Domnule advocat

de Tudor Mușatescu

La cererea dv. că să mă exprim prin scris asupra argumentelor ce le posed în privința ca copilul care mi-a rezultat din divorțul în care mă aflu cu numitul meu soț, Matei Gurgău, să fie revendicat asupra mea, iată cîteva din aceste argumente, astfel că onor Palatul de Justiție, ca suflet și om de lege, sper că va aprecia că am dreptate ca mamă nenorocită și soție credincioasă care n-am știut, în doisprezece ani de căsnicie, decît casa și acest copil, pe care l-am făcut cu soțul meu, înainte chiar de nuntă, astfel că s-a născut numai în vîrstă de trei luni, cealaltă etate avînd-o înainte de acest eveniment.

I. Copilul trebuie să fie al meu, pentru că l-am făcut exclusiv singură, el nefiind nici măcar de față cînd l-am născut.

II. După nașterea copilului, dînsul venea să-l vadă beat, că zicea că bea de bucurie fiindcă i-am produs un băiat, și la alăptat m-a lăsat tot pe mine singură ca să fac acest fapt, nevrînd să ia doică sub pretextul că prăvălia merge prost, fiindcă a scăzut prețul la cafea și a putrezit două lăzi cu curmale, iar comanda de rahat trebuie s-o mîncăm noi, căci a venit rînced și nu-l poate servi la clienți.

III. Niciodată acest om nu s-a ocupat de educația copilului său, astfel că, pînă la vîrsta de zece ani, a trebuit să-l bat numai eu singură, dînsul aplicîndu-i prima bătaie abia acum doi ani, cînd pierdea la table și băiatul i-a zis "zbîrci" cînd a dat cu zarul și, din cauza acestei ghele, s-a repezit asupra copilului, lovindu-l într-un mod barbar cu tablele în cap și înjurîndu-l de mine, care mă aflam de față, și-a trebuit să-l opresc cu ibricul de cafea pe care îl posedam în mînă, ca să-l potolesc și să scap copilul de la o moarte sigură.

IV. Dar lăsînd laoparte toate astea, faptul cel mai grav este că soțul meu, încurcîndu-se cu casierița de la prăvălie, persoană cu care trăiește și astăzi în văzul clienților, dovedește că are o viață imorală, ceea ce nu poate fi un exemplu bun pentru copil, acesta fiind o fire foarte sensibilă și, ca dovadă a afirmației mele, este că, dumineca trecută, după ce-a fost să-l vadă pe tatăl său la domiciliul unde trăiește acum cu acea casieriță, imediat ce s-a întors acasă s-a alegat de servitoare, făcîndu-i anumite propuneri suspecte care le dețin chiar din gura ei și care nu corespunde pentru vîrsta unui copil de 13 ani.

V. Copilul meu este singura mea mulțumire pe care o am de la soțul meu, după o viață întreagă de suferințe și atrocități, căci îngrășîndu-mă din cauza plînsului și a nopților nedormite, ori de cîte ori venea acasă de la cealaltă făcea pe somnambulul adormind imediat, sub pretextul că la cantitatea de 120 kilograme la care am ajuns, după cura de slăbit care m-a anemiat complect, orice pretenție din partea mea este nulă, fiindcă îmi face rău la inimă și n-are chef să-l acuz, după moartea mea, că el m-a asasinat. În afară de aceasta, copilul meu constituie pentru mine și singurul meu venit, căci îmi plătește pentru întreținerea lui, astfel că cer și pensie alimentară, plus daune morale dacă vrea să consimț la acest divorț, căci are destule parale și așa cum îi dă prostituatei celeilalte, poate să-mi dea și mie.

Cu distinse salutări,

Cecilia Gurgău, născută Prislop

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu