Despre nimic
Categorie spirituală complexă, nimicul nu este, cum își imaginează, în dulcea lor inocență, unii exegeți derutați, o expresie a vidului absolut, a inexistenței, a destituției globale.
Dimpotrivă.
La lampa ultimelor achiziții contemporane, nimicul se arată a fi un concept complicat, atît de încărcat de semnificații, că riscă să se transforme în contrariul său, adică în totul.
Citesc eseurile savante și subtile ale cutărui filozof, specialist în etică. Încerc, la sfîrșitul lecturii mele atente, să extrag rădăcina pătrată a cugetațiunii respective, și constat, fascinat, că filozoful, în speță, a făcut o prospecție a nimicului, surprins în atributele sale esențiale cele mai tainice.
Vizitez o expoziție, sclav, de peste patruzeci de ani, al artelor plastice, și rămîn siderat în fața unui panou vast: nimicul intuit și interpretat colorostic, nimicul eliberat de orice atribute parazitare: nimicul definitiv și suprem.
Mă arunc în valurile unei proze, avertizat de dificultățile ce mă așteaptă, de vreme ce romancierul a renunțat la toate rigorile desuete ale genului: construcție, conflict, caractere, și constat că lectura este mai simplă decît mă așteptam, fiindcă pe zeci de pagini citite oricum, eventual și pe sărite, se vorbește despre nimic, despre nimicul pur, deci cu atît mai pasionant.
Mă duc la film și trăiesc marea, stupefianta aventură a existenței mele. Pe ecran: nimicul în mișcare. S-a putut realiza și această colosală performanță a gîndirii: nimicul în trei dimensiuni, nimicul depășit de sine însuși, nimicul în căutarea nimicului, nimicul autoanulat.
Asaltat, deci din toate unghiurile, mă gîndesc să trec la redactarea unui opus fundamental, cartea de bază a vieții mele: Semiotica nimicului.
Lucrarea va avea o parte primă, introductivă, istorică: Nimicul de la origini și pînă astăzi. Vor urma capitolele: Nimicul ca valoare a cunoașterii, Nimicul matematizat, Nimicul - semn, sintagmă, program și structură, Nimicul psihanalitic, Lirica nimicului, și, în sfîrșit, sinteza: Nimicul, mod existențial.
Cum m-am decis să încep scrierea lucrării mîine, cred că va fi gata, ieri.
Tipărirea cărții va fi extrem de ușoară, opusul neavînd decît o singură pagină, și aceea albă.
Oricum, sînt în căutarea unui editor.
Iar rîndurile de față se cuvine să fie înțelese doar ca o modestă prefață intitulată: Prolegomene la o fenomenologie a Nimicului Total.
mai multă Proză satirică de Aurel Baranga
