Despre hodoronc-tronc

de Aurel Baranga

Nu știu cine a inventat și pronunțat, primul, această expresie “hodoronc-tronc”, dar dacă l-aș cunoaște, i-aș trimite, în fiecare zi, flori. Într-atît mi se pare de fericit găsită.

Să mă explic.

Un arhitect vede, într-un burg nordic, un turn gotic la o catedrală din veacul al cincisprezecelea. E sedus de priveliște, copiază turnul și-l aplică, aidoma, peste un spital de sat, din Maramureș.

Hodoronc-tronc.

Un romancier e fermecat de o scenă “sexy” dintr-un roman american pentru uzul starletelor de cinema, o traduce la silabă și o introduce într-o nuvelă, în care e vorba de iubirea dintre un tractorist și o mulgătoare.

Un regizor de film sucombă în fața unui “suspens” dintr-un film cu gangsteri și droguri, și n-are alt ideal decît să folosească și el suspensul respectiv în documentarul lui privitor la noile metode de creștere a bobocilor de rață.

Hodoronc-tronc.

Fără îndoială, exemplele noastre beneficiază de avantajele exagerării conștiente.

Nu înseamnă, însă, că ne-am abătut de la esența fenomenului semnalat și care tinde să demonstreze că “hodoronc-tronc”-ul nu e bun în nici un domeniu.

Frumusețea reală, autentică, organică, incontestabilă, este, înainte de orice, o problemă de bun-simț, de armonie și de amănunt potrivit, la locul necesar. Părul iubitei e un lucru minunat. A stîrnit patima celor mai mari poeți ai lumii. E însă de ajuns ca un singur fir de păr, din capul iubitei, să-ți cadă în farfuria ta cu supă, pentru ca întreaga poveste să nu mai aibă nici un haz. și asta fiindcă nu mai e la locul lui. E un fel de hodoronc-tronc, concret și palpabil, care te vindecă și de iubită și de voluptățile ciorbei.

De unde derivă imperios că expresia asta laconică “hodoronc-tronc” condensează, în chip mirific, un principiu fundamental de estetică, la care ar trebui să mediteze și poeții și prozatorii și dramaturgii și muzicienii și arhitecții.

Adică, toată lumea. Cum să nu-l invidiez pe acela care a inventat formula: “hodoronc-tronc”? Dacă l-aș cunoaște, i-aș trimite, în fiecare zi, flori.

mai multă Proză satirică de Aurel Baranga