Declarațiune

de Tudor Mușatescu

Subsemnatul Gherasim Teofilescu, de profesiune enoriaș al Sfintei Biserici Sfinții Ion, Grigore și Ioan, căci mijloacele din care trăiesc nu privește pe nimeni de la cine am moștenit-o, iar calomniile care s-au produs asupra mea timp de douăzeci și mai bine de ani că aș fi avut oareșcari relațiuni cu defuncta Eleonora Simionachidichidopol, în etate de 72 de ani, că mai mult n-a vrut să împlinească pînă la vîrsta de 91 la care a decedat lăsîndu-mi mie întreaga sa avere pentru serviciile pe care i le-am adus ca băiat tînăr de douăzeci de ani cît aveam cînd m-am angajat la dînsa precum și pentru toate îngrijirile ce i le-am asortat în acest interval de secol, căci așa e gura lumii și nu-l mai spală nici apa oricărui lichid ca Dunăre sau alte mări curgătoare, fiindcă invidia acestor semeni ai noștri este cel mai mîrșav sentiment care îți poate face rău din senin, încît poate merge chiar și pînă la acest denunț că adică nu mi-am dat zăpada jos de pe casă și din cauza culpei mele de vină i-a căzut dumnealui în cap și și-a fracturat piciorul ca să-mi ceară mie daune morale și să-i plătesc o avere că zice că mi-a rămas destul de la joimărița cu care am trăit, că mai bine îi cădea zăpada în gură să i-o astupe în mod solidar cu nevastă-sa care s-a ales numai cu geanta vărsată pe gheață și capul puțin spart sub tocă că i-a intrat acul din cauza presiunii de zăpadă și bani de unde era să aibă ea în geantă și cum nu s-au mai găsit în zăpadă cînd i-a adunat de pe jos iar această declarație este numai ca să-mi ceară mie despăgubiri plus celelalte daune ce le-a pretins la procesul care zice că mi-l face, că eu am destui bani, că d-aia mi se zice Căcălău, n-ar mai avea parte de ziua de mîine cine îmi zice și deci că pot să le dau orișice sumă mi-o cere, că am moștenit destui de la defuncta răposată, la care am fost cegă cu anul, după cum s-a exprimat față de un conglomerat de vecine, dar eu nu pot să fiu responsabil de această avalanșă de zăpadă care le-a căzut în cap de pe acoperișul bloculețului pe care îl am și sigur că i-a lovit nițel, că n-a căzut de la un metru-doi, ci a căzut de la opt etaje, și vina este a lor că nu și-a deschis ochii cînd a văzut că vine zăpada, dar ei au stat întradins să le cadă în cap numai ca să-mi facă mie rău și să mă ducă prin judecăți spre a mă jupui de ce brumă am pus și eu deoparte după o viață întreagă de muncă și mai bine eram salahor la binale decît administrator la persoana babei care acuma tot eu trag ponoasele acestei moșteniri și deci eu nu recunosc că zăpada care le-a căzut în cap era de la blocușorul meu, ci din contră de la altă casă de peste drum după cum pot dovedi cu martorii pe care eu i-am tocmit.

Aceasta îmi e declarațiunea și nu dau nimic.

Gherasim Teofilescu

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu