Declarațiune (7)
Subsemnata Elisabeta Ghe. Matei, soția numitului Ghe. Matei și care de profesiunea sa este bărbatul meu, neavînd alta și nu vrea să facă nimic, căci trăiește, se hrănește și bea pe spinarea zestrii mele, ce mi-a dat-o scumpii mei părinți adoptivi, care m-a crescut ca pe copilul lor ce a murit de molipsitoare și mi-a dat-o cînd m-am măritat cu el, crezînd că se va schimba prin faptul de răspundere față de copiii ce nu i-am avut din motivul că dînsul s-a preocupat numai de prieteni și alte cîrciumi, în loc să se ocupe cu ceea ce era în obligația lui de soț și părinte, așa că după ce i-am atras, în mod frumos, timp de doi ani de zile, atenția asupra acestei purtări care mă făcea de rîs în tot satul, dînsul avînd și melicul de a vorbi la han despre situația în care mă găseam, zicînd că de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate să dea, astfel că m-am săturat de această viață fără nici o existență în ea și ducîndu-mă la scumpii mei părinți le-am explicat toată suferința mea așa cum s-a petrecut și atunci mămica s-a ridicat în picioare și a zis că am tot dreptul să-mi iau țiitor în locul lui bărbatu-meu, dar, în orice caz, nu strică să-i fac farmece punîndu-i fapți în donița cu apă rece, care el a băut toată donița cu fapți cu tot și nu s-a pronunțat cu nici o schimbare față de ce m-am așteptat eu de la aceste ființe și, ducîndu-mă din nou la scumpii mei părinți, taica a zis că bărbatului meu nu-i trebuie fapți ci fapte, și tocmai cînd îmi explica acest lucru a sosit și soțul meu în curte sărind peste pîrleazul din fundul grădinii, care fiind beat s-a luat la discuție cu taica că de ce mă învață să-mi iau țiitor și că tot ce le-am spus eu despre el este vorbă de femeie zăpăcită și nu scrie nicăieri ca el să fie obligat să se poarte mai salcîm cu mine și că dacă a tăcut pînă acuma, a făcut-o din respect pentru taica și mămica că sînt oameni cunoscuți în sat și el n-are altă pretenție dacă vreau să tacă, că știe că mă țiu cu notarul, decît că să-i dea lui casa din Dărmănești și cu tot ce are ca loc primprejur, căci, la caz contrariu, dă și la jurnal la Pitești că are un fiu ziarist de vinde jurnale pe stradă și atunci taica, că tocmai venise în trecere și notarul cu mămica care se dusese să-l cheme, l-a luat la refec și a zis cu toții că este pungaș și mincinos și atunci a devenit de a ieșit taurul lui taica din grajd, rupînd lanțul, și cum pe noi toți ne cunoștea și știa că avem dreptate, s-a repezit la soțul meu foarte inervat și acesta opunîndu-se cu forța și înjurături la adresa noastră, taurul i-a introdus un corn sau două în spate, dîndu-l afară din curte și învățîndu-l minte să mai spuie minciuni asupra mea, astfel că aceasta îmi este declarația și nu se poate ca un individ ca soțul meu să mă facă de rîs și să mai vrea și casa de la Dărmănești pe deasupra, ceea ce n-am de să i-o dau dumnealui cînd notarul se poartă mult mai frumos cu mine și absolut gratis. Drept care semnez cu propria mea mînă prezenta declarație.
Elisabeta Ghe. Matei
mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu
