Sărut mîna coană mare

de Tudor Mușatescu

Veți ști că, pe-aici pe la vie, ie toate bine si în regulă avînd și timp frumos că s-a mai încălzit, dar azi ninge iară, că a mieilor a fost și asta e a berzelor și s-a făcut sloată mare încît n-am putut nici la gară să mă duc spre a vă trimite, precum mi-ați scris ouăle proaspete care vi le-am strîns de-o lună de zile și nici perechea de gîște, care după ce le-am îngrășat, a devenit de-a decedat murind amîndouă din cauza evenimentelor, că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, că nu ne-a mai rămas decît unsprezece găini în afară de cocoș, care l-am tăiat ca să nu moară de viu și mai bine să moară tăiat, plus 4 curculițe cît ne-a mai rămas din 18 cîte aveam și plus gîștele astea două, moarte, care le-am mai avut din cele 14 ale noastre și afar de rațe care nu mai avem nici una că ele ie mai șubrede la boală și intervine de moare imediat. Astfel că de la ele a luat și vițeii boala asta și-am zis din capul meu că mai bine să-l vînd clandestin la măcelari ceea ce am și făcut că de-aia vream să vă spui și dv., că ne-a prins jandarmul și ne-a făcut procest-verbal cu ștampilă și cu cuvinte urîte și-a zis că dracu ne-a luat, întîi pe dv, că adică ai cui ie vițeii și pe urmă pe mine, că de ce m-am luat după ordinul dv. și-am pus să-i tai si să-i vînz și pe nea Pendeacă măcelaru că de ce a cumpărat carne cînd știa că nu se egzistă să tai, nefiind zi de speculă.

Așa că ce era să facem și-a trebuit să-i dăm, onoraliu de șperț, dar însă eu n-aveam cinci sute partea noastră, și nea Pendeacă a zis că o să iau eu de la el cînd mi-oi vedea ceafa și-mi plătește carnea la vara iepii, că l-am băgat în bucluc și atunci ce era să fac? Am spart lacătul la pimniță spre a lua doi deca de vin și a-i vinde cu 250 de lei deca ca să plătesc, ceea ce am și luat și-am avut noroc că mi-a dat în gînd să sparg pimnița că altminteri curgea tot și din butia a mare de o sută și din butoiul ăl mic de cincizeci de vedre, că a fiert și-a sărit cepurili, astfel că am deșertat butia de o sută în butoiul de cincizeci, umplîndu-l aproape jumătate. Aș fi pus și din butoiul de tămîioasă dar nu mai era decît drojdia și de ce să stric vinul cu drojdia, cînd s-a scumpit și-a ajuns de se vinde pe vale cu 1 000 și 1 200 de lei deca și cu taxele negustorului. Noroc că pelinul n-a curs tot și-am mai scos vreo două damigene să vi le trimeț dv. la Cîmpulung să le aveți de Paști dar a căzut Gheorghe cu ele pe ghiață că umblase la tescovină și era beat și le-a făcut zob pe amîndouă, ceea ce era să-i sparg capul cu bîta dar a avut noroc că și-l spărsese singur pe ghiață și s-a infectat din ce-a fost pe-acolo pe jos și după ce l-a pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit și nevasta cînd s-a dus cu laptele la Pitești, advocatul care îi duce ea, a aflat de Gheorghe și-a-nvățat-o să facă procest în contra dv. ca să-i plătiți cinci sute de mii de lei că Gheorghe a murit din cauza serviciului la dv. și ea are trei copii și advocatul i-a spus că să-i rază mustața dacă nu i-o scoate banii, că hoașca are bani destui să plătească și n-o să intre cu ei în pămînt.

Așa că de-asta v-am scris ca să știți și dv. și să vă puneti advocat că eu aici am grije de toate și vă mai rog să-mi trimeteți 1 000 de lei din simbria mea, că am mare trebuință și 2 500 de lei să pui geamurile la casa dv. că s-a jucat de-a războiul cu ele niște draci de copii și le-a spart, taman la odaia din față, că mă miram și eu pe unde a putut să intre hoții și să fure toate lucrurile din casă, chiar și saltelele că s-a crucit și părintele Limberea cînd a venit și-a văzut și tot părintele și-a dat cu ideea că hoții a crezut că aveți bani ascunși în sobe, pe burlane, ori pe coș și de-aia le-a dărîmat ca să-i găsească și-a zis să vă scriu să veniți și dv. pe aici sau să trimeteți pe cineva.

Încolo, pe aici ie toate bune și nu se găsește de nici-unele trăind cum dă Dumnezeu ceea ce vă doresc și dv. și să veniți sănătoasă, scriindu-mi și mie o carte poștală ca să știu cînd veniți să vă trimeț o brișcă la gară, că trăsura noastră a luat-o hoții, că și părintele Limberea zicea, că dacă a furat caii de ce era să lase trăsura.

Vă sărut mîna, al dv. preasupus vier,

Costică Dură

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu