Calul

de Nagy Lajos

Calul este un animal de casă. De ce-i de casă e lesne de înțeles, dacă ne gîndim că nici știuca și nici cangurul nu sînt de casă. Dar e mai dificil de înțeles dacă ne gîndim că nici ploșnița nu-i un animal de casă.

Calul este ierbivor, are patru copite și, respectiv, patru picioare, o coadă și doi ochi. Calul e un animal tare curajos. În timp ce omul se avîntă în bătălii numai ca să nu fie împușcat ca dezertor, calul participă la lupte din abnegație și curaj. Cît despre nobilii armăsari se duc și ei la bătălie, deși ei s-ar face și simpli cai de birjă dacă birjarii n-ar avea grijă să meargă doar pînă la gară.

Cam asta e situația cu noblețea și curajul calului. Dar calul stă la fel de bine și cu inteligența. Chiar dacă nu știe să extragă rădăcina pătrată, tot e mai deștept decît oamenii care cred că el știe să o extragă și rezultatul îl comunică prin bătăi de copită.

Nu în toate perioadele vieții sale calul se numește cal. La început i se zice mînz, mai apoi devine cal, perioadă în care dacă îi merge bine se poate numi armăsar, apoi se face mîrțoagă și în cele din urmă cîrnați sau chiar...

Caii au și nume proprii individuale, ca de pildă: Trubadur, Lăcrămioară, Tokio, Glorios, Verosu etc... Aceste nume aparțin de obicei unor cai de curse și sînt atît de renumite și de distinse, cum ar fi la oameni cele ca: Artur, Edgar, Ervin și altele de soiul ăsta. Dar cum există și nume obișnuite de oameni, cum ar fi Ion sau Vasile, există și la cai nume simple și frecvente, ca de exemplu: Boală sau Fata. Cea mai mare parte a cailor de birjă răspund la numele de Firarmăta!

După preocupări, cai se împart în mai multe grupe: de curse, de cursă, de birjă, de poștă, de călărit, de armată, de tăiat, de bătaie și de caltaboși. Am uitat să amintesc caii de circ. Și ar mai fi cai de încălecat, soi care se recunoaște după faptul că la picioarele fiecărui cal zace trîntit un călăreț.

Asemănătoare cu calul este zebra, un fel de rudă a acestuia, un animal mic, elegant, cu costum vărgat. Îi mai seamănă oarecum și măgarul, care îi e de asemenea rudă, chiar dacă treaba asta nu prea îi convine calului. Fiecare avem cîte o rudă măgar.

Calul se hrănește cu fîn.

Calul a generat un proverb, în care se spune că dacă îl primești în dar să nu i te uiți la dinți. Forma modernă a acestei zicale sună astfel: „Mașina de dar să n-o cauți la pistoane!”

Un alt proverb legat de cal pretinde că: „Deși are patru picioare tot se împiedică”. Și acesta ca mai toate proverbele, este absolut idiot. Cum adică tot se împiedică? Tocmai de aia se împiedică! De vreme ce te împiedici cu picioarele, e firesc să te împiedici cu atît mai des cu cît ai mai multe picioare. Un om fără picioare nu se împiedică niciodată. De aceea, cel mai bine e să fii miriapod. Avînd o sută de picioare nici un proverb nu-ți va lua în nume de rău dacă te împiedici cu cîteva din ele.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos