Domnule președinte (3)

de Tudor Mușatescu

Eu Ștefan Bucur Coviltir, locuitor din comuna Capul Piscului, neavînd asupra caracterului meu obiceiul de a face proceste în justiție contra cuiva sau a altor persoane, căci de ce să dau degeaba bani la avocat și să umblu teleleu pe drumuri cu ploconul la mine, spre a mă amîna iarăși, cum am pățit de atîtea ori, plus că le-am mai și pierdut - partea arversă aducînd mai multe ouă decît mine la avocați, căci ale mele nu știu ce dracu a avut și nu ouase, deși le-am dat chiar și uruială de la moară de la Crasan - viu prin prezenta spre a mă plînge ca reclamant contra faptului de bătaie și răpire de minoră care acest lucru nu mai pot să-l rabd și vreau să fac procest, că acuma a început să ouă și ale mele, plus că mai am și două curculițe, foarte frumoase care numai bine se întremează pentru a fi preparate pînă la judecata pe varză, sau în alt mod de potroace.

Iată acum și ptetențiunea mea așa cum s-a întîmplat, în ziua de 10 aug. În această zi, soacra mea, care mi-e și rușine să mai pomenesc acest cuvînt, anume Safta Neculae G. Pruncu, domiciliată în comuna Cotești, unde șade cu casa, profitînd de ocaziunea absenței mele de-acasă, fiind dus să iau niște boabe pentru păsări și curculițe, că nu pot să vi le aduc slabe, avînd și eu obrazul meu de producător, a venit acasă la mine și mi-a răpit pe fiica mea Maria, un copil foarte minor pe care o posed în mod legal fiind născută din căsătoria mea cu fiică-sa decedată, anume Leana, în urma căruia mă aflam în calitate de văduv și absolut fără nici un sprijin pe lume decît acest copil în etate de șase ani. Constatînd faptul de răpire, la venirea mea acasă, am dat iute boabele la curci și am plecat să dovedesc unde se află sicfestrată fetița mea. Aflînd de la cîțiva locuitori oculari precum și de la cîinii care a lătrat-o cînd a plecat cu victima în brațe, că se află acasă la soacra mea, m-am dus imediat în această localitate și ducîndu-mă acolo am găsit în curtea casei sale, zisă și bătătură, pe fiica mea Maria și fără a sta pe gînduri am luat-o în brațe și am dispărut cu ea fără urmă, mergînd prin mijlocul șoselei spre domiciliul meu.

Dar, după o întindere de să tot zidc două sute de metri, pe raza comunei Cotești, aud în urmă niște țipete de ajutor, provenind de la glasul soacrei mele, a cărei gură este cunoscută în toată plasa, ca înțăglată și a dracului, chemînd în ajutor pe fiică-sa nedecedată, anume Floarea, care se afla în casa mică, cu numitul Mitică Cloncan, un pungaș și inochentist, cu care întreține legături de flagrandelic și ieșind cu toții din casă, înarmați cu bîte și strigăte foarte criminale, m-a ajuns din urmă, în dreptul puțului și sărind asupra mea în modul cel mai barbar mi-a răpit din nou pe copila mea Maria, acest individ neavînd nici o calitate de membru în consiliul de familie, ci numai ca să-i facă gustul soacrei mele, spre a se lua bine cu ea, din cauza concordanței de iubire în care se află cu fiică-sa Floarea.

Aceste fiind faptele, intentez acțiune de bătaie cu bîta, plus cele două femei, contra numitului Mitică Cloncan, particular din acest sat și separat acțiune de răpire de minoră contra tuturor la un loc, căci mi-a răpit-o de două ori, iar a treia oară nu mai pupă ei s-o ia îndărăt, căci am dus-o la mama mea personală, în comuna Teiul iar eu - ca liniște sufletească - dorm, începînd de atunci, cu pușca la căpătîi și cu toporul sub pat, văzîndu-mi liniștit de treabă și de curculițele mele să vi le îngraș de prima înfățișare la procest.

Să trăiți și să ne vedem sănătoși...

Ștefan B. Coviltir, gard Forestier

com. Capul Piscului, jud. Loco

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu