Perpetuum comic nr. 8/1982
selecții subiective
Proverbe răstălmăcite
”Ziua bună se cunoaște – unii zic – de dimineață!”
Însă eu, pățit odată, sînt acum mai precaut,
Că la mine, ziua bună, chiar dacă-i cu vînt și ceață,
Se cunoaște-ntotdeauna numai… după ce-a trecut.
”Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești!”
Basme, teorii fictive dintr-o carte cu povești.
Pentru că zicala asta are-un iz mult mai sonor:
”Pe cine nu lași să moară… nu-i poți fi moștenitor!”
Ipoteză
Ce-i veșnicia? Oare nu cumva
Ea ține tot atît cît viața mea?
Afară doar de ipoteza-n care
Pot să contez și pe reîncarnare.
Deci cînd iubita mea cu ”brațe reci”
Îmi solicită dragostea pe veci
Dorind eternă viața lîngă mine
Mă-ntreb prudent: ”Și asta cît o ține?”
Căci noțiunea de eternitate
Are și ea două coordonate:
Două longevități, strict separate,
A mea și-a ei, înseamnă prin urmare
Că unul dintre noi (dar nu știu care)
Va rupe fără socoteală
Frumoasa veșnicie personală
La care-atunci am cugetat anume,
Îmbogățit cu experiență tristă
Cum că eternitatea nu există.
La loc
Dîndu-se odată huța,
A căzut din pom, Maimuța.
Plină toată de cucuie
A-nceput la toți să spuie:
― Fiarelor,
Acum sînt om!
Dar văzu venind un cîine
Și-o zbughi la loc,
… în pom.
Anunț
Angajăm controlori:
Controlori călători,
Controlori cumpărători,
Controlori de controlori.
Condiții de angajare,
Cu studii superioare,
Cu probă de încercare,
Salariu destul de mare.
Condiții de promovare,
Controlori de controlare.
Pentru conformitate
Controlor de calitate.
Metabolism
Toate organele se adunară
Să facă ordine interioară
Inima, principala piesă
Participa ca organ de presă
Și trimițînd știrile prin sînge
Începu a se plînge:
― N-am oxigen de-ajuns!
― Cum?! sări un plămîn ca străpuns,
Mă iei drept fraier
Crezi că eu mă hrănesc numai cu aer?
Ia uite ce-a ajuns să ceară!
Tu știi ce poluare e afară?
Ce să-ți mai spun
De tutun…
Și replica i se-ntrerupse
De un acces de tuse…
Ajunseră la inimă vorbele agere
Care, înroșindu-se, bătu în retragere
De teamă
Îi trimise o telegramă:
”Lun-dun
Fumatul nu-i bun.
Trimite-mi amoniac.
Stop!” (cardiac)
Distihuri
Carul cu fîn
Ce bine ar fi de m-ar lăsa în pace
Năstrușnicii căutători de ace.
Doaga
Plîng butoiul că-i lipsește-o doagă
Nu pe mine, biata, că-s pribeagă.
Lacrimile
N-ar putea conține și glumele oare
Cantități de sare corespunzătoare?
Oul
De ce eu? Cocoșul poartă vina
Că sînt mai deștept decît găina!
Sălciile
N-am plînge-așa, pe mal, pleoștite
Dar prea sîntem compătimite.
Mămăliga
Greu să fii mare scofală
Cînd nu ești occidentală.
Lumina
Bîrfesc unii, cîntă-aezii
Că am mania vitezii…
Frunza galbenă
Eu sînt masca mortuară
Luată de la primăvară.
Urșii
Ne-o fi viața plină de monotonie
Dar habar n-avem ce-i aia insomnie.
Șoarecele de bibliotecă
Cartea cea mai bună dintre toate
Mi se pare Cartea de bucate.
Lupoaica
E perfect legal de nu mă-nșel
Dacă vreau să înfiez un miel.
Dulăul
Recunoștință oilor nu cer
Dar nici să mă hrănească doar cu zer.
Delfinii
Săltăm, ne scufundăm la orice oră
Și totuși ”Salvamar”-ul ne ignoră.
Meduzele
Vedetele pe litoral pot oare
Să eclipseze ”stele de mare”?
Racii
Ne-mpiedică să fim o personalitate
Nevestele ce-s prea puțin înapoiate.
Țînțarii
La mare vin doar caractere calme
Atunci de ce ne iau cu toții la palme?
Alias adverba
Neprimit o clipă-n casă
Stă de-o veșnicie-Afară.
Lui Năuntru nici nu-i pasă
De o viață-atît de-amară.
Cocoțat pe-o-naltă stîncă
Rîde Sus de Jos cu chef,
Și îl vede hîd pe Încă
Ne-nzestrat cu har de șef.
Nicidecum fără cuvinte,
Meditează la un țel.
Înapoi trage-Nainte
Ca să-l șchioapete nițel.
Cînd Tîrziu, de-o noapte blînd,
Calcă-n străchini pe-o cărare
Nicăieri cu Vrînd-Nevrînd
Caută în Tot salvare.
Și nesperiat de moarte
Niciodată-important
Trece printre ei cu Foarte
Excesiv de elegant.
înapoi la Autori, Referinte, Poezie satirică