Unitate în diversitate
Cum e și firesc, posibilitățile infinite pe care le oferă diversitatea în artă i-au deschis lui Xcs, scenarist prolific și pătimaș, cîmpuri nelimitate de acțiune. El le bate în lung și în lat. Pentru Xcs nu există zone în care să nu pună piciorul, subiecte pe care să nu le stoarcă de inedit, genuri pe care să nu le atace frontal. "Defectul fundamental al cinematografiei noastre, spunea Xcs într-o luare de cuvînt care urma unei luări de bere în compania cîtorva pasionați ai artei filmice, defectul fundamental al cinematografiei noastre este subtilitatea. Dacă am face filme mai puțin subtile, am cuceri piața mondială". "O!" au exclamat, plini de admirație și speranță, cei mai de sus. (În viziunea lui Xcs, piața mondială arăta ca un fel de piața Matache, dar de o mie de ori mai mare, cu tarabe colorate, unde lumea se îmbulzește în fața cutiilor cu filme nesubtile).
Xcs iubește atît de egoist arta cinematografică (în creația artistică, egoismul e ca un îngrășămînt natural: mărește în chip miraculos capacitatea de producție), încît ar fi în stare să acopere cu talentul și, mai ales, cu puterea sa de muncă (herculeană, zic unii, sisifică, susțin alții) întregul cîmp (ogor) al cinematografiei naționale și, dacă s-ar putea, încă ceva pe deasupra. Ca atare, a scris nenumărate scenarii inspirate (expirate, pretind adversarii lui, cu invidie) din cea mai arzătoare actualitate și avînd următorul subiect: într-o uzină (șantier), (exploatare minieră), un tînăr inginer (maistru) face o inovație (invenție), (agregat). Dar inginerul-șef se opune. În perioadele de curaj scenaristic, cel care se opune este directorul, iar în momentele de delir creator (toți trecem prin astfel de momente...) însăși centrala de resort (nu în totalitatea ei). De ce se opun toți aceștia? Evident, fiindcă ei nu iubesc noul. De ce nu iubesc ei noul? Păi... (Să trecem peste această întrebare). Tînărul cu agregatul este retrogradat (de niște retrograzi) sau, în perioadele de delir creator amintite, chiar mutat în altă secție. Tînărul are și o viață personală, pe care, însă, o neglijează din cauza pasiunii sale pentru nou. Iubita îl abandonează (temporar). Dacă e soție, pleacă la mama (ei). Cum se rezolvă toate aceste situații dramatice? Ele se rezolvă bine.
Xcs este un descoperitor de drumuri noi nu numai în dramaturgia cinematografică, dar și în domeniul (teritoriul) imaginii filmice și chiar al stilului literar. Xcs este unul dintre cei ce se opun deschis spiritului și literei așazisei Gramatici a Academiei.
În propensiunea sa către diversitate și absolut, Xcs scrie și comedii. "Scopul meu, obișnuiește el să spună pe șoseaua Kisseleff colț cu strada Arh. Ion Mincu, este să-i fac pe oameni mai fericiți. Adică, explică el pe înțelesul cinefililor din jur, să-i fac să rîdă cu hohote". Comediile lui Xcs se axează pe același subiect de actualitate arzătoare, doar că acțiunea se desfășoară în cheie comică: un tînăr dintr-o uzină (șantier) (fabrică de mobilă) lucrează la o inovație (invenție), dar inginerul-șef (sau directorul) se opune. (Într-o comedie, centrala de resort nu are ce căuta). Ajutat de brigada de agitație a întreprinderii, care, în texte caustice, înfierează atitudinea birocratică a opozanților, tînărul inovator (inventator) reușește să-și impună punctul de vedere, iar birocrații se despart de trecut rîzînd. Bineînțeles că, la un moment dat, iubita devine geloasă, crezînd că preocuparea lui pentru nou ar fi, de fapt, preocuparea pentru altă femeie. Pînă la urmă? Doar e comedie. Pînă la urmă, se rîde.
Xcs nu neglijează nici genul polițist. Aici, lucrurile se desfășoară nu departe de celelalte lucruri: tînărul (ușor maturizat) lucrează la o invenție epocală, de pildă cartea care se citește singură. (E una din obsesiile mai vechi ale însuși scenaristului Xcs, care a constatat că, fiind prea multe cărți, efortul cititorului ar trebui redus la minimum posibil). O agenție de spionaj vrea să pună mîna pe invenție, căci se pare că obsesia personajului și a autorului său nu e străină unor cercuri din Vest, preocupate și ele de reducerea efortului de lectură. Directorul, împreună cu un locotenent-major, reușesc să dejoace planurile agenților. (A se remarca faptul că directorul apare uneori ca personaj pozitiv). Astfel, invenția rămîne a întreprinderii. Soția (tînărul s-a însurat între timp) își ajută (din punct de vedere moral) soțul inventator. (Se observă că și personajul soției a devenit eminamente pozitiv, în ideea că spionii sînt destul de negativi și nu au nevoie de întăriri).
Filmele de dragoste ale lui Xcs au următoarea poveste: un tînăr inventator se îndrăgostește de o tînără (neinventatoare). Ea nu-l înțelege în pasiunea lui. Părinții ei nu-l înțeleg nici atît. (De la Romeo și Julieta, în toate poveștile de dragoste părinții sînt personajele negative). El suferă. (Dar nu-și întrerupe munca la invenție). Ei pleacă la mare. Aici, sub razele soarelui de iulie, se iubesc, în sensul că el o sărută pe obraz. Ei se întorc de la mare. Părinții vor s-o mărite (pe fată) cu un om așezat (gospodar). Ea plînge. El suferă. Gospodarul are Opel. Dar colegii de muncă intră în acțiune. Între timp, ea dă naștere unui copil. (Urmare a sărutului cast de pe litoral). Faptul decide soarta celor doi îndrăgostiți. În bine.
Cînd se îndreaptă către filmele pentru copii, Xcs nu se îndepărtează prea mult de structurile sale verificate și solide: un pionier lucrează la o invenție, dar unul din colegii săi, un bătăuș și un corigent notoriu (ar fi pe postul inginerului-șef sau al directorului), îi pune tot felul de bețe în roate. Un grup de pionieri harnici îl sprijină pe inventator să-și ducă opera la bun sfîrșit, anihilînd boicotul băiatului cel rău. Acesta din urmă se transformă într-un băiat bun și silitor, care, pînă la urmă, va da o mînă de ajutor inventatorului, după ce, la început, îi dăduse numai pumni. Și totul se încheie cu un foc de tabără.
Nu mai e nevoie, cred, să precizez cum arată scenariile lui Xcs destinate filmelor muzicale. Ele arată la fel. Dar cîntat. În întîlnirile sale cu cinefilii în jurul unor mese rotunde, Xcs obișnuiește să remarce: "Viața e simplă. Filmele trebuie să fie la fel de simple". Ceea ce e perfect adevărat. Toate filmele lui Xcs sînt cît se poate de simple. Deci, ca în viață.
mai multă Proză satirică de Dumitru Solomon
