Gazeta oficială pragheză
De fiecare dată cînd iau în mînă „Gazeta Pragheză”, organ central guvernamental, simt cum îmi crește inima, bucurîndu-mă de valoarea ei estetică. De aspectul ei grafic nu se poate vorbi, acesta e destul de amărît, în schimb conținutul e îndeobște țesut din asemenea învățăminte morale și din atîtea idei spirituale, încît e mai mare fericirea să citești aceste rînduri ale redactorilor guvernamentali, printre care se remarcă, mai cu seamă, bărbăteasca statură a domnului O. Filip. Adeseori găsește omul în ea multe lucruri care, la prima vedere, par a fi o prostie capitală. Spun la prima vedere, deoarece în clipa următoare devine limpede oricui că aici a fost săvîrșită o glumă spirituală de înaltă clasă. De pildă, citiți în paginile ziarului despre nenorocirea ce s-a întîmplat lîngă Luzin, în Elveția, cu care prilej s-au înecat zece băștinași cu căpitanul Liong cu tot. Liong era chinez, iar dumneavoastră vă puneți fiecare întrebarea cum a ajuns sărmanul căpitan în Elveția, iar după moarte, colac peste pupăză, în coloanele gazetei oficiale pragheze. Pe urmă căutați pe hartă Luzin. Știți că în Elveția există orașul Luzern, nicidecum Luzin; Luzin e un oraș regional în gubernia rusească Vitebsk și, astfel, în cele din urmă vă aduceți aminte de Luzon, cea mai întinsă dintre insulele arhipelagului filipinez, unde chinezii sînt cu duiumul. Așa mai venim de acasă, căci acolo s-ar fi putut îneca foarte bine amintitul căpitan Liong. Citiți în continuare și aflați că dumnealui a fost pirat și, într-adevăr, ce frumos ne spune acest lucru rubrica de știri locale a gazetei oficiale pragheze: Sălbăticiile unor pirați în Elveția. Peste paisprezece zile veți putea citi această știre încă odată în Buletinul oficial.
Cîtă strădanie educativă din partea ”Gazetei Pragheze” pentru propășirea culturală a națiunii!… La urma urmei, cititorul nici nu trebuie să dea crezare rubricii oficiale pragheze, ci pur și simplu să întreprindă investigații și să descopere în ce constă, de fapt, acea ghicitoare, pe care sub forma unei știri locale o prezintă cititorilor săi ”Gazeta Pragheză”. Și, în felul acesta, se instruiește. Iată, deci, în ce constă valoarea estetică a acestui cotidian. Se duce omul în sala de lectură a unei biblioteci și acolo alătură și compară, într-un dicționar științific, numele rîurilor, țărilor și orașelor pe care le vede tipărite în gazeta oficială pragheză. În felul ăsta cititorul prinde poftă să studieze. Cercetarea dicționarului științific, după citirea gazetei oficiale pragheze, devine pentru el o necesitate zilnică și, categoric, survine speranța ca, în dorința de a-și însuși cît mai multe cunoștințe, să studieze în cele din urmă tot dicționarul științific, să observe și alte lucruri pe care un intelectual e bine să le cunoască; astfel sufletul lui devine gingaș – și plăpînd, omul începe să se gîndească la problemele artei, la educația artistică, în scurt timp va frecventa spectacolele de operă, și pretutindeni va recomanda cu căldură lectura gazetei oficiale pragheze, care a făcut din el un intelectual și i-a influențat simțul pentru frumos…
Dar cîte n-a făcut pînă acum ”Gazeta Pragheză” pentru tot soiul de ticăloși, ucigași, tîlhari, hoți și denunțători? Aceștia au fost întotdeauna cei ce au ajutat poliția să meargă pe urmele tîlharilor și ucigașilor, publicînd pe coloane lungi o descriere amănunțită a faptului că nu l-au văzut pe răufăcător: ”S-a încetățenit părerea că făptașul n-a purtat sacou negru și pantaloni gri!” ținînd seama de această opinie, poliția întreprindea cu hotărîre cercetări mult ușurate prin aceea că-i aresta pe toți bărbații care purtau sacou negru și pantaloni gri căci, credeți-mă, era un truc al „Gazetei Pragheze” cînd scria că făptașul nu purta sacou negru și pantaloni gri, presupunînd că după citirea acestei știri făptașul avea să îmbrace anume un sacou negru și pantaloni gri, ca să nu fie recunoscut.
„Gazeta Pragheză“ a fost aceea care l-a descris, pînă în cele mai mici amănunte, pe asasinul Magdei Novolna, ca și cînd ar fi colaborat săptămînal la suplimentul umoristic duminical, și cei din redacție l-ar fi cunoscut din vedere.
Există însă o expresie care joacă un rol foarte important în toate aceste știri ale gazetei oficiale pragheze. Iar această expresie este „din păcate”. Zi de zi puteți citi: „Din păcate, a fugit”, „Din păcate, s-a aruncat în apă…”, „Din păcate, în clipa în care băcăneasa s-a întors cu spatele, el i-a furat o bucată de șuncă în valoare de zece coroane”, „Din păcate, după aceste cuvinte, a siluit-o”… „Din păcate, s-a îmbătat”.
Conținutul „Gazetei Pragheze” e variat și atractiv. Gazeta e împărțită, din punct de vedere tematic, în două părți. Pe una din ele se poate vedea titlul PARTEA OFICIALĂ, pe cealaltă PARTEA NEOFICIALĂ. În partea oficială aflați tot ceea ce trebuie să știe orice om așezat; acolo, de pildă, stă scris că prințesa de Schaumburg-Lipe a zămislit un prințișor, sau că guvernatorul (mi-e teamă că acest amănunt nu va trece la cenzură) – așadar, domnul guvernator a plecat cu automobilul la Kladno și, de-acolo, a luat-o apostolește spre Viena, și așa mai departe, știri una și una. Și cu cîtă plăcere citește omul asemenea știri oficiale. Așa află că distinsul consilier comercial Hachfeld din Modling a fost numit consilier guvernamental. Și ce bucurie pe toată lumea atunci cînd te întreabă ce mai e nou… „Cum adică, dumneata încă nu știi că distinsul nostru consilier comercial Hachfeld a fost numit consilier guvernamental?‘‘ și o luați repede din loc, spre a putea comunica mai departe această știre atît de plăcută și atît de importantă.
Dar n-ați apucat bine să vă delectați cu Partea oficială, că și începe să vă amuze Partea neoficială, unde puteți citi, de pildă, următoarele: Alinare sufletească prin pedeapsa cu moartea. Așa cum sîntem informați din surse demne de încredere, în cadrul discuției cu privire la modificarea Codului penal, urmează a fi luată în considerare alinarea sufletească prin pedeapsa cu moartea. Alinarea va fi, desigur, de mari proporții și noi nu vom uita să aducem la cunoștința cititorilor noștri — atunci cînd va fi cazul — amănunte în legătură cu această alinare! La ce anume ne putem aștepta, potrivit știrii gazetei oficiale, care, atunci cînd va fi cazul, va aduce la cunoștința cititorilor săi amănunte cu privire la alinarea prin pedeapsa cu moartea? Să beneficieze, oare, de această alinare prin pedeapsa cu moartea numai abonații gazetei oficiale pragheze? Dar cum rămîne cu noi, ceilalți, care nu ne-am abonat?
În sfîrșit, știrea pe care o citiți în continuare are într-adevăr darul să vă bucure: 312 pelerini, cu lacrimi în ochi, au pornit să bată drumul de la Brno pînă în Palestina. Știrea aceasta e atît de importantă, încît gazeta oficială a tipărit-o cu literă grasă.
Și dacă nici cu asta nu vreți să vă bucurați, atunci, cu siguranță, vă va amuza foiletonul în care Jan Josef Svatek își publică aventurile printre arabii din Tunisia. Aventuri care, fără îndoială, vor avea darul să vă captiveze. De altfel, în toate foiletoanele sale, acest distins călător bea cafea Mocca și se lasă pișcat de ploșnițe. Și treaba asta o face din aprilie.
Un mare avantaj are totuși această gazetă oficială pragheză. Un avantaj de netăgăduit: hîrtia sa care nu-i aspră, ci, dimpotrivă, moale și fină.
Această hîrtie este lăudată de toate posturile de jandarmi, unde gazeta oficială pragheză este trimisă pentru instruirea și culturalizarea vajnicilor apărători ai ordinei. Da, hîrtia gazetei oficiale pragheze e agățată acolo, în cui, îndeplinindu-și cu cinste misiunea sa exterioară, cu acea incontestabilă drăgălășenie de care este capabilă mîna aspră și puternică a jandarmului; și, după ce-și îndeplinește nobila misiune, coboară încet, acoperind, cu fața ei oficială, actele extraoficiale ale organelor de securitate.
mai multă Proză satirică de Jaroslav Hašek
