Mă!

de Tudor Mușatescu

Aseară, pe la orele șase, întorcîndu-mă la prăvălie, află că ai avut un noroc orb că n-am venit mai devreme, spre a te surprinde asupra faptului de ultraji cu porcării, adus soacrei mele pe care o lăsasem să-mi ție locul pînă mă înapoiez îndărăt de la treburi, înjurînd-o față de băieții din prăvălie, care, ca copii ce se află, nu a avut posibilitatea de mijloace ca să-ți dea un toc de bătaie, sau cu alt obiect în cap, pentru acele expresii ce le-ai perforat față de soacra mea, ea fiind în legitimă apărare și bolnavă de gută la mîini, încît nu mai poate da cu nimic în persoanele care o insultă, ținînd și regim, ceea ce, la masă, bea urodonal în loc de șpriț, de cînd i-a lua foc plapuma de la țigare, căci băuse fără sifon și a adormit cu țigarea în mînă, iar eu fiind în sufragerie, în stare de inconștiență cu ceilalți musafiri, n-am putut să bănuiesc nimic despre acest incendiu, astfel că mi-a ars toate registrili din prăvălie, focul coborînd de la etaj taman în casa de bani din prăvălie, unde le țineam, iar scumpa mea soacră a scăpat ca prin minune numai datorită faptului că a stins-o lăutarii, care se afla în antreu, să mănînce și ei ceva, stropind cu sifoanele în incendiu spre a localiza flăcările care ieșea din dînsa, astfel că paguba n-a fost prea mare, arzîndu-se numai pe mîini, așa că nu mai poate să dea cu ele în nimeni, dar tot a avut noroc căci a scăpat de negii de pe figură care a fost mistuiți de flăcări, cu mustăți cu tot, plus tot părul din cap și prin urmare, nu trebuia să te alegi dumneata de peruca pe care o poartă, că nu era să viețuiască cheală, în societate, de gustul tău, și soacră ca aceasta pe care o posed eu nu se găsește pe toate drumurile, fiind o femeie dintre cele mai dulci ca suflet, plus gospodină la toate, căci nu aruncă banii pe cărți și nici nu se simte de aparența ei prin casă, fiind o mare plăcere să te certe ea, iar eu nu pot să permit ca, un individ ca tine, să vii în prăvălie și să-i spui cuvinte malagambiste, fiindcă i-a zis și ea acolo două vorbe nevesti-ti, că adică cine e nevastă-ta ca să nu-i dea nimenea cu praftorița, că acu bine ne știm arborii ginealogici unii la alții și prea a ieșit dumneai grand domană, din cearșafurile pe care le spăla cu ziua din copaie și s-o urci pe docar pe cauciuc, spre a călca oamenii pe coadă și în orice caz asta e treaba ta, dar, în privința sfintei mele soacre, eu sînt în stare și de crimă, pentru prestigiul ei ce i l-ai distrus în prăvălie și despre care îmi vei da socoteală la prima dată cînd te văd și ar fi mai bine să fii în docarul dumitale ca să aibă cine te duce mai repede la spitalul de urgență.

Am zis și n-am terminat cu dumneata, pînă la satisfacerea soacrei mele, asupra căreia te compătimesc dinainte.

Fane

P.S. Cred că ai priceput că, prezenta scrisoare, am scris-o din cauza ei, c-a stat proțap lîngă mine pînă am compus-o și i-am citit-o, că, altminteri, mă dă afară din casă. Al tău prieten de veci și bine i-ai făcut.

Fane

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu