Economie la țigări

de Willy Breinholst

Teorie

Un soț ar trebui să aibă un anume simț pentru aspectele economice. De exemplu, poate economisi sume uluitoare dacă se lasă de fumat; iar ceea ce se economisește este un cîștig și poate fi folosit pentru procurarea unor lucruri utile.

Practică

E de necrezut cît de multe lucruri poți realiza dacă te lași de fumat. În viața de fiecare zi nu stai să te gîndești ce sumă se adună în cursul unui an, cînd scoți din buzunarul de la piept o havană și o aprinzi, sau cînd îi întinzi soției pachetul de țigări, ori cînd îl treci roată celor cîțiva oaspeți poftiți la o cafea.

La noi acasă, Marianne a fost aceea mi-a atras atenția cea dintîi atenția asupra nivelului amețitor al cheltuielilor la acest punct al bugetului nostru. A trecut de-atunci exact un an. De mai multă vreme își dorise un făcăleț și un mixer electric care preia întreaga muncă istovitoare din bucătărie și în felul acesta transformă activitatea unei gospodine într-o joacă de copii.

― Așa ceva nu ne putem permite – ziceam ori de cîte ori începea discuția despre asta.

― Tu ți-ai dorit întotdeauna, nu-i așa, o… nu știu cum îi spune… mașina aia care face găuri și strînge șuruburi și taie cît ai clipi scîndurile în bucăți?

― O bormașină electrică cu accesorii universale – oftam eu, știind bine că nu mi-aș putea îngădui niciodată așa ceva.

Atunci i-a venit ideea.

― Am putea să ne dezobișnuim de fumat. Irma își dorea o mașină de spălat complet automată, dar Thomasen zicea nu. Ce-a făcut Irma? N-a fumat un an întreg. Și ce și-a cumpărat?

― O mașină de spălat automată? am încercat eu să ghicesc.

― Exact.

Mie mi-a venit altceva în minte.

― În definitiv, de unde ia Thomasen bani pentru ambarcațiunea de concurs, cu care se plimbă în fiecare duminică?

― S-a lăsat de fumat de doi ani. Cum ziceam, e de necrezut ce economii se pot face dacă…

Cîteva zile, problema nu mi-a ieșit din cap. Apoi am luat o hotărîre rapidă.

Am încetat să fumăm. Am luat cîteva cutii de trabucuri goale, am scris ”Mixer” pe una și ”Bormașină” pe alta, le-am pus pe raft în bucătărie, iar de atunci în cutii a început să plouă cu bani. E nemaipomenit ce sume cheltuiești pentru tutun, otrava asta oribilă. Eram atît de preocupați să urmărim creșterea averii din cutiile de țigări, încît am uitat cu totul cît de mult ne lipsea fumul de tutun.

Într-o zi, venind în bucătărie cu gîndul să arunc o monedă de cinci coroane în cutia cu inscripția ”Bormașină”, am găsit alături o cutioară nouă, pe capacul căreia scria: ”Mașină de spălat vase”.

― Ce-nseamnă asta? am întrebat-o pe Marianne.

― Ah, doar știi cît de fierbinte îmi doresc o mașină automată de spălat vase. Dacă economisesc zece coroane de la țigări, le împart, punînd cinci coroane în cutia pentru mixer și cinci în aceea pentru mașina de spălat. În felul acesta îmi pot îndeplini două mari dorințe.

Am reflectat la spusele Mariannei. Firește, era ceva adevărat în ele. Am început să mă joc cu gîndul de a-mi procura o mașină de tăiat iarbă. Timp de doisprezece ani am împins de două ori pe săptămînă, în sudoarea frunții, vechea noastră mașină de tuns iarbă. Dacă mi-aș cumpăra acum o mașină adevărată care, ca să zicem așa, taie singură iarba? Am scos o cutie de havane goală și am scris pe ea ”Mașină de tăiat iarbă”. Apoi, ca s-o ajut să ia un start bun, am hrănit-o cu o hîrtie de zece coroane.

Seara am avut musafiri. M-am abținut să ofer țigarete. Doamnele care au vrut să fumeze au fost nevoite să-și scoată din poșetă țigaretele proprii. În felul acesta, problema a fost rezolvată cu eleganță. Domnii și-au pufăit propriile trabucuri și astfel ne-am simțit cu toții foarte bine împreună.

― Astă-seară am economisit pe tutun douăzeci și patru de coroane – i-am spus după aceea, zîmbind pe sub mustață, Mariannei.

― Pune-le în cutii – a zis ea, zeloasă.

M-am dus în bucătărie, la cutiile de havane. Mai apăruse încă una. Pe ea sta scris ”Haină de astrahan”. Asta m-a stimulat să caut și eu încă o cutie și să notez pe ea ”Aparat de filmat cu film îngust”. Un asemenea aparat îmi doream fierbinte de douăzeci de ani, dar încă nu mă putusem gîndi niciodată să mi-l procur, deoarece banii pentru el erau mereu pufăiți.

Așa a trecut o jumătate de an. Între timp, o spun și o scriu, am avut de hrănit cu economiile noastre douăsprezece cutii de havane. E fantastic ce multe dorințe ai cînd te gîndești bine. Pe cele trei cutii, adăugate de mine acum în urmă, scria: ”Magnetofon”, ”Banc de tîmplărie cu dulap de scule” și ”Foarfecă electrică de grădină”.

Cînd s-a împlinit anul și am făcut bilanțul, aveam în total optsprezece cutii. N-ar fi fost nimic de reproșat împotriva acestui fapt, dacă n-ar fi reieșit că, numărul cutiilor crescînd, ritmul umplerii lor scăzuse necontenit, astfel că dura tot mai mult pînă să le vedem pline.

Am făcut o mică socoteală și am constatat că ar fi trebuit să treacă o sută treizeci și patru de ani și nouă luni, pînă cînd în cutii să se fi adunat destui bani ca să ne îndeplinim toate dorințele. Pe cele două cutii adăugate la urmă erau scrise cuvintele fatale ”Sufragerie Hepplewhite” și ”Automobil-sport Ferrari”. Aceste cutii au contribuit, fără îndoială mult, ca împlinirea dorințelor să fie împinsă într-un viitor îndepărtat.

Ne-am așezat la masa din bucătărie și ne-am privit abătuți. Deodată, Mariannei i-a venit din nou una din ideile ei strălucite.

― Știi ce? a strigat. Punem toți banii într-o cutie nouă și scriem pe ea ”Tutun”, apoi începem să fumăm din nou.

Zis și făcut. E de necrezut cîți bani se pot economisi pe tutun, dacă ești realmente consecvent, dar e cu mult mai de necrezut cît poți să fumezi îndată ce banii nu mai joacă nici un rol.

mai multă Proză satirică de Willy Breinholst, sau înapoi la Dulcea viață a soțului în teorie și practică