Vademecum pentru grafomani

de Jerzy Wittlin

Hotărîndu-ne să scriem un roman e necesar:

a) să dispunem de timp suficient;

b) să dispunem de hîrtie suficientă pentru a evita apariția pe parcurs a unor pauze neprevăzute;

c) să dispunem de un titlu.

Cantitatea de timp depinde de rapiditatea cu care scriem. Putem lua în medie pe zi de la 0,5 pînă la 1 capitol, dacă scriem în cursul zilei, respectiv 1-2 capitole, dacă sîntem obișnuiți să lucrăm și noaptea. (capitolul trebuie să fie, în cazul romanului tradițional, de la 10 la 20 de pagini, iar în cazul celui modern de 1-2 pagini). Acceptînd că un roman de un volum mediu, ar trebui să aibă cel puțin 400-600 pagini, să vedem care ar fi calculul sumar privind timpul necesar pentru a realiza un roman tradițional:

500* : 15** = 33,3333

33 x 0,75*** = 24,75 zile

* 500 - numărul mediu de pagini

** 15 - numărul de pagini dintr-un capitol de roman tradițional

*** 0,75 - media ce poate fi realizată într-o zi

La aceasta trebuie să mai adăugăm o săptămînă pînă la zece zile pentru unele pauze neprevăzute (caz de boală personală sau a unor membri de familie, deplasări în interes de serviciu, apariția unor sarcini profesionale neprevăzute etc...)

Cantitatea de hîrtie depinde de faptul dacă ne place să scriem de mînă sau la mașină. Pentru orice eventualitate se recomandă să te aprovizionezi cu ceva hîrtie în plus, de rezervă, necesară pentru înlocuirea paginilor șterse sau pentru cele pe care le aruncăm la coș. Rezerva trebuie să fie:

a) în cazul romanului tradițional de 25%;

b) în cazul romanului modern de 10%.

Manuscrisul trebuie făcut în zece copii pentru a-l trimite:

a) la un ziar sau revistă pentru a-l tipări ca roman foileton;

b) la o editură pentru a-l tipări în volum;

c) la cinematografie pentru a-l transforma într-un scenariu de film;

d) la radio pentru a-l transforma într-un scenariu radiofonic;

e) la televiziune pentru a-l transforma într-un spectacol;

f) la Moscova pentru a fi tradus în rusește;

g) la Paris pentru a fi publicat în franceză;

h) la ICRAL pentru a obține spațiu de locuit suplimentar;

i) un exemplar pentru arhiva familiei.

Urmează apoi alegerea titlului și trecem la scris.

În funcție de ceea ce dorim și cum dorim să prezentăm în roman, alegem una din cele șapte modalități de abordare a demersului:

a) modalitatea întîi: prezentarea și oglindirea amplă;

b) modalitatea a doua: prezentarea amplă și oglindirea sumară;

c) modalitatea a treia: prezentarea sumară și oglindirea amplă;

d) modalitatea a patra: prezentarea și oglindirea sumară;

e) modalitatea a cincea: prezentarea fără oglindire;

f) modalitatea a șasea: prezentarea ușor deformată;

g) modalitatea a șaptea: prezentarea puternic deformată.

Dacă se respectă cu strictețe regulile prescrise pentru scrierea unui roman, în urma eforturilor depuse trebuie să iasă o operă reprezentativă, care poate fi încadrată într-un gen din cele nouăsprezece pe care le enumerăm mai jos:

Pentru ca unii autori să se orienteze și mai bine cu privire la genul pe care îl abordează sau ar dori să-l abordeze, prezentăm mai jos cîteva date succinte ce le-ar putea facilita identificarea diferitelor genuri, luînd ca exemplu narațiuni pe tema ce are ca titlu:

„DRAGOSTEA DINTRE PREȘEDINTELE UNEI COOPERATIVE ȘI CONTABILA ȘEFĂ”

Romanul cu cheie e realizat atunci cînd acțiunea amoroasă dintre președinte și contabilă este strămutată în Mexic, schimbîndu-i numele președintelui din Mitică în Don Jose, iar al contabilei șefe din Marioara în Mercedes.

Romanul intelectual de aventuri se realizează atunci cînd președintele scrie unele poeme neofuturiste, iar contabila, pe ascuns, cîte un antiroman. În timpul întîlnirilor intime, cei doi citesc degajați, cu voce tare, „Agricultura la sate”.

Romanul de moravuri prezintă în demersul său un președinte îndrăgostit de contabilă, dovedindu-se că el este căsătorit cu o femeie care este sora mai mare a contabilei, iar soțul acesteia a fost căsătorit cu sora mai mare a... și tot felul de complicații familiale.

