La război, în halat și în papuci
Trăim într-o lume computerizată și supraplanificată. Singurul fenomen social imprevizibil a rămas războiul, dacă exceptăm rezultatele meciurilor.
În acest domeniu domnește o harababură fără margini: luptele izbucnesc fără avertisment, durata lor e aleatorie, reporterii n-au timp să se pregătească și noi aflăm totul cu mare întîrziere. Pe vremea războiului de o sută de ani aveai timp să-ți iei rămas bun de la toate rudele, înainte de a pleca pe front să-ți faci reportajele. În scurtul război al Malvinelor, televiziunea a ajuns la fața locului cînd războiul era pe sfîrșite, iar ostașii – prea blazați ca să mai acorde interviuri. Sînt și războaie care țin numai cîteva ore.
Așa că este imperios necesar ca de acum încolo, înainte de a începe un război, părțile să facă o cerere în acest sens, în care să specifice clar: ora de începere, locul luptelor, armamentul folosit și timpul necesar unei bune desfășurări. Dacă cererea va fi aprobată, ele trebuie să depună o documentație în care să se arate numărul probabil al morților și răniților, precum și locurile-cheie în care societățile de televiziune să-și poată instala din vreme camerele.
Ținînd seama de specificul programelor TV, războaiele se vor limita la 2-3 ore, cu pauze obligatorii pentru reclame și filme de animație; în cazuri speciale vor fi împărțite în cîteva episoade, devenind ”war-serials”. Se vor prefera războaiele în nocturnă, pentru contrastul mai mare al imaginii.
Astfel, lumea va fi complet organizată și modernizată. Vom putea citi în programele tipărite ale televiziunii: la ora 21 – război, transmisie directă prin satelit; în pauză – Miss Univers. Vom asista, în halat și în papuci, la derularea rațională a unei lumi ultracivilizate.
mai multă Proză satirică de Anton Tănăsescu
