Îndreptări spre folosul slugilor

de Jonathan Swift

Rînduieli privind deopotrivă pe toate slugile

Cînd se întîmplă ca stăpînul sau doamna să strige după cîte o slugă care tocmai în clipa aceea lipsește, nu vă grăbiți niciodată să răspundeți în locul ei, căci altminteri ați ajunge să robotiți cu toții și ziua și noaptea: de altfel înșiși stăpînii recunosc, că e de ajuns ca fiece slugă să răspundă atunci cînd este chemată.

Cînd se întîmplă să faceți vreo boacănă, răspundeți neobrăzat fără șovăire, ca și cînd altul ar fi greșit iar voi ați avea de tras pe nedrept ponoasele; stăpînii se vor potoli astfel fără întîrziere. Dacă una din slugi aduce stăpînului vreo daună, faceți bine și nu dați fapta acestuia în vileag: altminteri v-ar merge vestea că umblați cu vorba; excepție face sluga favorită, care, pe drept cuvînt, este nesuferită tuturora: în cazul ei, aveți în conștiință datoria de a da în vileag cît mai multe greșeli.

Bucătăreasa, pivnicerul, grăjdarul, căruțașul, ca și toate celelalte slugi avînd vreo legătură cu cheltuielile casei, au îndatorirea de a face ca și cînd întregul venit al stăpînului lor s-ar cădea cheltuit numai pe cele privind treburile aparte ale fiecăruia. Spre o pildă: bucătăreasa socotind cam la o mie de lire sterline venitul pe an al stăpînului său, încheierea firească va fi că din acești bani coșnița poate fi asigurată cu vîrf și îndesat, și, prin urmare, nu e nevoie de a economisi în privința mîncării; pivnicerul cu privire la ale sale, va socoti și el întocmai, așijderi și grăjdarul și vizitiul, totul chivernisindu-se în cele din urmă de minune, potrivit, cu rînduiala fiecăruia, spre mai marea cinste a stăpînului.

Se întîmplă uneori să fiți muștruluiți de față cu musafirii (ceea ce, între noi fie vorba, e o dovadă de grosolănie din partea cinstiților voștri stăpîni) în asemenea cazuri cîte un oaspete mai milostiv poate să pună o vorbă bună întru apărarea celui vinovat; într-acestea veți găsi temeiul de a vă arăta și mai vîrtos iar în alte împrejurări asemănătoare veți putea răspunde cu tot temeiul la fel dînd a înțelege că stăpînul e cel care greșește; veți fi totodată îndrituiți a istorisi în felul vostru cele întîmplate, toată lumea hotărînd la bucătarie că fără doar și poate, ați avut dreptate. Iată de ce, așa cum spuneam și mai sus, ori de cîte ori primiți vreo mustrare, faceți ca și cînd ați fi suferit pe nedrept o jignire.

Se întîmplă foarte des ca o slugă trimisă în oraș cu cîte o treabă, să întîrzie ceva mai mult decît ar fi cazul, să spunem pînă în două, patru, șase, uneori chiar opt ceasuri, sau cumva pe-acolo, căci de, ispita poate fi puternică, și nu întotdeauna trupul, și sîngele îi pot ține piept. Cînd te-arăți într-un sfîrșit acasă, jupînul suduie, conița fierbe: se pomenește de palme, de bici, de azvîrlit afară în stradă; atunci e timpul să fii pregătit cu dezvinovățirile de trebuință, bune de altfel pentru orice prilej; de pildă: cumătrul tău de la țară a venit, cale de șapte poște, anume ca să stea astăzi de vorba cu tine, și pornește înapoi la drum mîine dis-de-dimineață; un fecior de casă, căruia îi împrumutaseși bani pe cînd era fără slujbă, te-a dus cu preșul ștergînd-o englezește în Irlanda; prietenul tău cel mai bun a părăsit astăzi țara, plecînd cu corabia peste mări spre insulele Barbados, și n-ai putut să nu-ți iei rămas bun de la el; părinții ți-au trimis o vacă cu rugămintea să le-o vinzi, și pînă la nouă seara a trebuit să umbli ca să-i găsești cumpărător; ți-ai luat rămas bun de la scumpul tău văr de-al doilea care urmează să fie spînzurat sîmbătă în zori; ți-ai scrîntit glezna călcînd strîmb peste un bolovan, și ai fost nevoit să stai trei ceasuri într-o prăvălie, mai înainte de a putea face un pas; trecînd subt o fereastră, cineva a deșertat fără să vrea oala de noapte peste tine, și ți-a fost rușine să te întorci acasă mai înainte de a te fi spălat și de a-ți fi zvîntat hainele; din greșeală ai fost luat cu arcanul și adus înaintea judelui spre a fi trimis cătană pe corabie: abia după trei ceasuri ai putut scăpa de acolo, lămurind cumva lucrurile; un ipistat te-a luat drept rău-făcător, ținîndu-te pînă seara la temnița pentru datornici; cineva ți-a șoptit că stăpînul pățise un pocinog într-o tavemă, și, fiind îngrijorat, ai luat pe rînd toate birturile dintre Pall-Mall și Temple Bar, spre a-i sări într-ajutor.

Cînd se întîmplă să tîrguiești, nu uita să ții mereu partea negustorului, oricine ar fi el; nu te tocmi niciodată, ci pune pe tejghea cu dărnicie, oricît ți s-ar cere. Astfel făcînd, vei da dovada mărinimiei stăpînului tău, primind poate și tu, drept răsplată, cîte un mic bacșiș; adu-ți aminte că, dacă stăpînul pierde la un tîrg de acesta, pe el îl costă oricum mai puțin decît pe bietul negustor.

Nu face greșeala de a da cumva o mînă de ajutor în treburi pentru care nu ai fost tocmit. Bunăoară, dacă grăjdarul nu-i de găsit nicăieri sau e beat turtă, și chelarul primește poruncă de a închide caii în grajd, răspunsul e gata: ”nu vă supărați, conașule, dar să știți că nu mă pricep de fel la cai”. Dacă din colțul tapetului a căzut un cui și feciorul primește poruncă să ia ciocanul și să-l bată la loc, un foarte bun răspuns e că, necunoscînd mînuirea sculelor, e de părere ca domnul să trimită după tapițer.

Atît stăpînii cît şi conițele au obiceiul de a dojeni pe slugi pentru că n-ar trage uşile după ele: se pierde însă din vedere că orice ușă trebuie mai întîi deschisă iar apoi închisă, ceea ce înseamnă de fapt să te ostenești într-una de cîte două ori; prin urmare calea cea mai scurtă și mai bună e să nu pui mîna pe nici o clanță și să lași ușile vraiște. Dacă însă muștruluirea devine sîcîitoare – așa încît să n-o poți da uitării cu una cu două – la ieșirea din odăi dă brînci ușilor, zdruncinînd pereții și clătinînd dușumelele, spre a aduce astfel la cunoștință stăpînilor tăi că dai cu adevărat ascultare poruncilor primite.

Dacă se întîmplă să intri cumva în voia stăpînului sau a coniței, nu pierde prilejul de a aduce la cunoștință – cu deosebit respect – că ai dori din păcate să-i părăsești; dacă te întreabă de ce, dînd semne că le-ar părea rău, le poți răspunde că ți-ar face firește plăcere să rămîi la ei toată viața, dar că unei sărmane slugi nu trebuie să i se ia în nume de rău dacă se gîndește la viitor; că a fi slugă în casă nu-ți aduce nici o pricopseală; că munca e multă și leafa puțină. Într-acestea, dacă e bun la inimă, stăpînul îți va adăuga vreo cinci-zece șilingi la simbrie, numai să nu te vadă plecînd; se poate însă să dai și greș: dacă nu ai de gînd să pleci în altă parte, e bine să trimiți atunci altă slugă la jupîn, să-i spună din partea ta că stăruința lui te-a făcut să te răzgîndești și că totuși rămîi.

Bunătățile și trufandalele sfeterisite de ici și de acolo în timpul zilei, fă bine și păstrează-le pentru seara, cînd să le împarți frățește cu ceilalți tovarăși ai tăi: îl puteți lua și pe pivnicer în mijlocul vostru, mai cu seamă dacă făgăduiește să aducă băutura.

Spre a arăta că știi carte, ia lumînarea fumegîndă și iscălește numele tău alături de cel al iubitei, pe tavanul din bucătărie sau din odaia slugilor.

De ești flăcău arătos, ori de cîte ori ai de șoptit ceva la urechea stăpînei, bagă-ți nasul cît mai aproape de fața ei; dacă nu-ți duhnește cumva gura, poți chiar să-i sufli drept în obraz: mi-am putut da seama că așa ceva are urmări neprevăzut de bune în unele familii.

