de Nina Cassian
Strigături (în limba spargă)
Mustă șircă, mustă șarcă,
S-a crupit ţelea-n bîzarcă!
Huţelu care-i huţat,
N-are fleanţă, nici cherbat.
Huţeaua care-i huţată
N-are cherbă la trizată.
Hei, ci-ci, și iar ci-ci,
Nu răpci și nu scîrci,
Că de-atîta răpcicat
Te îngaibi necucuscat.
Măi, filic de moţolic,
Scorţopește-te un pic!
Rondel (în limba spargă)
Tot mitigînd, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atîta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţărchic.
S-ar fi crîmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam şugic,
Tot mitigînd, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-mborbozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric
Tot mitigînd cărbosul fic.
Baladă (în limba spargă)
Gorsul își astrige dagul,
neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre,-i vereagul
surf pe care l-a țonit.
S-a plevins cu spină țargă
din căție și vlara.
Vîricînd pe Chilnic Margă,
chilnicul arlise: "Gra !"
Făligată-i craia vendă.
Făligată foarte mult.
Lane, lane, gors de bendă,
unde ți-e corinul ult?
Bocet (în limba spargă)
Areu, areu,
lortul mai mild, mai setău.
Alna mai hagără-n laie,
veltul mai lil se-mbilaie.
Areu, areu,
cine a fost maniteu?
Cine a runs colibețe
lîngă dovelnice nețe?
Stramă acustrul corund.
Veltul mai liluie rund.
Areu, areu,
lortul nu mai e setău.
Imprecație (în limba spargă)
Te-mboridez, guruvă și stelpică norangă,
te-mboridez să-ți calpeni introstul și să-ți gui
multembilara voșcă pe-o crepitură pangă
și să-ți jumizi firiga lîngă-un hisar mîrzui.
Te-mboridez, cu zarga veglină și alteră,
să-ntrauri eligența unui letusc ațod
pe care tentezina humblidelor țiferă
și plenturează istra în care hurge Dod.
Orație (în limba spargă)
Custuliță, custă nață,
voitan de sîmbinică, sîmbineață,
felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
de sîmbineață s-a goitat,
arva și-a turnutat,
suză nouă a cîrmotat,
cu flaniță s-a zitat.
Mare zercă au licurat
două sute de beliferi,
o sută de belifori
din cei mai belifari,
numai nepoți de ghiulari.
Și-n păsărit de joare,
au zîmbat cu toții la chiultunoare
și am chiultunat în sus
pînă la filifus,
pînă ce laii s-au drugit
și coroavele s-au prefărit.
Și chiar felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
s-a ochelit pe-un dal,
pe-un dal Logodal,
și noi cu toții,
maraoții,
cu ferinda, gorinda,
cu ferioana, goriana,
zicem mulți ani să trăiască
Bion și Bioana !
Sonet (în limba spargă)
Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de niturași.
Atîția venizei de bori mărgași...
Atîtea alne strămătînd, estrave...
Nicicînd guluiul arfic, bunurași,
n-a tofărit atîtea nerucoave.
Era, pe cînd cu veli și alibave,
Cozimiream pe-o șaită de gopași.
Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
și zura-i nedă, mult elenteena...
Doar vit și astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
și linful zurnuie, răuns, prăuns...
Expresii improprii
Stavăr, filfizon de marcă,
Se trezise singur leoarcă.
Mult prea des, în viaţa-i scurtă,
Se îndrăgostise turtă
Ba de-o Lină, ba de-o Miţă,
Pînă-ncărunţise criţă.
Sigur, o făcuse fiartă.
Geaba protesta la toartă
Cum că nu e el acela
Care se îmbată lela,
Rătăcind pe pajişte,
Cu bocancii vraişte.
Nu că era bun de ocnă,
Dar se îngîmfase bocnă.
Şi-astfel, toată viaţa lui,
S-a manifestat hai-hui.
Geaba, Stavăr! Gata, fete!
Azi eşti singur ciuciulete.
Lichidul
Lichidul scade, vezi matale,
Şi se prelinge în canale.
De-acolo, urcă-n ascensoare
Şi, mai departe, către soare.
Vezi, cînd lichidul iarăşi scade,
În munţii-nalţi ţîşnesc cascade
Iar cînd lichidul iarăşi creşte,
Se umplu mările de peşte.
Şi-aşa, scăzînd, crescînd, pe rînd,
Lichidul trece lichidînd.
Variațiuni barbare
Barbă, te găseşti pe scenă,
Pe-a actorilor arenă,
În mulţimea cea flecară:
„Barbărară, Barbărară...”
Te găseşti la inşi cucernici,
Barbă neagră şi sihastră,
Dar şi la bărbaţi nemernici
Barbă-albastră, Barbă-albastră.
Foarte, foarte curajos a
Fost vestitul Barbarossa.
Cînd e unul mic de tot
Se numeşte Barbă-cot.
Banibal Bura
Îl ştiţi voi pe Banibal Bura?
E cel ce întrece măsura.
Adoră mălaiul şi para,
Acesta e Banibal Bara.
Cînd plînge secunda şi ora,
Se zbuciumă Banibal Bora.
Cînd ţipă minutul şi era,
Se tînguie Banibal Bera.
Răsună şi codrul şi lira
De jalea lui Banibal Bira.
