Aerul proaspăt te ucide

de Art Buchwald

Smog-ul, care era odată atracția inedită a Los Angeles-ului, se întinde acum în toată țara, de la Butte, Montana și pînă la New York City, iar oamenii s-au obișnuit atît de tare cu aerul poluat, încît le vine foarte greu să mai respire altceva.

Recent am ținut o serie de conferințe prin țară și una din opriri a fost Flagstaff, Arizona, la 7000 de mile deasupra nivelului mării.

De îndată ce-am ieșit din avion, am simțit ceva ciudat.

— A ce miroase? l-am întrebat pe domnul care m-a întîmpinat la aeroport.

— Nu simt nimic, răspunse el.

— E un parfum foarte specific cu care nu sînt familiarizat.

— A, trebuie că vă referiți la aerul proaspăt! Cei ce vin aici n-au mai mirosit niciodată așa ceva.

— Și ce efecte are? l-am întrebat bănuitor.

— Se spune că face bine la plămîni. Respirați-l ca pe orice fel de aer. Nimic special.

— Am mai auzit povestea asta. Dar cum explicați, dacă-i aer, că nu-mi lăcrimează ochii?

— Ochii nu lăcrimează la aer curat. Asta-i avantajul. Economisiți batistele de hîrtie.

Am privit în jur și totul era limpede ca cristalul. Aveam o senzație ciudată și nu mă simțeam în largul meu.

Gazda mea, sesizînd acest lucru, încercă să mă liniștească.

— Vă rog, nu vă îngrijorați. Experiențele au dovedit că puteți să respirați aer curat zi și noapte, fără ca organismul să sufere.

— Spuneți asta pentru că nu vreți să plec. Nici un om care a trăit într-o metropolă nu poate suporta aerul curat un timp îndelungat. Nu este călit pentru așa ceva.

— Ei bine, dacă aerul proaspăt vă face rău, acoperiți-vă nasul cu o batistă și respirați pe gură.

— Perfect, o să încerc. Dacă știam însă că vin într-un loc unde nu există altceva decît aer curat, m-aș fi înarmat cu o mască de gaze.

Un timp am mers în tăcere. După un sfert de oră m-a întrebat:

— Cum vă simțiți acum?

— Mai bine acum, dar mi-e dor să strănut.

— Noi nu prea strănutăm aici, admise interlocutorul. Se strănută mult la dumneavoastră?

— Tot timpul. Sînt zile cînd numai asta facem.

— Și vă place?

— Nu neapărat. Dar dacă nu strănuți, mori. Să vă mai întreb ceva. Cum se întîmplă că aici nu-i aer poluat?

— Flagstaff nu-i prielnic pentru industrie. Cred că am rămas înafara timpului. Singurul fum pe care-l avem, îl fac indienii cînd semnalizează. Dar vîntul îl spulberă repede.

Aerul proaspăt mă făcea să amețesc.

— Nu există pe aici vreun autobuz Diesel, să respir puțin gaz, cîteva ore?

— Nu în momentul acesta. Dar aș putea să vă găsesc un camion.

Am găsit un camionagiu, i-am strecurat o hîrtie de cinci dolari și m-a lăsat timp de o jumătate de oră să-mi țin nasul în țeava de eșapament. Mi-am revenit imediat și-am putut să țin conferința.

Nimeni n-a părăsit Flagstaff-ul atît de fericit ca mine. Nu m-am mai oprit decît la Los Angeles. Cînd am coborît din avion, am luat o gură zdravănă de smog, ochii au pornit să lăcrimeze, am început să strănut și m-am simțit iarăși ca un nou născut!

mail multă Proză satirică de Art Buchwald