Comisarul Le Roux

de Marius Zaharia

Aruncat în beciurile poliției, am rezistat trei zile doar cu apă și mîncare. Cînd m-au dus, în sfîrșit, în sala de interogatoriu, eram așa slăbit încît, dacă aș fi scuipat, reculul m-ar fi dat de pămînt. Speram, măcar, să aflu de ce m-au arestat. După ce mi-a ars cîteva peste bot, probabil ca să spargă gheața, comisarul Le Roux s-a calmat.

― Plată sau minerală?

Am dat din cap aprobator.

― Scîrbă ordinară, ce-ai avut cu domnul Gustave Duchamel de l-ai ucis?!

Amețit de loviturile încasate, îl priveam năucit.

― Da, da, continuă Le Roux, bătrînelul acela simpatic de pe rue Alexandre Dumas, fostă Alexandre Dumas-fiul. Te-ai gîndit că, dacă umblă în fustă, e pedofil?! Ce a fost în capul tău?!

Cum tăceam stupefiat, încercă să-mi pună neuronii în mișcare cu doi pumni în falcă.

― Sau poate ai bănuit că băiețelul cu care se plimba gol prin casă e vreo victimă?! Nu, lepădătură, era un nepot și încerca din răsputeri să îl cunoască mai bine. Cine îți dă dreptul să judeci doi bărbați maturi, ambii trecuți de 10 ani, care își mîngîie reciproc organele sexuale? Decît să se descarce altfel, zbierînd, de exemplu, la vreun funcționar public, mai bine așa. De aceea i-ai crăpat capul cu un baros pe care l-am găsit în apartamentul doamnei Jolie Binouche, vecina și verișoara lui?!

Voiam să-l întrerup, dar buzele umflate nu-mi permiteau să deschid gura.

― Nu ne duci pe noi, drăguțule. Biata femeia, chiar dacă face culturism, nu avea forța necesară. Cît despre așa-zisul ei mobil, cine mai ucide astăzi pentru o moștenire de 200.000 de euro?! Știi bine că, după plata taxelor notariale, ar fi rămas înglodată în datorii. Faptul că ea a recunoscut că l-a lovit cu sete nu te scăpă. Voia, mai degrabă, să ajungă la închisoare decît să-și plătească factura la electricitate.

Luă o scurtă pauză, doar ca să-mi folosească stomacul drept sparing partener.

― Să nu crezi că nu i-am interogat vecinii. Toți spun că e o femeie cumsecade, care niciodată nu i-a scuipat. Faptul că și-a pus murături pentru iarnă arată o persoană ce se gîndea la viitor, cu poftă de viță. Cît despre tine, Alain, antecedentele te înfundă, accentuă comisarul lovindu-mă cu dosarul meu peste cap, în dreptul emisferei stîngi a creierului (poate pentru că această emisferă controlează emoțiile, am început să plîng).

― Nu te smiorcăi, că nu eu am furat o trotinetă la 15 ani (perfect adevărat, adolescent fiind doream să-mi testez limitele), nu eu făceam glume nesărate, nu eu ți-am lăsat soția gravidă. Avînd în vedere trecutul dubios și moartea tatălui tău la nici 80 de ani ni s-a părut dubioasă, așa că l-am deshumat pentru autopsie. Dracu te ia, dacă găsim urme de otravă sau vi se potrivește potrivește ADN-ul! Apropo, de cînd nu ai mai trecut pe la mormîntul lui, derbedeule? A trebuit să smulgem noi buruienile și să plantăm flori?! Cît despre CV-ul tău, sfidare curată: ai ca hobby-uri lectura cînd alții suferă de foame sau de obezitate? Joci paintball cu prietenii?! Dacă ești bărbat, joacă-l cu talibanii!

Plîngeam de-a binelea, căci mi-am dat seama că sînt o fiară.

― Am intrat și pe pagina ta de Facebook. Bine ți-ai mai mascat intențiile criminale! Auzi la tine, ești dependent de asfințiturile de soare și, din cînd în cînd, tragi o fugă în pădure să îmbrățișezi cel mai apropiat copac!

Cum buzele mi se mai desumflaseră, am reușit să intervin.

― Sînt militant ecologist, iar în noaptea crimei participam, în Sierra Leone, la o demonstrație pentru salvarea algelor marine. I-am arătat urmele de cătușe cu care mă legasem de un banc de corali și biletul de avion semnat de alți doi pasageri.

În cele din urmă m-au eliberat, cerîndu-și scuze că m-au confundat cu un alt tip care nu făcuse nimic. Mi-ar fi dat drumul oricum, pentru că adevăratul criminal zbiera în fața Poliției că vrea să se predea; nu mai rezista, săracul, reproșurilor rudelor.

Acasă am ajuns mai mult tîrîndu-mă. Soția m-a îmbrățișat, cerîndu-mi scuze că cheltuise la shopping banii de cauțiune. Într-un tîrziu m-au îmbrățișat și copiii. Nu știu de ce, dar toți din familie mi se părea că seamănă cu Le Roux.

mai multă Proză satirică de Marius Zaharia