Cavalerul Sing
E chel frumosul cavaler
Şi asta nu de azi, de ieri,
Căci cavalerul, tocmai el,
De-o lună-ntreagă, e tot chel.
― Hei, Sing! îi strigă Monegasca
Iubita lui - smulgîndu-i casca.
Pe capul tău se poate scrie
Şi un raport şi-o simfonie.
... Şi-atuncea, în chelia lui,
Iubita îi bătu un cui.
Versuri
Au spus cîțiva că am umor.
Părerea nu-i a mea. E-a lor.
Mi-e foarte greu să-nchipui, deci,
o anecdotă sau un scheci.
Mă uit atent, mă uit direct
ca să găsesc un subiect.
Îmi văd cățelul. Are-un bot
prelung, de parcă-i Barbă-cot.
Prelungă e și fața mea.
Nu-mi place să vorbesc de ea.
Mă uit la raft, la cărți, o mie
(mai bine, zău că nu pot scrie).
Să-ncerc și la bucătărie.
Dar azi, femeile știu bine
că nu sînt numai gospodine
și ar scăpa de complicații,
dac-ar afla-o și bărbații.
Mă-ntorc la masa mea de brad
să cad pe gînduri. Dar nu cad,
că-n stradă un autobuz
face de zgomote abuz.
Alăturea, un fel de dragă
începe, tam-nesam, să ragă.
Se ciocănește la un "jeep",
pînă ce-ncep și eu să țip.
Problema-n veci voi pomeni-o!
Adio, lucru! Somn, adio!
Poftim umor! Săracă doză!
Poate era mai bine-n proză!
Formă și conținut
Într-un recipient de lut,
am introdus un conținut.
Dar conținutul cel netot
n-a izbutit să intre tot.
Ceva mai mult de jumătate
îi atîrna încă la spate,
iar jumătatea de la cap
țipa și dînsa: "Nu încap!"
Atunci am convocat poetul
să facă treaba cu încetul.
Poetul a intrat în vas,
dar conținutul a rămas
afară ca și-acum un ceas.
Western
În micul orășel din vest
era mult soare. Însă-n rest,
de-atîta crimă și teroare,
nici nu se mai vedea că-i soare,
căci mizerabilul O. Kay,
cu banda lui de derbedei,
tăia și spînzura-n oraș,
care oraș era cam laș.
Sosește junele All Right
„De-acuma, n-am să mă mai vait,
șeriful spuse, doar îl știu:
îmi e ca propriul meu fiu.
O să-mi ajute să zdrobesc
acest spectacol banditesc!”
șerifu-avea o fată care
era frumoasă din născare
și semăna cu Nefertiti.
(Cum nimerise la Dodge City?!).
Cînd o văzu frumosul june
se-ndrăgosti de regiune
și cum era și-nalt și brun
intră cu fală în saloon.
Cînd îl văzu O. Kay pe Right
în sinea lui își zise: Hait!
dar n-apucă să spună-o vorbă
că-i și căzu pistolu-n ciorbă
(sper că aţi înţeles ce risc îi
să afli o rimă pentru whisky).
Stricîndu-li-se astfel cheful,
bandiţii-și părăsiră șeful.
All Right se însură cu fata.
Orașul răsuflă. Și gata!
Roman poliţist
În birou la Scotland Yard,
toate becurile ard.
Ce s-a întîmplat? Sînt crime!
Cîte crime? O mulţime!
Oare cine poartă vina?
Asasinul? (Asasina?)
O fi domnul scamator
îmbrăcat multicolor?
O fi doamna cu păr frez
care ţine-un pechinez?
O fi trompetistul chel?
de la barul „Show pe el!”?
O fi gingașul contabil
tuturor indispensabil?
Diva cu piciorul fain,
Miss Lolita Frankenstein?
Poliţiștii – ce să zic! –
nu descoperă nimic.
Dar particularul „Nat”,
un cuceritor bărbat,
detectiv prin voia firii
și nebînd decît Daiquiri,
pe suspecţi îi urmărește
și-astfel, cît ai zice pește,
îi demască pîn’ la oase.
asasinii erau șase!
„Care șase?” strigă corul.
„A-ncurcat-o naratorul!”
Cu dispreţ vă semnalez:
aţi uitat de pechinez.
Căci nici el n-a stat pe tușă:
strangulase-o căţelușă!
De vreo două luni, Tamisa
curge calmă, spusu-mi-s-a.
(Pîn’ s-or regurpa cu bine
asasini și asasine)...
Moda
Un cangur trist și fără nici un ban
se întîlni cu un urangutan.
― Ce buzunar ai tu! îi spuse-acesta.
― și ţie, ce păroasă-ţi este vesta!
S-au pus de-acord. Iar jungla-n acel an
purtă modelul „cangurangutan”.
Din viaţa naturii
Ugere și ţîţe
la vaci și la mîţe
și mamèle
la căţele
― Ce ciudat atîrnă
pungile de piele,
doar odrasla cîrnă
suge, fericită, la ele.
Melodramă
Marile romanţe nasc la abator.
Vitele-femei se tînguie că mor.
Vitele-bărbaţi, gemînd în fa minor,
vor, cu orice preţ, să moară-n locul lor.
Toată lumea plînge, intonînd în cor:
„Moartea e un lucru – vai! – obligator”.
mai multă Poezie satirică de Nina Cassian