Romanul decadent înfățișează dragostea dintre președinte și contabila șefă, desfășurîndu-se într-o cameră închisă din magazinul cooperativei în prezența altor trei perechi, consumîndu-se alcool de toate felurile, servit direct de pe rafturi.

Romanul pentru tineret descrie dragostea dintre președinte și contabilă în faza ei incipientă, eroii ajungînd abia la un sărut. Din dragostea ce și-o nutresc reciproc hotărăsc să înființeze o organizație sătească a tinerilor cooperatori, ca treburile cooperativei să meargă și mai bine.

Romanul polițist înfățișează cum dragostea dintre președinte și contabilă este brusc întreruptă prin descoperirea unei delapidări de 500.000 zloți, iar controlorul financiar care depistase frauda este găsit mort la o barieră de cale ferată în drum spre raion.

Romanul științifico-fantastic îi poate înfățișa pe președintele cooperativei împreună cu contabila șefă, în luna de miere, pe Marte, unde sînt descoperiți în flagrant delict de soția președintelui. Pînă la urmă totul se termină bine ca orice vis.

Romanul fluviu sondează legăturile strînse ale președintelui și contabilei șefe cu cei 1500 de cooperatori, descriind raporturile lor cu fiecare membru al colectivității în parte, aprofundînd motivația acestor contacte.

Romanul despre înalta societate prezintă pe președintele cooperativei, de fapt figura unui conte adevărat, căsătorit cu subalterna sa, contabila șefă, care se trage dintr-o familie de baroni, pe care însă istoria i-a dat la fund. Situația lor din trecut și-o cunosc după ce se căsătoresc, iar albumele de familie pe care le răsfoiesc pe ascuns, constituie pentru ei o mare mîngîiere.

Romanul lectură școlară îl înfățișează pe președintele cooperativei împreună cu contabila șefă acționînd pe tărîm cultural, în cinstea zilei de 1 mai, în vedera pregătirii pentru tineretul școlar a unui program literar-artistic.

Romanul filosofic tratează dragostea dintre președintele cooperativei și contabila șefă ca un pretext pentru o povestire alegorică în care se înfățișează disputa îndelungată ce există între bibliotecara din comună, o tînără adeptă a lui Hegel, cu șeful bibliotecii raionale, partizan al lui Feurbach, despre conținutul ideologic al nuvelei Nazurile unei copile de Makuszynski.

Romanul de război descrie în principal peripețiile contabilei șefe, care se dovedește a fi fost curiera unui comandant de partizani, care între timp a devenit președinte de cooperativă. Cei doi se căsătoresc, iar amintirile vechi din timpul războiului fac ca dragostea dintre ei să devină și mai înflăcărată.

Romanul de aventuri înfățișează cu lux de amănunte dragostea ascunsă dintre președintele de cooperativă și contabila șefă, tînărul președinte fiind fiul președintelui cooperativei raionale, iar contabila iubită - odrasla inspectorului financiar raional. Ambii au rude pînă la nivel central și aspiră ca odraslele lor să aibă un avans cît mai rapid.

Romanul satiric demască apucăturile mic burgheze ale președintelui de cooperativă față de contabila șefă, fată cu o origine foarte sănătoasă. Pînă la urmă contabila devine președinte, iar soțul sub-contabil, ceea ce duce la îmbunătățirea aprovizionării cu cărămidă a comunei.

Romanul rural îi înfățișează pe cei doi îndrăgostiți, președintele cooperativei și contabila șefă, luînd hotărîrea să se mute la oraș, unde vor folosi din plin experiența bogată căpătată la țară.

Romanul psihologic prezintă examenul psihanalitic făcut de președintele cooperativei contabilei șefe, ca aceasta să ajungă în mod autocritic la concluzia că din cauza propriului libido, munca în instituție nu merge cum trebuie.

Romanul despre medii sociale descrie personajele care se prezintă la un curs de două săptămîni pentru președinți de cooperative și contabili șefi. Aici președintele se îndrăgostește de șefă.

Romanul-neroman se scrie atunci cînd președintele de cooperativă sau contabila șefă descriu propria lor dragoste pentru a se defula.

Antiroman înseamnă descrierea inadaptării dintre președintele de cooperativă și contabila șefă, chiar a urii dintre cei doi, care aduc pe lume un copil, ce nu-și va recunoaște niciodată părinții.

mai multă Proză satirică de Jerzy Wittlin