Persoano scumpă!

de Tudor Mușatescu

Nimic nu este mai frumos, ca poezie și simbol sufletesc, decît zăpada ce se cerne din orizontul văzduhului, asupra unei metropole de provincie, cum este acest orași în care am văzut, pentru primaș dată lumina zilei de mîine.

Sărbătorile revelionului le-am petrecut aici la frate-meu mai mic, care m-a invitat, în sofrageria noastră, pe lapoviță și un noroi pînă la genunchi, care ne-a distrus covoarele, invitații neavînd galoși că și i-a furat unii la alți rămănînd cleptomani la picioare.

Ah! De ce am fost atît de analfabet și n-am rămas cu tine în capitală, persoana mea scumpă și îndepărtată, spre a sărbători împreună sfîrșitul unui an care începe și care a fost cel mai bisect din lume, căci, în cursul său, am avut fericirea de a te cunoaște și a te introduce în viața mea, plecînd totuși, să mă împart, între tine și frate-meu ca un pai la doi măgari.

Apropo de Moș Gerilă, te rog să mă scuzi că nu m-am produs cu nimic în pantofii tăi puși la sobă, bătînd șeaua ca să pricep eu, însă, acuma pot să-ți mărturisesc, din acest orași, avînd coraji să-ți vorbesc sincer, că în acel moment, nu mai aveam nici un ban disponibil pentru atenție, posedînd numai vărsămîntul necesar pentru tren și nu ți-am spus acest lucru, fiindcă mi-a fost frică să nu vrei să mă împrumuți tu cu suma aferentă pentru cadou, că luaseși leafa, iar eu nu pot primi bani de la o femeie, nici mort, fiind foarte bicefal cînd mă încăpățînez și neavînd obiceiul să mă bălăcesc în asemenea maioneză. De aceea, am preferat mai bine să-ți iau cu împrumut, din poșetă, un mic Bălcescu, așa că te rog să fii bună și să nu cauți această sută de lei, hoțul fiind Pompilică al tău pe care să ai să-i iei de la mine.

Dar, astea sînt mofturi de care vom rîde la București, cînd te voi relua iarăși din nou în antebrațele mele...

”Știi tu cînd te țineam pe brațe

Și îți juram amor, știi tu?

Acele clipe, clasa-ntîia

Tu le-ai uitat, dar mandea nu!”

căci nu poți să uiți așa ceva, care marele scriitor Pier Loto, a fost un simigiu față de corpul tău ca cadînă și mișcări tropicale.

Despre mine, ce-aș putea să-ți mai spun? Acasă, am găsit pe toți ai mei fericiți că mă vede și, frate-meu, m-a sărutat chiar pe servietă c-o țineam în dinți să-mi extrag mănușile. Nu mai vorbesc de cumnată-mea care, găsindu-mi în portofel, fotografia ta, mi-a spus, ea fiind foarte umoristică: ”Mișto baldîră, cumnate! Unde ai găsit-o?” Așa că îți închipuiești și tu cît am rîs de această gafă pe care a făcut-o fără să vrea, după care a urmat sărbătorile de iarnă ale Crăciunului, pe care le-am trăit cu gîndul numai la tine căci am tăiat purcica și din cauză de supraalimentație, mi-a fost rău la ficat, netrecîndu-mi decît cu piftii, ca aliment de regim și mai ușor.

Revelionul l-am făcut, aseară, tot la noi acasă căci este loc mai mult și cu contribuție, fiind în total, douăzeci de persoane, plus căruciorul lui nenea Lache care este paralizat cu picioarele dar cu mîinile se servește foarte bine, mîncînd de parcă ar avea patru și, la plăcinta cu bilete, am rîs de ne-am prăpădit de ce mi-a ieșit mie la răvași, în mere, și pe care ți-l transmit spre a rîde și tu:

”Dacă crezi tu că iubita

Te iubește cu-al său foc

Însemnează că, amice,

Ești un mare dobitoc.”

Deși știu că aceste cuvinte este de glumă și neverosimile cu realitatea, totuși să știi, persoano scumpă, că mi s-a camuflat un ghimpe în inimă și mi-am adus aminte instantaneu, de acel văr pe care l-am găsit la tine cînd am intrat pe din dos, zicînd că a venit cu delegație de la servici din Moldova, pentru a lua niște prafuri contra dăunătorilor. Sînt sigur, draga mea persoană, că atît vărul cît și dăunătorii, putea fi în interes de servici. Dar mă întreb acuma din cauza acestui răvași, cum de venise el, tocmai din Moldova, în pijama și ce căuta el la tine, cînd îmi spuseseși că nu ești acasă, avînd ore suplimentare la birou? Și de ce era murdar de roșu pe gură?

Vezi tu scumpa mea persoană, eu n-ași vrea să intru la idei din cauza acestor dăunători, și deci mai bine termin, căci aducîndu-mă pe linia acestor supozitoare, pot ajunge la idei de crimă și pedeapsă, ceea ce nu pot face înainte de a mă convinge de adevărul realității așa că te rog a-mi trimite de urgență, actul de naștere al vărului tău, copie după delegația sa din Moldova, precum și o adeverință că, în această localitate, există dăunători, în materie de gelozie eu fiind foarte antirabic și turbat.

Al tău complect distrus,

Pompilică

mai multă Proză satirică de Tudor Mușatescu