Dacă stăpînul te cheamă, nu te grăbi să te înființezi mai înainte de a-ți fi auzit numele strigat de cel puțin trei, patru ori: afară de cîini, nimeni nu răspunde de îndată ce a fost fluierat; iar cînd auzi pe conaș întrebînd ”e careva pe acolo?” nu răspunde nimic, căci este limpede că nici o slugă nu răspunde numelui de ”careva”.

După ce împreună cu tovarășii tăi ai spart sau ciobit pînă la ultima oală sau cană ce v-au fost date în folosință (de obicei cele de pămînt nu pot rămîne întregi mai mult de o săptămînă), urmează la rînd ceaunul din arama cositorită; stăpîniți-l cu plăcere: e numai bun de fiert laptele, încălzit ciorba, pritocit berea; în caz de trebuință poate fi folosit și ca țucal; așadar nu vă sfiiți să vă slujiți de el la toate aceste nevoi: nu cumva însă să-l curățați și să-l clătiți prea tare, căci s-ar putea să-i iasă arama pe față.

Deși aveți cuțite cîte vreți în sufrageria voastră, folosiți-vă cu precădere de cele ale stăpînului.

Păstrați cu sfințenie rînduiala potrivit căreia – în bucătărie, ca și în odaia slugilor – nici un scaun, scăunaș sau masă nu trebuie să fie înzestrată cu mai mult de trei picioare, după o străveche și neîntreruptă datină păstrată în toate casele pe care le-am cunoscut, datină, zice-se, întemeiată pe următoarele două rațiuni: una, a arăta că starea în care se află slugile șchioapătă pe undeva de la natură; doi, a fi tuturora pildă de smerire, întrucît se cade ca mesele și scaunele slugilor să aibă un picior mai puțin decît ale stăpînilor. Există o singură excepție de la această regulă, și aceasta privește bucătăresele: printr-o foarte veche tradiție, ele se bucură de dreptul sfînt la un jilț al lor unde să poată trage cîte un pui de somn după-mesele: cu toate acestea trebuie să vă mărturisesc că foarte rar mi-a fost dat să văd atari jețuri bucătărești înzestrate cu mai mult de trei picioare. Această epidemie de amputări e datorată – zic filosofii – acelorași două cauze care pricinuiesc și în rînduiala statelor marile zavere și răsturnări, pe nume războiul și dragostea. În orice început de sfadă sau de încăierare, scăunelele, scaunele și mesele sînt – o știm cu toții – de cel mai mare folos; după cum, la încheierea păcii, tot ele trebuie să ducă greul, întrucît sînt adeseori folosite drept sprijin de pivnicerii iubeți, în hîrjonelile lor drăgăstoase cu bucătăresele, - îndeobște grăsune și durdulii.

Obiceiul slujnicuțelor de a umbla pe stradă cu poalele fustelor sumese mi se pare un lucru cu totul nesuferit; dezvinovățirea că altminteri s-ar murdări de colb e lipsită de orice temei, căci o dată ajunse acasă, n-ar avea decît să urce și să coboare de două-trei ori scările curate, ca să scuture de pe sine tot praful.

Cînd se întîmplă să stai la palavre cu vreo slugă de prin vecini, nu uita niciodată să lași ușa casei deschisă ca, după ce ați isprăvit cu taclalele, să poți intra la loc fără să bați: în felul acesta stăpîna nu va afla că ai ieșit, și tu nu vei fi dojenită.

Vă sfătuiesc din toată inima: aveți-vă ca frații și nu îngăduiți gîlceava. Doresc să fiu totuși bine înțeles: puteți să vă certați cît poftiți între voi, nu pierdeți însă din vedere că aveți cu toții un singur vrăjmaș, pe nume stăpînul, și o singură cauză de apărat – a voastră. Credeți-mă pe cuvînt, căci am trecut prin multe în viața mea: sluga pizmătăreață care-și trădează tovarășii umblînd cu vorba la stăpîni, va cădea zdrobită sub pumnul necruțător al tuturor ceilalți, uniți întru răzbunare.

Iarna ca și vara, cuhnia sau bucătăria este locul obștesc unde slugile se întînesc spre a sta la taclalale; aici vor fi dezbătute așadar toate marile probleme privind familia și casa, cum ar fi: grajdurile, lăptăria, cămara, spălătoria, pivnița, odaia copiilor, sufrageria, precum și iatacul coniței. În bucătărie, deci, fiecare se va simți ca la el acasă, putînd să rîdă cu hohote, să zbiere ca un apucat, sau să se zbenguie în voie și fără teamă.

Dacă se întîmplă ca unul din voi să vină acasă beat turtă, vestiți-l neîntîrziat pe stăpîn, cum că cel cu pricina s-a băgat în pat simțindu-se rău bolnav; într-acestea conița – avînd un suflet de aur – va da de bună seamă poruncă să se aducă sărmanului nenorocit niscaiva bunătăți întăritoare, spre a-i grăbi în chipul cel mai fericit întremarea.

Cînd se întîmplă ca stăpînii să ia masa în oraș sau să fie poftiți undeva în vizită, trageți la sorți care din voi să rămînă acasă de pază; dacă aveți vreun arap cu fes care să răspundă la poartă și să vadă totodată și de copii (dacă sînt) – nici asta nu va mai fi de trebuință. Paznicul va fi firește răsplătit primind vizita unei iubite, - şi nimeni nu va tulbura plăcuta lor întrevedere. Asemenea prilejuri nu trebuie lăsate să treacă, deoarece sînt destul de rare; pe de altă parte, faptul că cineva rămîne acasă dă tuturora siguranță deplină.

Dacă, sosind acasă, stăpînii ar avea treabă tocmai cu cel dintre voi care a plecat să se vînture puțin în oraș, răspundeți fără șovăire că a ieșit în clipa aceea pe ușă, chemat fiind în grabă la căpătîiul unui văr care trăgea să moară.

Cînd stăpînul te strigă pe nume, și – după a patra chemare - te înfățișezi și tu într-un sfîrșit, nu cumva să te pripești; de te va mustra pentru că te miști ca melcul, răspunde-i cinstit că n-ai știut pentru ce te cheamă.

Ori de cîte ori vei fi dojenit pentru cîte ceva, nu uita să bombăni cît poți de tare de îndată ce ai ajuns pe scări sau în odaia de alături: stăpînul va fi încredințat de nevinovăția ta.

Cînd stăpînii nu-s acasă, și pică vreun musafir necunoscut nu-ți bate capul să-i ții minte numele, deoarece ai și-așa destul de multe pe cap. De altminteri asta e treaba portarului, sau – îndrăznesc s-o spun – vina stăpînului, căci ar face bine să-și tocmească o slugă anume pentru ținut minte numele acelora ce-l caută atunci cînd este plecat; unde mai pui apoi că ar ieși oricum o mare încurcătură, întrucît tu unul nu știi nici să citești și nici să scrii.

Dacă se poate, încearcă să nu scornești pentru stăpînii tăi nici o minciună din cele ce s-ar putea descoperi ușor în mai puțin de o jumătate de ceas. Cînd unul din voi e dat afară, e cazul să i se dea în vileag toate păcatele, mai ales că cea mai mare parte n-au avut cum să ajungă pînă atunci la urechea stăpînului; prilejul e totodată nimerit pentru a pune în spinarea lui și toate boroboațele voastre (aici dați exemple). Dacă veți fi întrebați de ce n-ați spus nimic pînă atunci, răspunsul va fi: ”păi să vedeți conașule, ne-ar fi părut rău să vă aducem supărare cu de-alde astea; și-apoi n-am vrut să credeți că o facem cumva din răutate”. Dacă sînt copii în casă, slugile se vor izbi la tot pasul de fel de fel de piedici; singura scăpare e să folosiți povestea cu cocoșul roșu, împiedicîndu-i, astfel, de a umbla cu vorba pe la tăticul și mămica.

Atunci cînd stăpînul e plecat la moșie, băgați de seamă cum vă purtați cu slugile lui de la țară; acestea vin trimise la oraș cu cîte o treabă, dar vînează bacșișuri; se cade ca la plecare solul stăpînului să fie bine cîntărit cu luare-aminte ca să știți bine cîte parale face; nu credeți nimic după răboj, ci țineți minte cum s-a purtat fiecare, iar altădată răsplătiți – cu încredere și gologani – după cum veți socoti că e cazul.

Dacă se întîmplă să ai nevoie de parale, și, tocmai atunci, stăpînul să te trimită cu bani gheață la prăvălie, toacă gologanii liniștit și ia ce ai de luat pe datorie. În acest fel vei dovedi creditul de care se bucură stăpînul, mulțumită mijlocirii tale.

Cînd stăpîna te cheamă să-ți dea vreo poruncă, nu te clinti din prag, clămpăne din ivăr tot timpul cît îți vorbește și nu slăbi clanța din mînă ca nu cumva să uiți să tragi ușa după tine cînd vei pleca.

Dacă ți se va întîmpla să fii cu adevărat nedreptățit de stăpîni o singură dată, mulțumește din suflet Cerului, căci nu-ți mai rămîne decît să te folosești de greșeala lor spre a-ți arăta cu tărie nevinovăția ori de cîte ori ți se va mai găsi nod în papură.

Atunci cînd ai de gînd să-ți părăsești stăpînii, dar nu îndrăznești să deschizi vorba despre așa ceva – fiindu-ți teamă să nu le aduci cumva supărare – cel mai bun mijloc este să începi a te zbârli din senin cu una cu două, repezind tam-nisam cîte o obrăznicie care să te facă, în ochii lor, de nerecunoscut; curînd vor găsi cu cale să te dea afară și – spre a te răzbuna – vei putea umple tîrgul cu vorbe care să ferească pe oricine de a mai intra vreodată în slujbă la ei.

E meritul unor ghizdave cucoane temătoare de guturai, de a fi urmărit îndeaproape felul cum slugile uită adeseori să tragă ușa după ele atunci cînd umblă cu treburi, ieșind sau intrînd în casă prin curtea din dos: le-a venit așadar în minte să izvodească o funie de scripete – avînd la capăt atîrnată o ghiulea din plumb – ticluite în așa chip încît ușa să se deschidă singură, iar ca s-o deschizi să fie nevoie de o împingere ceva mai zdravănă, născocire pricinuind ca atare însemnate greutăți slugilor, cari, după cîte știm, sînt uneori nevoite să intre și să iasă din casă de cincizeci de ori pe dimineață; dar iscusința a găsit leac la toate, niște rîndași înțelepți au descoperit și mijlocul de a scăpa de nesuferita belea, anume legînd o piedică de scripete, spre a împiedica ghiuleaua de a mai trage de canatul ușii; părerea mea este că ar fi fost mai nimerit ca ușa să rămînă pururi deschisă, prin așezarea unui bolovan în colțul pragului.

E firesc ca sfeșnicele folosite de slugi să fie sparte, căci pe lumea asta totul are un sfîrșit. Foarte lesne se vor găsi însă și mijloacele de înlocuire, lumînarea putînd fi înfiptă și în gîtul unui clondir, sau lipită de lemnăria peretelui, după cum poate fi așezată într-o cutie cu praf de pușcă, într-un borcan cu unt, într-un pantof desperecheat, în vîrful unui băț despicat, sau în țeava unui pistol; nimic nu ne împiedică s-o prindem în ceară topită de-a dreptul pe lemnul mesei, sau s-o așezăm într-o ceașcă de cafea, într-un pahar, într-o cană de os, într-un ceainic, într-un ștergar făcut sul, într-o oală de muștar, într-o călimară, într-un ciolan golit de măduvă, într-un drob de drojdie, sau chiar într-un codru de pîine, scobit însă anume cu cuțitul.

Atunci cînd poftiți pe slugile de prin vecini să petreacă seara tîrziu cu voi la bucătărie, învățați-vă musafirii să ciocănească la geam în așa fel ca să-i puteți auzi cînd sosesc, fără ca pentru asta să fie treziți din somn și stăpînii, pe care de altfel ar fi bine să nu-i tulburați și speriați la ceasurile înaintate ale nopții.

Dați vina întotdeauna pe cățel, sau pe motan, pe maimuță, pe papagal, pe copil sau pe sluga care a fost de curînd dată afară; astfel făcînd, pe lîngă faptul că vă dezvinovățiți ușor, nu vătămați pe nimeni cruțînd și stăpînilor supărarea de a mai trage în stînga și în dreapta perdafuri.

Ori de cîte ori aveți nevoie de vreo sculă pentru a duce la bun sfîrșit o treabă, nu șovăiți: folosiți tot ce vă stă la îndemînă, mai degrabă decît să lăsați lucrul neterminat. Bunăoară: dacă vătraiul e în bucătărie, sau s-a strîmbat, ațîțați focul cu cleștele; dacă n-aveți nici clește, folosiți ciocul de la foale, coada fărașului, mînerul periei, bățul măturii, sau chiar bastonul stăpînului. Dacă aveți nevoie de hîrtie ca să pîrliți o pasăre, întindeți mîna după prima carte ce vă stă la îndemînă. Ștergeți-vă încălțămintea cu poala perdelei sau cu un ștergar din damasc. Pentru a vă lega ciorapul, puteți foarte bine smulge din cînd în cînd cîte un găitan de la gulerul livrelei. Dacă pivnicerul are nevoie grabnică de țucal, să folosească pocalul de argint fără grijă.

Sînt mai multe feluri de astinge lumînările, și e bine să le cunoșteți pe toate: puteți în primul rînd să teșiți capul lumînării, cu muc cu tot, de lemnăria pereților, ceea ce duce pe loc la stingerea flăcării; un alt metod este de a culca lumînarea pe dușumea și a stinge mucul călcîndu-l în picioare; tot atît de bine puteți răsuci sfeșnicul cu susul în jos așteptînd înăbușirea flăcării în seu și fumăraie; apoi, puteți lua lumînarea din gaura ei și să-i îndesați capul în degetarul unde stă îndeobște înfiptă cu fundul; învîrtind-o însă roată în dreapta și în stînga cu mare iuțeală, se va stinge grabnic și de la sine; înainte de a merge la culcare, după ce v-ați pus de ud, nimic nu e mai lesnicios decît să înmuiați capul lumînării în oala de noapte; altă cale e să scuipați în palmă și să apucați mucul între arătător și degetul mare, pînă i se înăbușă flacăra; bucătăreasa poate tăvăli lumînarea pe fundul unui tingiri pînă se stinge, grăjdarul o poate înăbuși, la alegere, într-un cuibar cu ovăz, într-un snop de fîn sau într-o căpiță de paie; jupîneasa coniței și-o poate stinge pe a ei bușind-o de fața oglinzii pe care, de altfel, mucul fumegînd o curăță de minune; dar calea cea mai ușoară și mai bună rămîne totuși să sufli lumînarea, căci astfel mucul rămîne curat, putînd fi reaprins apoi fără prea multă bătaie de cap.

Sluga periuță fiind cea mai nesuferită ființă la casa omului, datoria sfîntă a tuturora este de a-și uni neprecupețit puterile spre a lupta prin orice mijloc împotriva ei: oricare ar fi îndeletnicirile slugii ce umblă cu vorba, nu trebuie pierdut nici cel mai mic prilej de a i le zăticni, băgîndu-i bețe în roate fără nici o cruțare. Așa de pildă, dacă chelarul e periuță, cum prindeți veste că și-a lăsat descuiată cămara, faceți-i zob cîte un raft de pahare; sau încuiați acolo cîinele sau pisica, și același lucru se va petrece de la sine. Puteți de asemenea să-i ascundeți din cînd în cînd cîte o lingură sau cîte o furculiță, să și le caute pînă la sfîntul-așteaptă. Dacă dușmanul e bucătăreasa, ori de cîte ori se întoarce cu spatele de la crătiți, aruncați în cîte o oală fie un pumn de sare, fie un tăciune stins; pe sita picurătoarei presărați-i funingine; tăvăliți prin scrum friptura gata rumenită, sau faceți pierdut învîrtitorul de la frigăruie. Dacă vrăjmaș vă e feciorul, bucătăreasa să-i mînjească pulpanele din spate la livreaua lui nouă; sau după ce i-a încredințat castronul cu ciorbă, să vină hoțește pe urmele lui, picurînd zeamă dintr-un polonic de-a lungul drumului, pînă în pragul sufrageriei; jupîneasa să vină apoi cu tărăboiul; împotriva jupînesei spălătoreasa poate născoci la rîndul ei o răzbunare, plîngîndu-se, de pildă, stăpînei și tuturora, cum că și-ar rupe mîinile frecînd să scotă jegul de pe rufele ei murdare, care ar fi, chipurile, de zece ori mai îmbîcsite decît ale tuturor rîndășoaicelor luate laolaltă.

Îndrumări către chelar (urmează postat)

Îndrumări pentru bucătăreasă (urmează postat)

Îndrumări către valet (urmează postat)

Îndrumări către lacheu (urmează postat)

Îndrumări către fata din casa (urmează postat)

Îndrumări către cameristă (urmează postat)

Îndrumări către jupîneasă (urmează postat)

Îndrumări către untăreasă (urmează postat)

Îndrumări către doică (urmează postat)

Îndrumări către îngrijitoare (urmează postat)

Îndrumări către spălătoreasă (urmează postat)

Îndrumări către institutoare sau guvernantă (urmează postat)

mai multă Proză satirică de Jonathan Swift