Ce înseamnă braserie?

de Valentin Silvestru

Într-o coastă a hotelului, care domină somptuos și zvelt orășelul, e o braserie. Scrie pe fereastră că poți servi micul dejun. Călătorii – printre care nu puțini străini – se îndreaptă dimineața spre braserie, îndrumați de simpaticile gazde de la ”Recepția” hotelului.

La ora nouă jumătate, localul – cîndva elegant și fercheș, acum cu un aer de cîrciumă infernală, de drumul mare – e plin de oameni băuți care au și apucat să mureze fețele de masă în drojdie. Cum pot îmbutelia unii cîte un kilogram de țuică în propriile intestine dis-de-dimineață nu pricep, dar asta-i altă poveste. Să cerem deci micul dejun.

― Păi acum? – se supără, dar nu rău, fata cu bonețica albă.

― Dar cînd?

― Numai de la șase la nouă jumătate.

― Bun. Și dacă veneam înainte cu cinci minute, cînd era fix nouă jumătate, ce puteam lua?

― Păi, un rinichi, un uger, niște țuică…

― Și acum, dacă am întîrziat, ce-a mai rămas?

― Să vă frigem un uger bun, un rinichi bun, avem și coniac cu trei stele.

― Dar ceva mai ușor, mai matinal?

― Ce?

― Să zicem brînză cu smîntînă.

― Este niște cașcaval, dar să știți că e cam tare. Mai bine un ficat.

― Ouă?

― Ar fi, dar știți sînt cam… Merg numai la omletă, că acolo nu se vede așa de limpede ce și cum.

― Atunci un ceai.

― Noi nu servim ceai.

Mă duc la bucătărie să-l caut pe responsabil. Aflu că e ”dus”. ”Stați de vorbă cu dumneai”, mă îndreaptă o femeie cu halat negru către una cu halat alb. ”Ia fugi, fa, de-aici! se supără cea cu halat alb. Ce-l trimeți pe capuʹ meu. Tu n-ai gură?”

― Mă rog, – le liniștesc – voiam să întreb: braserie, dacă nu vă supărați, ce înseamnă asta, braserie?

― Braserie înseamnă vra să zică un local unde se servește gustări de dimineață. Dar bere nu ținem.

― Eu mai mult pentru un ceai venisem.

― Ceai noi nu facem, fiindcă întrucît ni l-a dat la pachet.

― Cum adică?

― Știți, ne-a dat niște pachițăle și dacă vreți morțiș noi vă vindem pachițălul și dumneavoastră vă duceți sus, în hotel, luați niște apă fierbinte de la chiuvetă și pe urmă îl beți.

― Aș!

― Ba da. Dar acum m-ați făcut și pe mine curioasă: de ce o țineți morțiș cu ceaiul și nu vreți să luați coalea un rinichi bun, ca toată lumea, o secărică…

mai multă Proză satirică de Valentin Silvestru