Procest-verbal

de Tudor Mușatescu

Subsemnatul Vasile G. Piscan, domiciliat în Cîmpulung, jud. Muscel, strada Rîului, nr. 112 – că acum stau la cumnatu-meu de cînd am fost distrus de cutremur, căzîndu-mi tavanul în cap, atît mie cît și întregei mele familii – declar următoarele cu privire la cee ce știu despre bătaia care a avut loc între nea Gheorghe Diriviși, cîrciumar din localitate, domiciliat la cîrciuma sa (odăițile din dos) și d-l Petre Sfetcu de profesie dat afară de la Primărie, unde nu știu ce-a fost, dar știu că era domiciliat mai mult prin cîrciumi, iar acum am auzit că stă pe la diferite slujnici și chiar la bucătăreasa d-lui primar, cu care se are bine încă de pe vremea cînd era la primărie și se-ntîlnea dimineața, în piață, cu ea, el avînd delegație la lapte de-l vărsa cînd se afla cu apă, fiind în uniformă de Frontul Renașterii. Eu subsemnatul fiind martor la această bătaie, că eram acolo și chiar am fost lovit cu colivia în ochi, după cum poate spune și canarul care se afla în acea colivie, fiind și el rănit cu un sifon în cap, declar următoarele cu privire la aceată bătaie, jurînd că nu minț și că nu sînt rudă cu nici una din părți.

Pe la orele opt seara, mă aflam în cîrciuma domnului nea Gheorghe Diriviși spre a lua o mică gustare de țuică în trecere spre casă. Alte persoane se mai afla în local, și alții ce luau mici gustări de țuică sau de vin, nimeni nu era însă beat, nefiind ora de așa ceva și toată lumea își vedea de treaba lor, iar nea Gheorghe sta la tejghea ascultînd la aparatul de radio, căci era tocmai jurnalul sonor. La acest moment, a intrat instantaneu în local d-l Petre Sfetcu care se afla în stare de ebrietate, după cum se putea vedea, clătinîndu-se pe picioare și avînd pălăria pusă cu funta de la spate la față, încît am și rîs cînd l-am văzut, dar nu de el, ci singur, că așa mi-a venit în acel moment. Știindu-l toată lumea căci caută cearta cu lumînarea, nimeni nu l-a băgat în seamă, deși s-a apropiat de mai mulți locuitori ca să stea la masa lor, dar aceștia l-au refuzat foarte frumos, unii chiar înjurîndu-l că nu vrea să-i lase în pace. Drept care, d-l Petre Sfetcu s-a așezat singur la masă și a cerut să i se dea o litră de țuică spre a o bea. Neprimind nici un răspuns, a început să bată cu scrumela în masă, de nu se mai auzea ce zice la radio, lucru care inervîndu-l pe nea Gheorghe, acesta i-a comunicat că nu mai are țuică și nu-i dă căci este beat. Auzind aceasta, d-l Sfetcu s-a ridicat de la masă și s-a dus la tejghea, începînd a vocifera din gură că de ce nu-l servește cu țuică, acesta fiind sabotaj și că-l va băga în pușcărie dacă nu-i dă...

Foarte liniștit, nea Gheorghe i-a răspuns, zicîndu-i că să nu zbiere așa că nu mai aude la aparat, la care numitul Sfetcu a zis niște vorbe foarte murdare despre aparatul de radio. „De ce vorbești d-ta așa despre aparatul meu? i-a zis nea Gheorghe. Și de ce să-l spurci d-ta? Că ce, tu i-ai plătit ratele?” „Ba te-njur și pe tine, dacă vreau”, i-a răspuns d-l Sfetcu și l-a înjurat din nou de rate, dînd cu pumnul în tejghea și răsturnînd cîteva pahare care se afla martori acolo.

Foarte inervat de acest gest, nea Gheorghe i-a zis să părăsească localul ieșind afară, că dacă nu, pune băieții să-l dea, ceea ce a și făcut îmbrîncindu-l foarte frumos că se opunea, pînă cînd, scăpînd din mîinile lor, a început să aplice diferite lovituri cu bastonul, spărgînd capul unui picol care, căzînd pe jos, îl mușca de picior, iar văzînd că începe bătaia, nea Gheorghe a sărit de la tejghea, împreună cu alți clienți spre a-l evacua.

Cînd a dat cu scaunul nea Gheorghe, de i-a distrus dentura, nu știu, căci numitul Sfetcu, urcîndu-se pe masă ca să scape, a luat colivia din perete și mi-a aruncat-o în figura mea și deci n-am putut să văd, dar știu atît că toate persoanele, cînd am deschis eu ochii, erau pline de sînge, chiar și nea Gheorghe, care-i curgea din nas și căuta satîrul că nu știu ce zicea că vrea să facă cu el. Apoi a venit sergentul din post, care făcînd anchetă l-a trimes pe numitul Sfetcu cu o trăsură de jurnă, la spital, pînă i-o veni graiul la loc ca să declare ce știe și noi am fost aduși la secse spre a declara ce-am văzut cu ocazia bătăii, adică-te martori de ocazie.

Aceasta este declarația mea pe care o subțiu ș-o semnez cu propria mea mînă și altceva nu mai știu nimic.

Vasile G. Piscan

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu