Omul și rața
Unui om, săracul, într-o dimineață,
I-a murit o rață,
Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat
Cînd văzu că-i moartă cu adevărat;
Dar la scurtă vreme, în aceeași lună,
I-a murit și soacra – tot de moarte bună...
Morala:
Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie –
După întristare, vine bucurie.
Doi prieteni
Un bețiv, din lumea toată
(Care se numește Nae),
Ce fusese rupt odată
De nevastă-sa-n bătaie,
Auzind cum că nevasta unui prieten i-a cîrpit
Și aceluia o palmă, foarte mult s-a veselit...
Morala:
Rîde ruptul de cîrpit.
Cin' s-a fript cu ciorbă...
Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicînd că la noapte, mîine, cine știe,
Are gînd să plece în călătorie
Și că, prin umare,
Vrea să-și sărute sora la plecare.
„Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!”
„și de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Cînd știi că mi-e soră și că eu i-s frate?”
„Poți să-i fii și tată! zise omul, scurt –
Cin' s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.
Văduva și piticul
Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită, –
Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită...
Cu muncă și cu răbdare,
Poți face cît unul mare.
Microscopică
Cînd pleca odată la război un om
I-a strigat o cioară dintr-un vîrf de pom:
„Du-te la bătaie, pentru țară mori
Și-ți va da nevasta un copil din flori.”
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă fiindc-a dezertat
Condamnat la moarte și executat.
Morala:
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.
mai multă Poezie satirică de George Topîrceanu