Scufița infraroșie

de Eduard Jurist

A fost odată o fetiță care avea o bunică. Spre deosebire de alte bunici, care locuiau la oraș ca să aibă grijă de gospodăria familiei și să păstreze tradițiile orale ale generațiilor, bunica fetiței locuia într-o căsuță, tip rustic, la marginea unei păduri. Nepoata, care-și iubea bunica, îi făcea periodic vizite, aducîndu-i de-ale gurii de la oraș pentru că acolo, la marginea pădurii, nu se găsea nici un punct de aprovizionare a populației.

De la o vreme însă, pe drumurile pădurii îi ieșea mereu în cale un mutant, o ființă cu aspect de lup, dar care vorbea ca oamenii (firește, ca oamenii de pe planeta Tellux). Fetița înțelese repede că lupul este periculos și de aceea își procură de la un magazin de specialitate o scufiță infraroșie. Lupul nu vedea în infraroșu (se pare că nici în ultraviolet), în schimb avea un simț olfactiv infailibil, mai ales dacă era vorba de cîrnații din coșulețul încărcat cu bunătăți pentru bunică. Așa stînd lucrurile, lupul stabili cu ușurință unde locuiește bunica și, făcînd un efort lăudabil (perfid cum era), o înghiți în întregime și i se substitui în pat. Nici nu apucă să își tragă sufletul, că ușa căsuței se deschise și apăru nepoțica. Aici urmează un dialog foarte pueril în care lupul se dă drept bunică pentru a induce copila în eroare, în vederea scopului său odios de a o înghiți și pe ea. Ceea ce îi și reușește. Din fericire, prin pădurea aceea s-a abătut și un vînător (era, de altfel, ultima pădure unde mai era permisă vînătoarea, celelalte fiind demult transformate în rezervații în care telluxienii nu aveau voie să folosească nici măcar bliz-urile aparatelor fotografice). Vînătorul, văzînd un lup peste măsură de corpolent (obezitatea este totdeauna de rău augur), înțelese tot ce s-a întîmplat. Scoase de pe umăr pușca laser și despică burta lupului (fără dureri, chinuirea animalelor fiind pe Tellux interzisă). Din burta lupului ieșiră deîndată, vesele și sănătoase, bunica și Scufița. Lupul a fost cusut la loc și vînătorul îi dădu o recomandare pentru o casă de odihnă unde putea să-și petreacă restul zilelor jucînd șah și dezlegînd cuvinte încrucișate.

Cît despre Scufița Infraroșie, aceasta – spune povestea – s-a măritat cu vînătorul.

mai multă Proză satirică de Eduard Jurist, sau înapoi la Povești pentru copiii de pe planeta Tellux