Elefantul

de Nagy Lajos

Elefantul este cel mai mare animal de uscat, dar, firește, numai elefantul matur, fiindcă un elefant foarte mic este mai mic decît un hipopotam foarte mare. Elefantul trăiește în niște locuri numite grădini zoologice, aflate în toate orașele mari ale lumii, pămîntul întreg fiindu-i patrie, proveniență care îl aseamănă cu cea a artiștilor. În afara grădinilor zoologice, mai poate fi întîlnit în India și Africa, motiv pentru care cei porniți la vînătoare de elefanți în Scărpinații din Vale sînt nevoiți să se mulțumească doar cu cîțiva iepuri.

Elefantul este un animal prost dispus. De mic copil umblă cu nasul în pămînt și așa rămîne pînă la bătrînețe, nasul respectiv primind pe parcurs denumirea de trompă. Bine dispus nu este decît atunci cînd mănîncă bătaie, fiindcă din cauza grosimii pielii nu simte bătaia și îl amuză grozav cazna celui care dă în el.

Vocea elefantului se aseamănă cu a trompetei, iar cea a trompetei cu vocea elefantului, despre care cărțile de școală spun că seamănă cu vocea trompetei. Probabil din cauza trompei.

Elefantul se hrănește cu iarbă, fîn, mei și orez. Are obiceiul de a intra chiar în culturile de orez, de a mînca pe săturate și de a pleca apoi, fără să plătească, ceea ce denotă tocmai caracterul său josnic.

Are o uriașă forță fizică, fiind capabil să care poveri foarte mari, dar, evident, poveri de zece ori mai mari nu-i capabil nici el să care.

Elefantul bea într-o maniera foarte personală, vîrîndu-și trompa în apă, exact cum își vîră femeile nasul în ceașcă, apoi, spre deosebire de ele, își umple trompa de apă și, fără a se stropi pe guler, și-o toarnă în gură, ca un porc. Nu de parcă și porcii ar face așa, dar oricum, maniera asta e tare indecenta.

Maladia cea mai răspîndită la elefanți este răceala, și-i lesne de imaginat ce răceli uriașe pot contracta.

Elefantul este un animal tare înțelept: de exemplu, odată un croitor, a avut unul care era atît de inteligent, încît, de cîte ori croitorul pleca de acasă, îl lăsa singur în casă. Cînd venea vreun străin și vroia să intre în curte, elefantul nu-i dădea drumul, mai întîi fiindcă nu știa să descuie poarta și apoi fiindcă nu știa că respectivul vrea să intre.

La grădina zoologică, elefantul cară în spinare o construcție în formă de tron, în care se așează o fată și un băiat și conversează depre dragoste, în timp ce elefantul interpretează rolul așa-zisului elefant.

Elefantul se vînează cu gloanțe dum-dum, pe care el nu le agreează de fel. Durata de viață a elefantului este foarte mare: un savant a urmărit cu atenție timp de mai bine de două sute de ani viața unui singur elefant. Desigur, elefantul poate muri și mai devreme, dar asta numai în cazul că i se întîmplă o nenorocire atît de mare, încît nici el să n-o poată îndura.

mai multă Proză satirică de Nagy Lajos