respect,
Pandele Gh. Ispas
mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu
